Crez de iasomie

[gina zaharia]

Am primit inelul mării noastre,
e acelaşi pe care l-au purtat străbunii când îşi desenau pe jar sufletul.
Te-am zărit îmbrăcat în valuri de cer,
purtai surâsul într-o tolbă cu spice de grâu copt
din care un cor de porumbei ciugulea nedumerirea.

Aveai crengi de şoapte în plete şi trăgeai necontenit cortina în urma ta
dorind să le acoperi într-o răsucire;
ai cuprins în pasul tău o primăvară întreagă,
mă vedeai spirit în voci cu ochi arzând,
soseai prin învăluire ca o arcadă peste întâiul punct
descoperit în pieptul tău nou.

Cerbii pădurilor secetoase își strângeau hrana în vârful stâncilor,
pe vârfuri de brad luna se împletea cu zodiacul proaspăt tipărit,
în litere sparte defilau cârduri de vise
trezind starea îngropată cândva în călătorul obosit.

Suntem în ceasul al treisprezecelea
pe un vas spart într-o dinastie care-şi uneşte harta în fugă
sub priviri lacome cu vagi umbre pe umeri;
Pe inel e gravat numele meu!

Aşadar l-am primit cu bine!
Îl aşez sub perna pe care adorm odată cu îngerii poveştilor de ceară.
Va scufunda vaporul de carton, va deveni floare între foi de gânduri
şi creion care ştie pe de rost conturul sufletului tău.

Am înviat în rostul vieţii tale,
voi sculpta trecere de mine pe culoarul de noi,
voi topi crezul meu în lumânări de iasomie.
Mă vei găsi negreşit!
Dincolo de mine se va sfârşi marea.

[gina zaharia]

Maria, Dorina, onorată de gândul vostru!

gina, cu prețuire

[gina zaharia]

Aura, în dinastii cu umbre de ceară am învățat un vals...