Caut mai departe lumina

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Când am părăsit pe cel care am fost
nimeni nu s-a împotrivit,
crucea mi-am luat-o cu mine pe umăr
să nu moară nimeni nevinovat
şi o vreme n-a murit.
Apoi au murit câţiva care se aşteptau,
nu-şi mai puteau duce crucea, erau bătrâni,
nu m-am întors să văd ce şi cum.
A trecut peste mine tăvălugul anilor cu urme cu tot,
mă strigă-n memorie toţi cei care i-am lăsat acasă
şi mi se lasă o ceaţă pe ochi de dor.
Sunt un altul acum, cu alte drumuri în picioare,
nu înţeleg funiile care mă trag înapoi
şi nici dacă greşesc distanţa faţă de orizont,
oricum sunt legat ca fiecare de un destin
ca trupul de suflet
şi nu pot sparge tiparul în care-s turnat
cu întunericul din care vin,
caut mai departe lumina.