Cartea mea

[blaga valeriu-catalin]

Cand se lasa peste fire

A tacerii grea povara,

Ca un stol cu aripi calde

Noaptea tainica coboara.

Aducand in zboru-i lin

Adormire-n toate cele,

Ea se naste in nimicul,

Si-n pustiul dintre stele.

Stapaneste bezna deasa,

E o noapte fara luna,

Doar un greier ratacit

Necajeste a lui struna.

Numai eu tin lampa vie

Fara teama de pacat

Visator,sfidez tarziul,

Restul lumii s-a culcat.

Si primesc in mine pacea

Cosmosului infinit,

Numarand astrii ce pica

De pe cerul nesfarsit.

Meditez la tot ce sunt

Caci odihna mi-e departe,

Rasfoind prin viata mea

Cum as face-o intr-o carte.

Si citesc ingandurat

Slove,parca nesfarsite,

Cateodata,rand pe rand,

Cateodata,pe sarite.

Mintea-mi treaza le preschimba

In multime de imagini,

Dar lipsesc din tot intregul

Fraze lungi si multe pagini.

Care,poate au fost rupte,

Poate,niciodata scrise,

Ne-ntrupandu-se nicicand

Din noianul meu de vise.

Si-au ramas in lumea lor

Cu parfumul lor aparte,

Nenascand ca forma scrisa

In a vietii mele carte.

Dar le-am adunat pe toate

Inramate-ntr-un tablou,

Si le-am atarnat in suflet

De un gol fara ecou.

Imi vor fi mereu alaturi

Toata viata,pana cand,

Se va scrie-n a mea carte

Slova ultimului rand.

[blaga valeriu-catalin]

multumesc pentru apreciere!ma simt bine aici la dumneavoastra,unde am gasit o multime de oameni care au aceias pasiune ca si mine.din cand in cand,daca timpul imi permite,citesc ce scriu si ceilalti membri,si imi este tot mai clar ca romanul s-a nascut poet.succes tuturor!!!

[Mariana Dumitran]

Mult succes !!!

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu prețuire, mulțumesc!