Capitulare

[Mihaela Moşneanu]

Năduful gerului furios

zgândăre aerul şi pământul

simţindu-se ameninţat

de apropierea lui martie

care-aduce în bagajul de mână

mărţişorul şi ziua femeii

şi le trage pe babe de mânecă

spunându-le:

haideţi, că-i timpul

să coborâm pe pământ!

Şi mai are gerul un motiv

să fie nervos peste măsură

că vede cum iubirea

se-ntrezăreşte la răsărit

cu Valentine's Day şi Dragobete

ce se-apropie de portativul sufletelor

unde se va cânta şi se va dansa

pe ritm de fericire.

La auzul supărării lui

ghiocelul cu petalele pure

a scos capul pe fereastra

urmelor de nea

şi-i face semn copilăreşte

că vremea lui e pe sfârşite acum

spunându-i inocent:

Dragă gerule

de ce eşti aşa de necăjit?

Că tu ai avut destul timp

de zăbovit pe-aci

în timp ce eu nu voi sta mult

din cauza florilor şi-a întregii naturi

ce va (re)învia

aducând primăvara?

Şi mie şi tuturor

le va (re)veni rândul

să plece

si-atunci te vei întoarce

triumfător,

fiecare cu timpul lor!

Auzindu-l pe ghiocel

tristeţea îl năpădii pe ger

domolindu-l niţel şi-atunci

vreo două-trei raze de soare

au profitat de acel moment

au străpuns cerul şi-au netezit aerul

strigând primăverii:

hai, vino şi tu cu noi,

că-n sfârşit, gerul capitulează!

Mihaela Moşneanu