Cenaclul "Sunetul muzicii"

poezie, proză, muzică, pictură, fotografie, filozofie, evenimente culturale

          Însă, avea noroc pentru că nu era niciun pescar acum să-l gonească.

Se apropie de zidul mic de piatră. Privi Dunărea limpede, apoi se uită la panta pietroasă ce cobora de la zid în jos, până la apă, unde se vedeau pietrele de mărimi diferite şi firele de iarbă crescute pe alocuri. Se gândi să coboare puţin lângă apă, dar se răzgândi. Îşi întoarse privirea spre pomii şi brazii verzi de pe pajiştile frumoase ale insulei, mărginite de o bordură de piatră. Pe aleile ce despărţeau pajiştile, se vedeau bănci noi. Apoi se uită spre restaurantul Pescăruş şi admiră clădirea veche. Culoarea sa cărămizie predomina pe lângă galbenul de la terasă şi de la intrare. Imaginea sa oglindită pe suprafaţa Dunării ar fi captivat atenţia oricărui turist, dacă ar fi trecut pe acolo în acel moment.

          Deodată liniştea  fu spartă de lătratul unui câine alb şi blănos. Avea un bot ascuţit, ca al unei vulpi şi urechi lunguieţe, niste colţi albi ca porţelanul şi era de mărimea unei potăi de casă. Se întoarse spre el, îşi luă poziţia de drepţi şi îl salută:

          - Să trăiţi, eu sunt Căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!

Câinele începu să latre şi mai tare la el, agitându-se. Vasile se aşeză în ciuci şi îi spuse blând:

          - Cuţu, cuţu, vino tu la căpitanul tău, hai, vino căţeluş  frumos ce eşti, că eu sunt mare căpitan de cavalerie. Dac' ar şti fraierii ăştia din oraş cine-s io, ehei! Da'ce să ştie ei, proştii dracului, că nu ştiu ei nici cum îi cheamă.

Tot chemându-l la el şi vorbindu-i blând despre toate bazaconiile ce-i treceau prin mintea lui rătăcită, câinele încetă să latre şi începu să dea din coadă. Atunci Vasile se aşeză pe o bancă din faţa Dunării şi aducându-şi aminte de Marioara lui dragă, începu să-i spună câinelui:

          - Dac' ai şti, căţeluş drag, ce frumoasă era Marioara mea şi ce cuminte era, dar Şefu' de sus, din cer mi-a luat-o c-o maşină la el.

Şi începu să verse lacrimi amare. Câinele se apropie de el şi începu să-i lingă mâinile încordate, ce le ţinea în poală. Văzând asta, Vasile începu să-l mângâie şi, plângînd, continuă să-i spună despre Marioara lui.

          După o vreme îşi aduse aminte şi de Tanţa - soţia lui şi atunci îi spuse câinelui:

          - Dă-o încolo, a dracu femeie am avut eu! S-a dus şi s-a aruncat în Dunăre singură, ea acuma e cu Marioara, a vrut numai ea să fie cu Marioara. N-a vrut să mă ia şi pe mine, să ne aruncăm amândoi în Dunăre, să fi  fost şi eu cu ele.

Spunea o prostie mai mare decât el. Tanţa fusese o femeie de treabă şi miloasă. Toată lumea o iubise si o respectase cât trăise. Dar el, în nebunia lui, dădea vina pe ea că nu era şi el cu fata lui dragă, Marioara.

         Şi tot plângând şi povestindu-i câinelui despre Marioara şi Tanţa, trecură câteva ore bune. Seara îşi făcea loc încet şi ceru căpăta o nuanţă slabă de portocaliu. Începuse să se răcorească, deşi lui îi era la fel de cald, datorită ,,ţinutei" sale de căpitan.

Se întinse cu faţa în sus pe bancă şi îşi împreună mâinile pe piept. Câinele rămase lângă el şi, în scurt timp, Vasile adormi şi începu să sforăie. Văzând asta, câinele plecă să dea o raită pe insulă şi în vreo două minute se întoarse înapoi. Se întinse şi el jos, lângă banca pe care dormea noul său stăpân.

Vasile dormi aşa, cu câinele lângă el până la miezul nopţii. Când era singur, îşi amintea de fata lui şi durerea îl mistuia,  făcându-l să plângă. De cele mai multe ori, vorbea cu un prieten imaginar, cu vreun câine sau cu mai mulţi. Era de ajuns să se întindă puţin pe o bancă, sau undeva pe iarbă, că imediat îl fura somnul. Dacă nu treacea nimeni pe lângă el să-l trezească făcând gălăgie, atunci dormea patru - cinci ore, fără probleme.

         Simţi ceva pe lângă picioare, cineva se mişca în preajma lui şi, deschizînd ochii, văzu câinele care se foia pe lângă el de colo - colo. Începu să-i vorbească:

         - Căţeluş alb şi frumos, ce ai? Mai stai locului, nu te tot foi pe-aci. Ei, da' mi-eşti tare drag, căţeluşul meu scump. Băăă căţeluşule, da' ce-am mai dormit! Cât o fi ceasul? Cred c-o fi miezul nopţii, după cum se vede pe cer, spuse el privind cerul înstelat şi luna, da, cred că-i aşa, cred c-o fi vreo doi'şpe sau unu nopatea. Bă' căţeluşule drag, tu stii ce bine am dormit? N-ai mai plecat de lângă mine, căţeluşul meu scump? Ia spune-mi, trecu p-aci careva? Şi ridicându-se în şezut, ei, ia să văd dacă am vreo ţigară. Începu să caute prin buzunare, parcă-mi dădu cineva peste zi nişte ţigări, parcă aşa ţin minte.

         Găsi cele două ţigări pe care le primise de la Monica şi de la Marius, deşi uitase cine i le dăduse. Apoi, căutându-şi un foc printre plasele mototolite, găsi o cutie de chibrituri. După ce se chinui cu două chibrituri, în sfârşit reuşi cu al treilea să-şi aprindă ţigara Winston - nu ştia de ce o preferase pe aceasta prima dată - şi trase primele fumuri.

Când îi ajunse ţigara pe la jumătate, căţeluşul începu să latre cu putere, agitându-se. Dacă l-ai fi văzut cum lătra şi cum sărea în sus, ai fi spus că a luat-o şi el pe urmele căpitanului, că o luase razna. Căpitanul îl întrebă:

         - Căţeluşule drag, ce ai? Ce-ţi veni?

Dar nu apucă să mai spună nimic, că se auzi un ţipăt de fată şi nişte glasuri de băieţi:

         - Lăsaţi-mă-n pace! striga fata, lăsaţi-mă-n paceee!

         - Să te lăsăm în pace? Nu te lăsăm, jartea împuţită, în sfărşit te-am prins şi nu ne mai scapi acum!

Auzind, căpitanul sări în sus ca ars şi câinele o zbughi nevăzut de lângă el, în direcţia de unde se auzeau vocile. Între timp, mai apărură doi câini, care se repeziră în aceeaşi direcţie.

Căpitanul Vasile îşi îndreptă paşii şovăitor în partea opusă a restaurantului Pescăruş. Uitându-se peste zid, văzu o fată şi doi băieţi care trăgeau de ea. Fata se zbătea să scape din braţele lor vânjoase, fără prea mari şanse. Sărind câinii la ei, unul dintre băieţi începu să înjure şi să arunce cu pietre de pe malul Dunării.

         Vasile strigă la ei:

         - Măi golanilor şi ordinarilor ce sunteţi voi, nu vă e ruşânie, ce-aveţi cu Marioara mea?

         - Căpitaneee! Sunt Monica, vecina ta, ajută-măăă!

         Căpitanul Vasile sări zidul şi se duse spre ei. Începu să dea cu pumnii şi cu picioarele în cei doi băieţi. Ce-i drept, îşi luă şi el în schimb o porţie zdravănă de bătaie. Căţeluşul şi ceilalţi câini lătrau de mama focului.

În agitaţia care se iscase, nimeni nu observă că Marius, băiatul care îl apărase pe căpitan la prânz, apăruse pe insulă împreună cu doi prieteni de-ai lui şi numaidecât interveniră între căpitan şi cei doi agresori ai fetei.

Agresorii le ţinură piept celor trei băieţi cât putură, dar până la urmă o luară la sănătoasa.

Monica era pe jos, speriată şi Vasile stătea lângă ea. El o mângâia pe faţă şi îi spunea:

         - Gata fata tatii, gata! Nimeni nu-ţi face rău! Căpitanul tău are grijă de tine, fata tatii.

         - Bă, Moni, ce dracu’ făceai la ora asta pe-aci? o întrebă Marius.

         - Am vrut să mă plimb puţin pe insulă şi, uite, am ajuns să nu mai putem nici să ne plimbăm!

         - Şi nu puteai să te fi plimbat pe faleză? Norocul tău a fost cu Căpitanul şi cu noi, fato, că altfel nu ştiu ce-ai fi făcut!

         - Nu păţeşte fata asta nimic, atâta timp cât trăieşte căpitanul s-o apere! vorbi mândru Vasile şi fără să se mai ridice în picioare, continuă: Să trăiţi, sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi!

Monica, Marius şi cei doi prieteni ai săi începură să râdă. Monica îi spuse căpitanului:

         - Căpitanul meu drag, îţi mulţumesc din suflet! El are dreptate. Dacă nu erai tu cu câinii ăştia, poate că Marius şi ei nu m-ar fi auzit! Marius! şi voi băieţi, vă mulţumesc mult de tot şi vouă.

         - Cu plăcere, fată dragă. Ai şi tu grijă pe unde te plimbi de-acum încolo noaptea, îi spuse Marius.

         - Hai să plecăm de-aci, haidem cu toţii, spuse unul dintre prietenii lui.

         - Hai, că nu mai suport locul ăsta, spuse şi fata.

Băieţii o luară pe Monica între ei, dar Vasile nu se mişcă din loc. Văzând că nu are de gând să vină cu ei, îl chemară:

         - Hai, Căpitane! hai cu noi.

         - Nu mă' copii, nu merg cu voi, eu mai rămân pe-aci puţân şi după aia o să plec ş' io.

         - Cum să rămâi aci, mă' Căpitane? îl întrebă Monica.

         - Da, fata tatii, lasă că eu îl am pe prietenul căţeluşul, io îs mare căpitan de cavalerie, nu-mi face nimenea nimic.

Tinerii începură din nou să râdă şi Marius îi spuse:

         - Cum vrei tu, Căpitane, dar ai mare grijă de tine şi nu-i mai băga în seamă pe toţi proştii.

         - Da, să trăiţi, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportaţi! Ai o ţigară?

         - Am eu, Căpitane! spuse Monica si scoase pachetul de Winston Lights de la prânz, în care mai avea vreo şase ţigări cu o brichetă în el şi i-l dădu, uite-l, e al tău!

         - Pe toot? se miră Căpitanul, cu tot cu brichetă?

         - Da, cu tot cu brichetă.

         - Săru'mâna tanti, mulţumesc!

         - Sigur nu vii cu noi, Căpitane? îl mai întrebă Marius.

         - Nu vin, mă' copii, mai rămân puţin pe-aci. Tu Mari ... Monica, de câte ori mai ai probleme, să-l cauţi pe Căpitan şi Căpitanul, repede vine.

         - Da Căpitane, aşa am să fac, am să te caut.

         Tinerilor le venea să râdă, dar, de data asta s-au abţinut toţi trei, ca şi cum s-ar fi înţeles între ei. Deşi se amuzau de multe ori pe seama căpitanului, ţineau foarte mult la el şi le părea rău de situaţia sa. Ştiau că dacă Vasile nu voia să facă ceva, nu era chip să-l convingi în vreun fel. Îşi luară rămas bun de la el şi plecară, lăsându-l cu căţeluşul şi cu ceilalţi câini.

Căpitanul privi lung după ei, până nu-i mai văzu şi începu să-şi amintească iar de Marioara lui. Căţeluşul şi ceilalţi câini se apropiară, se aşezară lângă el şi ascultară veşnica poveste despre fata lui - Marioara şi despre Tanţa -  soţia sa.

         - Căţeluşul meu drag şi voi, căţeilor,  frumoşii mei, ce frumoasă era Marioara mea! Era cuminte si mă asculta în toate alea, numai că Şefu'cel mare din cer mi-a luat-o cu maşina la El. Şi Tanţa, a dracu’ ea, n-a vrut să mă ia şi pe mine, să ne-aruncăm în Dunăre amândoi, să fi  fost amândoi acum cu Marioara. A dracu’ ea să fie, numai ea să fie acum cu Mărioara, eu, de ce nu? Doamne, să-L întrebi pe Şefu' cel mare, când mă ia şi pe mine acolo, la fata mea, că aşa de dor mi-e de ea!

         Se tângui aşa, îndrugând vrute şi nevrute câinilor de lângă el, care îl ascultară până dimineaţă, când începură să se vadă primii zori ai zilei. Atunci luă hotărârea să plece de pe insulă cu câinii, care se luaseră după el, bombănea:

         - Începe o zi nouă fără Marioara mea, a dracu’ tu să fii, Tanţo!

 

va urma

Mihaela Moşneanu 

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cenaclul "Sunetul muzicii" !

Alătură-te reţelei Cenaclul "Sunetul muzicii"

Parteneri

Suflet si spirit de mediator

 ADEVǍRUL

ADVOCACY GRUP SEBES

advocacy.sebes@yahoo.com

                

ECHIPA

VIRGINIA - SMARANDITA BRAESCU


  

si PETRU FAGARAS,  creatorii retelei, administratori principali

 

NICK IOSUB

Administrator activitate

 

MARIANA DUMITRAN

Comentator texte

Activitatea Recentă

blaga valeriu-catalin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Balada unui orfan a utilizatorului blaga valeriu-catalin
Marţi
CIOBOTARIU MARIA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Balada unui orfan a utilizatorului blaga valeriu-catalin
Mar 23
Utilizatorului blaga valeriu-catalin îi place postarea pe blog Balada unui orfan a lui blaga valeriu-catalin
Feb 26
Utilizatorului Petrica Fagaras îi place postarea pe blog Balada unui orfan a lui blaga valeriu-catalin
Feb 26
Postare de log efectuată de blaga valeriu-catalin
Feb 12
Utilizatorului blaga valeriu-catalin îi place postarea pe blog & de Ilinca Basarab a lui Petrica Fagaras
Feb 1
Utilizatorului Petrica Fagaras îi place postarea pe blog & de Ilinca Basarab a lui Petrica Fagaras
Ian 30
Postare de log efectuată de Petrica Fagaras
Ian 30
Lui Petrica Fagaras i-a plăcut profilul lui Faur Emilia
Ian 15
Pictograma profiluluiPetrica Fagaras i-a dăruit un cadou utilizatorului Mediatorul cartii
Sep 18, 2023
Pictograma profiluluiPetrica Fagaras i-a dăruit un cadou utilizatorului Dragomir Alina Simona
Sep 18, 2023
Utilizatorului CIOBOTARIU MARIA îi place postarea pe blog Zapezi de altadata a lui blaga valeriu-catalin
Sep 16, 2023
CIOBOTARIU MARIA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Imi ninge... a utilizatorului blaga valeriu-catalin
Sep 16, 2023
Utilizatorului CIOBOTARIU MARIA îi place postarea pe blog Imi ninge... a lui blaga valeriu-catalin
Sep 16, 2023
CIOBOTARIU MARIA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pe-atunci a utilizatorului blaga valeriu-catalin
Sep 16, 2023
Utilizatorului CIOBOTARIU MARIA îi place postarea pe blog Pe-atunci a lui blaga valeriu-catalin
Sep 16, 2023
CIOBOTARIU MARIA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Veșnicie a utilizatorului zaxa monica
Sep 16, 2023
Utilizatorului CIOBOTARIU MARIA îi place postarea pe blog Veșnicie a lui zaxa monica
Sep 16, 2023
CIOBOTARIU MARIA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Zboruri desculțe a utilizatorului zaxa monica
Sep 16, 2023
Utilizatorului CIOBOTARIU MARIA îi place postarea pe blog Zboruri desculțe a lui zaxa monica
Sep 16, 2023

Forum

Nu v-am uitat dragii mei! De aceea, iata, va dedic "raiul lacrimei" mele de pe "plaiul meu românesc"!

Începută de Maria CROCY în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Apr 14, 2017. 4 Răspunsuri

Azi am gasit un mesaj, care mi-a provocat subit o durere.Indragita scriitoare,  Viorela Codreanu mi-a trimis un mesaj : "Ne-ati uitat cu totul ???" Desi…Continuare

Cuvinte cheie : ţară, cuvânt, iubire

Cura de gândire

Începută de Maria CROCY în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Georgeta NEDELCU Iun 20, 2021. 24 Răspunsuri

 Apa are propria-i inteligență : sapă maluri;  hrănește; spală și înmoaie; debordează lin sau sălbatic; vindecă boli; evaporă și ascultă muzică (numai simfonie). Succederea unor emoții intense aduc…Continuare

Cuvinte cheie : crocy, maria, conștiință

Geometria cunoașterii (după „Ascunde poete întristarea” de Emanuel Pope)

Începută de Maria CROCY în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Maria CROCY Oct 26, 2015. 15 Răspunsuri

Axă : cer –apă –pământ.Meridian – cuvânt necunoscut din unghi drept.Linia – curbă întinsă,…Continuare

Cuvinte cheie : întristarea, poete, ascunde

Zburați cu propriile voastre aripi

Începută de Bota Claudia în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de CIOBOTARIU MARIA Feb 3, 2022. 4 Răspunsuri

Zburați cu propriile voastre aripiAutor: Claudia BotaZburați mereu în largul vieții,Cu…Continuare

Cuvinte cheie : zbor, aripi, poezie

SUFLETE BĂTRÂNE!

Începută de Smeu-Mare Elena în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Smeu-Mare Elena Dec 31, 2014. 4 Răspunsuri

SUFLETE BĂTRÂNE!Citesc Fie cuvintele unui filosof anonim, Fie frica din ochiul omenesc Care vede ce prompt îmbătrânim!Noi, Muritorii, trăim şi mult, dar şi puţin, Pe când cei pe dinăuntru goi Trăiesc…Continuare

DEFINIŢIE

Începută de emilia popescu rusu în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Oct 26, 2015. 4 Răspunsuri

Iubirea ta... albă pasăre,minusculă,rotindu-se concentric în făptura mea.Iubirea mea...întinderea albastră,scăldând plaja sufletului tău,cu nisipuri aurii mişcătoare...Continuare

JUSTIFICARE

Începută de emilia popescu rusu în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Aug 16, 2016. 4 Răspunsuri

Un fior străbate fiinţa,nostalgii şi-au făcut cuib în suflet,tristeţi...visări... cu chip de poezie,o pală de lumină înaripează clipa.Viaţa îşi deapănă firul...lumea de rostu-i îşi vedenumai…Continuare

PRIMĂVARA

Începută de Elena Buldum în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Apr 14, 2017. 3 Răspunsuri

Poema curt d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓestació de primaveraen les galtes rogesbotons de peoniesllagrimegenla rosada del matí***anotimp de primăvarăîn obraji roșiiboboci…Continuare

Iarna

Începută de Mariana Bendou în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Bendou Dec 26, 2014. 2 Răspunsuri

Iarnã, du-te!…Continuare

Cuvinte cheie : 2014, Bendou, Mariana, iarna

COLAJ ...in versuri

Începută de Aida Zaharia în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Aida Zaharia Feb 5, 2022. 2 Răspunsuri

SUFLET PERECHE Mi-ai intrat în sufletîn miez de octombrie,Te-ai furișat în adâncul…Continuare

© 2024   Created by Petru Făgăraş.   Oferit de

Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor