Black Opium

[Irina Lucia Mihalca]

Black Opium

Între timp şi netimp un strigăt, o durere, o speranţă.

Ca o prelungire a visului, întind mâna,

încerc să-ţi mângâi chipul de stele irizat,

luminându-ne drumul cu visul adânc din noi,

în imensitatea cerului prin care

îi cauţi cheia

în unica călătorie a vieţii.

Plouă ca în vechile mele poeme

- un fulger a sfâşiat cearşaful cerului...

Tăcerea curge din bolţi în mâinile noastre,

pe unda sufletelor pereche,

un labirint fără sfârşit în respiraţia

unui timp comun

ce pare beţie a umbrelor nopţii,

emoţie furată din astre

prin frunzele risipite de toamnă,

împrăştiind fiori din adierea visului...

Explozia de emoţii te-nvăluie, te domină,

un contrast tulburător, o tensiune

dintre lumină şi întuneric,

un clar-obscur vibrant, senzual,

copleşitor şi obsedant

îţi trezesc simţurile, ca un drog.

Totul se contopeşte

într-un văl misterios, electrizant.

Arome suave în note incitante

dezvăluie acorduri solare, delicate,

o armonie între note disparate.

Este lumina de pe un alt tărâm,

dar este şi caldură, şi visare, şi nostalgie.

O lumină patinată

pare a încifra magia fericirii.

Cu delicateţe ne cuprinde,

încremenind în timp

sentimente şi gesturi irepetabile

care ne-au aparţinut într-un timp

şi care ne vor aparţine pentru eternitate.

Mereu se vor căuta

la vederea unui zâmbet răsfrânt,

un dans mut în care au intrat de dincolo de timp.

Legaţi prin soartă sunt mai puternic decât orice gând.

Între veghe şi somn, praful purtat de vânt

- misterul, cheia timpului...

Dincolo de marginea vieţii, undele se propagă

pe pietre, pe frunze, pe drumul unde

zefirul

le risipeşte zi şi noapte,

trecutul uimeşte aburul prezentului

pe drumul început

din nostalgie,

devenit pas, devenit glas,

unind durerea şi iubirea, clipa şi speranţa.

În poveşti magice

se desfaşoară pe ei însişi.

Împletirea pietrelor şi-a oamenilor este un dar.

Las culorile să vorbească

prin pictura esenţei cuvintelor!

[Mariana Dumitran]

În poveşti magice

se desfaşoară pe ei însişi.

Împletirea pietrelor şi-a oamenilor este un dar.

Las culorile să vorbească

prin pictura esenţei cuvintelor!""""

versuri filosofice..  o adevarata placere sa-ti citesc poeziile..  Felicitari, Irina!!..

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, draga Mariana. Ganduri minunate!