Aripi de înger

[VERONICA OSORHEIAN]

Aripă de vânt, de gând

Plămădită din pământ -

 

Braţul – fluturare lină,

Într-un cuib cu viaţă plină;

 

Jucărie, când sunt două:

„Cu dodiţele-amândouă”;

 

Joc, apoi, cu semnele

Care nasc cuvintele;

 

Şi-apoi, câte şi mai câte...

Pentru gânduri împlinite:

 

Braţul - pernă căpătâi,

Pentru dragostea dintâi,

 

Leagăn cald şi leagăn sfânt,

Pentru puiul cel plăpând,

 

Leac, din leacurile multe,

Dacă pui palma pe frunte,

 

Braţe - muză pentru cele

Ce-nfloresc pânze cu ele,

 

Iar la tâmplă, când e floare

Înălbită de ninsoare,

 

Aripi largi de-mbrăţişare

Pentru lumea asta mare;

 

Braţul - sprijin, pân' la urmă,

Către drumu-nchis în umbră.

 

Îmblânzire sub dansul ploii

 

Vălul nopţii şi-a desfăcut aripile,

iar frunzele şiroiau peste cuibul ascuns

în copacul din care s-a înfruptat

arţăgoasa maşinărie.

 

Nerăbdarea te-a luat de mână,

silindu-te să judeci lumea

pentru fapte mărunte.

 

Nedesluşitul îndemn mi-a aşezat palma

peste inima cu zbor

de porumbel prins în laţ.

 

Zadarnic a fost îndemnul

şi nerăbdarea ta creştea ca pâinea

noastră cea de toate zilele.

 

Lângă palmă,

am aşezat urechea,

să ascult sunetul din adânc.

 

Buzele însetate mi-au aurit cosiţa

spălată cu ierburi

din bătrânele păduri,

iar zâmbetul tău a oprit ploaia.

 

Cântec

 

Prin verdele nuc,

Se cerne lumina,

Cum mama cernea

Prin sită făina;

Albă făina

Cernută de mama,

Curată lumina

Ce-mi mângâie geana.

[Mariana Dumitran]

Balsam pentru suflet, leac pentru inima!!

[VERONICA OSORHEIAN]

Mulţumiri pentru vizită şi pentru apreciere