An lumină

[Botnaru Nicoleta]

A trecut un an lumină,de când m-ai lăsat să-mi spun rugăciunea în singurătate,
Un an lumină,de când reconstruiesc amintiri Phoenix cu tine,
Un an lumină,de când vorbim între lumi întretăiate,
Un an lumină,de când rătăcesc prin liniile palmei tale,bătrâne,
Un an lumină,de când muzica preferată mi-a devenit ecoul vocii de demult,
Un an lumină,de când mă simt bolnavă de a ta îmbrățișare,
Un an lumină,de când al tău somn a provocat marele tumult,
Un an lumină,de când nu mai e acea lumină,
Un an lumină,de când țărâna mi te-a furat,
Un an lumină,de când patu-ți este rece,casa-ți e străină,
Un an lumină,de când,scump bunel,ne-ai abandonat.
Continui să te iubesc în metri de levănțică,
Să te sărut cu aripi de vânt,
Continui să rămân a ta nepoțică,
Și să-ți culeg din cuvânt.

La mulți ani,scump bunel!
20 august,ziua în care lumina a născut lumina.
3 octombrie,ziua în care lumina s-a reflectat înapoi,în cer.