aceeași brățară din aur îți atârnă de gleznă

și azi

în a zecea zi a lui Marte

un cercel îți sclipește-n ureche

ca o stea dintr-o galaxie îndepărtată

desfaci în genunchi cutii cu vize extraterestre

între două două orgasme

nimic nou în Cosmos

iubite

aceleași clișee

aceleași parfumuri Dior

aceleași corsete

aceleași jartiere

déjà vu-uri

ascunse în lucruri

prea multe lucruri

în aceste cutii

mi-ar fi ajuns o…

dintr-o masă amorfă se aleg zece capete

reprezentative

și se așează pe-un trup

aceasta ar fi o antologie

nu contează că vorbim despre capete diferite

fractalii

Dumnezeu iubește jocul de puzzle

un fluture bate din aripi în Noua Guinee

și stârnește o tornadă în Mexic

ne-am obișnuit cu aceasta

există un alogaritm matematic

care ne ajută să fim antologici

să fim incluși undeva

într-un model logic

într-o secvență de…

Te mângâi cu gândul,

închinându-ţi clipele aceastea,

ating stele albastre,

constelaţii infinite,

ţi le dăruiesc pe toate

să-ţi lumineze calea spre tine însuţi,

unde iubirea te aşteaptă,

unde sufletul îţi este…

Îmi cade o lacrimă amară

Și inima se strânge în piept,

Tu n-ai venit, și a câta oară,

Eu plâng la geam și te aștept.



Căci azi, e mare sărbătoare,

Se bucur toți de-ai lor copii.

Am pregătit plăcinte și sarmale,

De ce nu vii? De ce…

în insula mea uitată de lume

descopăr apăsarea supărătoare a lucrurilor

dictatura lor

oriunde aș întoarce privirea

mă-ntâmpină un lucru

o piatră

un arbore

un munte

cărari neumblate de nimeni

mult verde

și simt că devin la rându-mi un lucru

ceva fără inimă

plutind în apele sulfuroase ale timpului

abia dacă mai reușesc să mă-mprăștii dincolo de mine

în gânduri

nici nu mai știu pe unde sunt

pe unde-am…

Se face dimineaţă-n gânduri

primăvara şterge urmele iernii

porneşte pe drumul verdelui crud

seva-i subţire îşi găseşte loc, totul…

auuu! auuu! auuu!

strigau pietrele de care îmi juleam gleznele

auuu! auuu! auuu!

strigau merii cu spinările îndoite de vânt

auu! auuu! auuu!

strigau bufnițele cu ochi închiși în lumina tăioasă a dimineții

auuu! auuu! auuu!

strigau câinii loviți cu pietre

pițigoii atinși de fulgere

înăbușind auuu! auuu! auuu-ul! meu rușinat

stânjenit

țipați voi

murmuram abia perceptibil

eu îmi mai pot ține durerea

nu-i chip să-ți așezi o…

Impactul cu viața te-aruncă-napoi

(faimoasa ecuație a lui Einstein

E=mc²

pare o glumă!)

reculul acesta este ca o ieșire bizară din timp

fizica bătrânului Kepler

devine metafizică

nu se mai potrivește cu nimic

sufletul se sustrage oricărei mecanici

corpul se amestecă inexorabil cu sufletul

reculul nu e nici mișcare

nici repaus

a treia dimensiune nu există

iar a nu fi în niciuna din cele două stări ale materiei

măcar cu…

Prin fereastra încadrată-n pereţii umbrei

priveşte în depărtare migdalul

cu fructe aromate stăpâne peste tării

ce vindecă ce se mai poate.



Un paharnic se pare de viţă domnească

dezleagă taine cu licori dospite la întuneric

ascunse înlăuntrul singurătăţii

din care sufletul…

E zi de primăvară,

Zăpada s-a topit,

Dar nu-i frumos afară,

E timp…

 în fiecare dimineață ne trezim speriați

învăluiți de o neliniște viscerală

metafizică

ne uităm îndelung în oglindă

și ne-ntrebăm dacă mai suntem noi

dacă nu ne-au invadat atlanții

strămoșii ancestrali

primitivii

migratorii

pitiți în noi

cu toate instinctele lor caprofage

care sunt și ale…

în fiecare femeie se ascunde o cârtiță

o mică doamnă Bovary subversivă

un fel de văduvă neagră antropofagă

o Naegleria fowleri

care-ți mănâncă creierul pe ascuns

îți săpa tuneluri prin inimă

te înconjoară cu o dragoste sinistră

în timp ce te devorează metodic

dinăuntru celulei

despre originea cuantică sau extraterestră

a…

nu mi-a mai rămas altceva de făcut

decât să omor timpul

sunt un ucigaș în serie

umblu prin cotloanele întunecoase

ale prezentului

prin toate anticariatele existenței

și nu mă regăsesc niciunde

ieri tăcuseră toate ceasurile

mâncătoare de timp

de afară se auzeau tramvaiele morții

oprind în penultima stație a vieții

avioanele cu reacție

zgomotele familiare ale timpului

care-mi demolau fără nicio somație

edificiul…

de azi-dimineață

am sentimentul stupid că nu mai încap în mine

propriu meu corp mă strânge

mă respinge

nu-mi mai găsesc locul în spatele ochiului

lângă inimă

nicăieri

sunt un organ inutil

precum apendicele

amigdala

colecistul

(o rămășiță a cozii!)

uterul

(necesar o dată în viață!)

timusul

splina

sfârcurile la bărbați

măseaua de minte

care nu mai folosesc la nimic

sunt o copie imperfectă a…