Pentru c-am avut prostată

Foarte mult am suferit...

Neputând să o fac lată,

Încercam să stau ferit

Îmi simţeam viaţa furată,

Şi eram tot mai smerit,

Pentru c-am avut prostată,

Foarte mult am suferit...

Nu mă iubea nici o fată,

Dar nici eu n-am cucerit,

Mă simţeam ca niciodată

Singur, pe-un tărâm pierit

Pentru c-am avut...prost tată!

Pârjolită de limbile otrăvitoare ale Infernului,

Icoană săngerândă, în paradigma durerii:

asemenea călcâiului entorsionat…

molecula zăpezilor obscure,

din cel mai îndepărtat tărâm al iluziilor!



Într-o lume-nşelătoare cu zâmbet violet,

îngerul meu, stăruie ascultător la sânul morţii,

alăptându-şi creasta fragilă a netrăirilor,

îndestulat, cu otrava necruţătoare.

Acelaşi călău,din lumea simunurilor,

mă pedepseşte timp…

În lacrima căzută-n dor de tine,

am tot cântat să îţi clădesc altarul,

si tot suind al clipei deal pe râne,

înfiptu-mi-ai adânc în piept pumnalul.



Când peste tot erai suflat de vânturi

şi-n clipele ce te clădeau în mine,

te-mbrăţişau atâtea calde gânduri

c-ai să îmi curgi ca sângele în vine.



Chemat de-un vis curat în nopţi senine,

ecoul răzvrătit al unui miez de vară

mă ameţea; când vine, când nu vine

şi-n…

Mâine
am să ies din 
floarea de lotus
goală
fără trecut
sânii vor chema 
dorul
am să cânt 
Doina uitării de
Noi
vom fi 
Alfa şi Omega
închişi în 
pântecul Universului
mâine
am să te nasc
Iubire

pe un portativ

pânda din spatele orbitei

îmi dă senzația unei vânători

începută în taină

presimt capcana unei amnezii circulare

altfel nu mi s-ar zbate sufletul

în apropierea ta

mă dor mâinile răsucite

într-o neașteptată îmbrățișare

glasul se rupe

ca un șirag de mătănii

și se împrăștie tăcut

în celălalt eu

      De ce murmură apele, când iubirile tac,

      Ori plâng iubirile când doru-ncremeneşte

      Şi frunza nenăscută visează la copac,

      Să poată atinge cerul, din ramul ce  va creşte?

      De ce plânge sufletul, când dorurile mor?

      Şi ce minune-n cer se împlineşte,

      Când dorul iar renaşte - plutind ca un condor,

      In inima, ce şi mai tare clocoteşte.

      Şi ce…

Eu m-am născut,

pentru a fi Sămânţa Adevărului...

Împreună cu mine,

o mică parte din scopul lui Dumnezeu.



M-am ciocnit,

de sunetul unei monede sparte,

pentru a trece

prin misterele ultimului coridor.

Timpul donat reflecţiei unui singur adevăr.



Din creştine demiurge

atâta pornire îmi curge cu sfioase mângâieri

şi rămân prizonierul fascinant al visării..

.

Ordinul Sfântului Duh,

înpotrivind…

Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire,

căci am băut absintul din cupa despărţirii.

Şi încă sunt puternic, acelaşi derbedeu,

ce-l ştii de când, părinte, n-ai somn de răul meu.



Nu s-a aprins vreodată în Tine nici-o teamă

şi-orfan de dragoste curată n-am rămas,

caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială

iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nşeală.



Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată,

de vraja amagirii...…

I-am văzut femeie,

îţi devorau al palmelor lut...

doreau sa te cunoască

măcar cât o secundă,

visau să te păşescă

măcar cât o urmă.



I-am văzut femeie,

câini vameşi pe cai de lemn...

Împăraţi seduşi

de misterul umbrelor tale.

Era atâta durere în tine

când câinii vameşi

îşi hărţuiau caii!

Blândă şi neobosită

ţi-ai întors oglinda

pe dinafara timpului

să încapi în ei

tot tic-tacul…

Trecut-au călători muşcând din trupul sec,

iubirea să-mi înec în labirint de şoapte,

cu herghelii de cai... fantome din oglinzi,

bătut-au răsăritul atât de multor fapte.



Din trunchiul vânăt, putred, zoresc să iasă mir,

de toate parcă ar cere, din ceaţă vor tămâia,

cu oasele sfărâmate şi capul prins în brâu...

râvnesc din oale sparte, s-o scoată pe Maria.



Aşa vin răpitorii... cu mintea ştrangulată...

şi uită că o…

Îmi găsiţi mormântul sub cenuşa lunii,

aripile-ntoarse în suspin de nai,

primii paşi şi spuma ce râvnit-au unii

să le risipească, pe drumuri de Rai.



Dezlegaţi-mi ora de rănile palmei!

Pământul mă doare, misticul mă-nalţă,

că-n vaste suspine, sună ochiul mamei

ce-a rămas să plângă, bobul făr’ de viaţă.



Prin toamna vergină, alăptat de brume,

să-ncălzescă cerul de sub pleoapa rece,

arde focul tandru , în abis de…

   Plânge o vioară,

   despletind din strune

   minunile lumii...

   Geme sufletul

   în mine şi se înfioară,

   sub tânguitul

   „Baladei”,

    ce curge ca un râu

    de amintiri,

    purtând tristeţea

    primei iubiri

    pierdute

   şi satul meu,

   cu moara

   de apă, bătrână...

   Mângâie arcuşul

   vioara

   şi trupu-i…