pana mea s-a rupt în două
așchii din ea mi-au rănit degetele
și sufletul
sunt infirm, sunt jumătate de suflet
și mi-a mai rămas doar regretul
că am putut cândva
să-mi zugrăvesc sufletul în poezie.

ne-am întâlnit undeva între cer şi pământ...

tu erai femeie, eu bărbat - şi-atât.

apoi privirile noastre au început să se caute,

sufletele noastre au început să freamăte.

tu mă strigai, eu te căutam şi amândoi rătăceam prin univers

căutând acestei minunate, fericite întâmplări un sens

şi un răspuns întrebării apărute când două suflete se întâlnesc:

de ce a apărut, cum s-a întamplat abia acum să îl găsesc?

Zilele făceau aşteptarea să atârne…

Aşez tăcerea ta,

în palmă

aud două bătăi 

de aripi zămislite

din doruri

speranţa e bobul

de grâu

încolţit în toamnă

frunze arse

din amprenta timpului

cântecul vântului pribeag

mângâierea glasului tău...

locuieşti în…

E și-așa tristețe-n lume

Cât să-mi spulbere tot dorul,

Câtă toamnă de acum e,

Să înfrângă frunzei zborul...

Două inimi și un înger

Ne-au legat și ne veghează,

Când tu plângi, iubito, sânger,

Culcă-te, voi sta de pază

Să-ți aduc Poetu,-n visul

Ce îți scrie-n rime ochii

Și te-nvăluie cu scrisul

În vers alb de albe rochii...

Două aripi și o rază

De luceafăr ne lumină,

Când plâng eu și nu ești trează

Muza nu…

te încadrezi perfect
în galben cercul lunii
lumina-i cade cu efect
şi-ţi conturează sânii.

*

braţul îndoit din cot
îţi sprijină căpşorul
eşti frumoasă şi nu pot
să-mi stăpânesc fiorul.

*

şi te ador.

eu am de vânzare,
nu de închiriat,
zilele în care
în van te-am aşteptat.

*

nopţile-n care-am plâns
cu gândul la tine,
ori perna-n braţe-am strâns,
nu le mai vreau, bine?

*

duce-s-ar pe pustii!
nici măcar nu-mi pasă
dacă tu nu vrei să vii
să mi te fac mireasă.

Mă întorc cu mâinile goale 

şi sufletu-mi răvăşit de gânduri 

de iubiri trecute 

în inima-mi

plina de dor. 

Mă întorc către mine 

şi mă ascund în vise 

aşteptând culorile cerului 

să-mi găsească drumul 

către tine. 

Aştept şi te simt 

doar cu sufletul 

însetat de iubire. 

Oare ce-şi vor şopti 

sufletele noastre 

când se vor…

Pudică Evanghelina,

Frumusețea este arma-ți,

Trupul svelt ca violina,

Mă ucizi plăcut cu kharma-ți,

Ludică Evanghelina...

Cristică Evanghelina,

Magdalenică veneră,

Mlădioasă ca felina,

Candidă ca o panteră,

Mistică Evanghelina...

Mantrică Evanghlina,

Sănii tăi sunt vii vestigii,

Mergi dansând ca…

Ca într-un poem necuprins stai

fără sunete cu limba sfârşită,

emoţii şi cuvinte-i adaugi.

Urci pe ziduri înţelesuri…

Binecuvântată fie

Clipa când, zeiță-înger,

Din celesta-ți îngerie,

Ai venit să nu mai sânger.

Binecuvântată fie

A ta aură divină

Când, fiind în agonie,

Mi-ai adus din cer lumină.

Binecuvântată fie

Alinarea-ți de casandră

Când, pierdut în reverie,

Ai fost magică și tandră.

Binecuvânată fie

Mângâierea ta ca mirul

Când, înfrânt de nebunie,

Mi-ai tămăduit delirul.

Binecvântată fie

Minunata ta…

Oriunde ma poarta viata

tot aerul tau il respir..

oriunde imi zboara gandul

doar mangaierea ta o simt..

cata tristete as strange in suflet

tot lacrimile tale gust..

cate soapte imi aduce vantul

tot cuvintele tale ma ravasesc..

oriunde imi indrept privirea

tot umbra- ti  o zaresc..

oriunde ma poarta pasii

doar…

Intr-o zi o sa stiu

de unde a inceput totul..

cand fiecare gand

ce ma leaga de tine

imi va sopti

ca un copil insingurat 

ce priveste spre cer

nedumerit:

" de unde atata iubire?"

Intr-o zi voi intelege

picaturile de ploaie

ce se preling adesea 

in sufletul meu

atat de…

E o vreme de toamnă în toate...

Copacii îmi plâng pe margini de drum,

În ochiul de cer cu frunze uscate

Se-nfig vălătuci de nori și de fum.

Se sting în amurguri focuri uitate

Lumini s-aprind într-un spart felinar

Din cețuri, dantele fine brumate

Țese frigul nopții straie în dar.

Tăcerii îi spun s-aștepte cuminte

Lângă gutuia ce-am pus-o în geam,

E vreme de toamnă-n noi și-n cuvinte,

Și nici…

Încă-i toamnă, toamna trece

Ca o moarte ce răstoarnă

Lumea în cavou-i rece,

Înghețat în lunga iarnă...

Încă-i toamnă, toamna tristă,

Mortuară și funestă

Cât o noapte fatalistă

Veșnică, de plumb, celeastă...

Încă-i toamnă, toamna-n stele,

Pe pământ, pe crengi, pe ape,

Toamna umbrelor rebele

Și-a himerelor sub pleoape...

Încă-i toamnă, toamna-n zborul

Păsărilor migratoare

Rătăcite cum mi-e dorul

Viu, în zbor,…

Cui o să-i câştig pariul

când l-am pierdut cu mine însumi

şi m-am rupt de norocul

care bătea să…

Cât e de departe vremea

În care sărutam fruntea cerului…

Țara mea din țară scoasă

Și în lume izgonită,

Umbra ți-a rămas acasă

Și aceea prigonită...

Moare-a neamului ființă

Cu vechi sânge de titan,

Este grabnic trebuință

De-un sfânt nou, de-un căpitan...!

Țara mea din țară dusă

Pe la porți cu lacăte,

Siluită și supusă

Ca o sclavă, iacă-te!

Moare-a…