COMUNICAT DE PRESĂ

 Proiectul "CULOARE ȘI SUNET" –finanțat de Primăria municipiului Sebeș din fonduri locale nerambursabile  și din contribuție proprie Asociația Arttrad Valea Frumoasei

 Expoziție și spectacol

      Luni, 9…

Trece inima-mi prin tine

Ca prin umbra ta din umbră...

Doamne, cât amar şi chin e

În această toamnă sumbră...!

Nu sunt toamne câtă lume

Gata–i să mi te sfăşie

Ca pe-un fir de fum şi fum e

Inima-mi, ca o fâşie ...

Frunză sunt pe-o creangă goală,

Luat de vânt adus în calea-ţi,

Mă strivi-vei cu sfială,

Eu cu dor jelindu-ţi jalea-ţi...

Şi din ploaia ca de spumă

Strop cu strop m-oi descompune,

Ia-mă-n suflul tău şi…

Clipa cu tine

aducătoare de ploi

acoperă timpul

cu roua fericirii

aripă de vânt şi cântec

născută din iubire

miraj al existenţei

făclie - aprinsă

păstrată-n dorinţa

din zâmbet şi lacrimă

muguri de lumină-n 

orice anotimp

vocea ta…

Sunt oameni care doar rãsar în viaţa noastrã

Precum cometele umblând prin cer;

Urmându-şi steaua lor albastrã,

Se nasc, trãiesc şi apoi pier

Lãsând în urmã dâre de mister…

Rãsar şi trec fulgerãtor printre dorinţe;

Împart cu noi cãldurã, strãlucire.

Arzând ca torţele aprinse,

Le dãruim speranţã şi iubire.

Ne lasã în schimb numai dezamãgire…

Le spunem “suflete pereche”

Cãci ne învaţã zborul,…

Suflul toamnei flutură

Inima-mi ca pe o frunză

Smulsă de pe-o ciutură

Unui pictor dintr-o pânză...

Suflul toamnei scapără

Inima-mi în muchii sparte,

Lama lor mă apără,

Mă împarte, mă desparte...

Suflul toamnei vântură

Inima-mi s-o spulbere

Când în zări mă zvântură

Și sunt doar o pulbere...

Suflul toamnei clatină

Inima-mi de gelatină

Cu sclipiri de platină

Între corzi de mandolină.

Suflul toamnei…

Toamna noastră infernală

Ca-ntr-o lungă acronie

Ca o nuntă mormântală,

Fără popi şi cununie,

Fără fast şi poleială

E o tristă ironie

Ca o copie banală,

Ca o veche nebunie

Ciclică şi abisală,

Fără nerv şi armonie

În carcasa ei carnală

Scursă în monotonie

Austeră, boreală,

Palidă ceremonie

Funerară şi regală

Ca-ntr-o sumbră simfonie,

Ca într-o funestă gală

Dintr-o goală colonie,

Ca o linişte…

Pe o margine de clipa,

timpul incepe a tese tacerea..

ganduri se revarsa

in golurile dintre

imaginatie si destin -

ne retragem din infinit

spre infinit,

alungand tristetea

si clipele ce dor..

cararile- s pustii..

locurile pe unde am trecut

se pierd in univers,

risipind nemurirea printre…

CLIPA DE DURERE

A trecut prin mine-o clipă
Lăsând urme foarte-adânci.
Toate-aceste răni în pripă
Dor în partea mâinii stângi…

A trecut şi-a n-a oară
Zi de zi tot mai adânc
Ca să facă să mă doară
Drept sub umărul meu stâng.

Dar de fiecare dată
Tot mai ne-nsemnat-apare
Clipa-aceea mult ingrată
Fiindcă trupul meu mai are
Raţiune cateodată.

eu o să mă nasc mai târziu, sau poate niciodată.
cuvintele mele - ideile mele - s-au născut spre
a renaşte mai târziu, în nefiinţă.
ce contează faptul că eu - increatul - m-am născut
mai târziu, sau poate niciodată?.

iată cum toamna îmi curge prin vene

și cum raza soarelui se stinge

în mine nimic nu se așterne

și iată cum zboară cocorii-n…

Stau în unghiurile luminii

unde spiritul capătă trup

şi-n viaţă se zideşte pe sine.

Nu-i cer…

Văratecă iubită dintr-un tablou cu maci

Pe care nu i-am așternut încă pe pânză,

Acum e toamnă, mă usuc, sunt frunză

Și-i prea târziu să mă găsești pe sub copaci...

Și-i prea devreme să mă cauți în noi muguri,

Într-un rondel sfâșietor să mă deschid

Și să exult nostalgic în plânsul unui lied

Și-i prea târziu, sunt must zdrobit în…

Din senin pornit-a vântul

aducând oştiri de nori

şi-a întunecat pământul

de cu zori.

*

A turnat încet şi rece

pe pământ apă şi foc,

de părea că nu mai trece

şi-n alt loc.

*

Nesperat, de dimineaţă

ne tot plouă şi ne tună,

ne tot ţine-n frig şi ceaţă

nu-i a bună!

*

După prânz, norii s-au rupt

lăsând cerul peticit;

mândrul soare, abătut,

s-a ivit.

*

Iar acum e cald şi bine,…

Pulsează inima pământului

în frunza de copac

atunci când o desprinzi din ram

şi sângerează.

*

Plânge râul

după fiecare piatră

luată din locaşul ei

fără motiv.

*

suspină cerul

după fiecare pasăre

doborâtă

crud

din zborul ei

mult prea înalt.

*

Pădurea freamătă

după fiecare

căprioară

aflată-n căutarea puiului

ucis.

*

Abisuri negre

se deschid în cel

ce şi-a…

A-nceput Țara să miște

Și românii ies în stradă...

Chiar de-s numai niște ”niște”

Multe capete-or să cadă...

Se dezmeticește Țara

După anestezia lungă,

”Unii” iar vor pune gheara,

”Alții” iar vor pune-n pungă...

A fost țara mea sedată

Când prin tevi de pe șenile

I-a fost carnea injectată

Ani și ani de-amare zile...

Dar e Țara-n retrezire

Şi românii rânduri-rânduri

Într-un cuget și-o simțire

Par a nu mai sta pe…

trecut-au anii peste noi
şi sigur vor mai trece,
vremuri cu soare şi cu ploi
alături vom petrece.

*

cu tâmple ninse, dar tot frumoasă
vei fi, iar eu mai înţelept,
am să te fac din nou mireasă
păstra-vom vie flacăra din piept .

*

şi sper ca-n ziua de pe urmă
senini ca să păşim, mână în mână

suflă vântul sus în nuc

păsările iar se duc ,

lasând lunca întristată

și-n codru frunza uscată .

*

bate vântul jos în vie

frunza lată, ruginie,

când pe drum carele vin

purtând butoaie cu vin

*

bate vântul peste sat

din horn fumul s-a-nălțat,

focul arde liniștit,

satul tot a adormit .

*

bate vânt rece - înseamnă

că de-acuma, scumpă doamnă,

vara dusu-s-a-ntr-o seară

lăsând loc la toamnă…

Pot să-mi închipui

cum străpung cu privirea

munţii gemeni ai nurilor copţi

în care zace nerăbdarea…