(Evei)

...şi n-ai ce să-i mai ceri, e-nmiresmată

cu adevărul pur al altei lumi,

în somnul ei, doi ochi se-nchid deodată

şi cad din sânul toamnelor sub brumi...

din visuI clar, vibraţii inocente

ce n-au ştiut decât să-ţi dea bineţe.

Tu zburzi în vid de gesturi imprudente

când rostul vieţi-i plin de frumuseţe.

Prin clipe trase-n cerc de cai albaştri

te-au aşezat sub pleoapa nopţii,…

Vine toamna şi nu ştiu de ce

simt cum mi se dezgoleşte sufletul

şi cuvintele mor pe rând.

Mă simt ca un pom desfrunzit, solitar...

Îmi cad dorurile din piept

ca verile pe care le-am lăsat în urmă...

Iubitule,  

aprinde-mi o flacără de veghe,

la graniţa dintre anotimpuri.

Desenează-mi speranţa,

pe ultima frunză ruginie.

Ascunde-o bine

până la primavară...

Aştept să-mi fie…

Anunţă-mă şi spune-mi că sunt un RAI permis,

din roditoarea vină a clipelor de vis

că veşnica plecare pe frunte mi s-a scris,

când toate cele gânduri încă nu s-au fost  zis.

Adună-mă din iarba flămândelor priviri

că-ncet se-nalţă-n mine altarul plecăciunii,

s-ajung din somnul pleoapei pe linii de plutiri,

în rit caval să zburde cenuşa-mbătăciunii.

Şi de-i amară clipa când zidul se dărâmă,

sau…

Tăcuţi, seducători şi vii,

doi ochi ciopliţi de stări fardate,

loviţi de lespezi cenuşii,

purtaţi sub pleoape-nsângerate,

cad uneori în vid pierduţi,

înlănţuiţi de vrăji acerbe.

De valuri prinşi, doi ochi trecuţi

din nopţi adânci, în gând ce fierbe.

Nu-i orizont să nu-i încapă,

cu tot cu vină şi sclipire

şi marea lor adâncă apă,

un preambul de-nlocuire…

Unu-i…

Multumesc, draga Marioara! Reusita se datoreaza tuturor, caci impreuna am facut posibil acest act educational si va multumesc din suflet pentru sprijin! Suntem o echipa frumoasa si constructiva!

NU MAI VIN!...

În fiecare…

ÎNTREBĂRI

vâslesc printre cuvinte,

cu gust dulceag de vise,

în marea cea…

Stăm faţă în faţă...îţi prind din zbor privirea. Aş avea atât de multe să-ţi spun, dar cuvintele sunt văduvite de sens şi se poticnesc cenzurate, furate de-o barieră ce nu ştiu când şi cum a apărut! Am ridicat-o eu? Ai ridicat-o tu? Nu mai contează, simt doar că e acolo, că există. Întind o mână şi-ncerc să te ating dar nu reuşesc. Eşti atât de aproape, atât de departe... Aş vrea să mi te-apropii, nu îndrăznesc, nu vreau lumea să-ţi tulbur, n-ar fi drept! Şi razele de soare-mi…

POSTAT DE CJE BACAU

http://www.cjebacau.ro/

Membrii CJE Bacau, invitati in emisiunea Sfertul Cultural

(dedicată mie)

Din ce comori te-ai scăpătat, femeie,

sau din ce basm ai îndrăznit să fugi?!

Tu plină de lumină…o idee…

Din care mare-albastră mi te scurgi?

Din ce noian de stări nevinovate,

tu înstelată, vii să mă alinţi?

Mă curg în vid, secunde-mpovărate

de vraja ta, şi simt că-mi ies din minţi.

Şi ce nevoie cruntă nu te lasă,

la ceas târziu când visul ţi-e respins?

De dorul tău, în gând…

SFERTUL CULTURAL

Emisiunea nr. 5- 06.08.2011- Interviu cu poeta Emilia Faur, pe Frecventa Cititor de Proza…

          Îmi putrezesc zilele pe la colţuri,

anii adastă şi mi se aşează în paturi adânci

prevestind că începutul are şi sfârşit.

Răsucesc sensul cuvintelor pe toate muchiile,

apoi le trimit să umble prin lume.

Le aştept să-mi aducă un semn.

          Prea des mi-am tocat la ruleta norocului

darul inocentelor primăveri.

Am umblat cu frenezie pe drumul soarelui

aşteptând pe ţărm…

Eşti urma topită de valuri în scrin,

cu un cer mai departe de mine.

Sunt golul ce sparge zidul de ceară

cu o zi mai aporoape de riduri.

Nu ştiu de ce maluri aproape te legi,

nu văd câtă frunză la pământ e căzută,

dar sunt ca un cântec cu sunet redus

din pântece pus, mai mor, uneori .

Ai prins, cantr-un cleşte, lacrima vie

şi nu  înţeleg la ce zei să mă –nchin.

În dâră de sânge cu osul pe…

AVE, FECIOARĂ MARIE!

Ave, Fecioară Marie,

Venim în genunchi să-Ţi cântăm,

Extazul din noi, pe vecie,

Fecioară, prin rugă-Ţi ’nălţăm.

Edenul în suflete eşti;

Credinţa în Bunul Iisus,

Iertarea să ne-o mijloceşti,

Ofrandă pe cruce S-a pus.

Ave, Marie Fecioară,

Rodul din pântec neprihănit,

Avea din Duh Sfânt să…