S-a sfârșit idila noastră

Înainte să înceapă,

Eu un pustnic, tu sihastră,

Vom râmâne vis sub pleaopă...

S-a sfârșit marea idilă

Înainte să existe,

Eu bătrân, tu o copilă

Distanțați de vremuri triste...

S-a sfârșit idila-n care

Nopți de basm ne-am desfătat

Doar în gând și fiecare

Disperând la el în pat...

S-a sfârșit marea idilă,

Înainte să se nască,

Visul alb pe-o neagră filă,

Lacrima pe-un chip cu…

Sunt prea înglodat în percepte

pentru un om liber

bolnav de schimbare.

Uneori singur mă cert…

Sufletul tau e asemeni

Unei cetati cu trepte colorate

De urma pasilor mei..

Tacuta am poposit un timp

In fiecare coltisor

Cazand pe ganduri

Pline de-amintiri -

Intrebari imi rasunau in minte..

Iubiri si dezamagiri trecute..

Unele prafuite,

Semn ca le-ai uitat..

Altele intacte,

Incarcate de…

când îmi sărut îngerul pe aripi

se face întuneric în zborul stâng

și zborul drept se amână

când îmi sărut îngerul pe aripi

se face primăvară într-un univers nins de comete albe

tristețea se face ghem până devine corp ceresc

luminând ca o torța de gheață nefirescul unui cer îngălbenit

ca foaia unei vechi scrisori

în lumina slabă

descifrez mesajul unei iubiri uitate

îmi încarcerez tăcerea

țipătul meu purtat de ecou

sparge zborul în…

Plouă cu stele 

pe câmpia cu suflete ninse

cuvinte nerostite 

adormite în noapte

mi-e teamă de valuri

să nu strivească iubirea

uitată-n timp sub razele lunii

te chem din legenda

de foc

unde trăieşte amintirea

din câmpiile îndepărtate

cu braţele frânte 

curge uitarea

pe file de poveste

am învăţat să-mi ascund privirea

de dorul flămând

păşind într-o nouă zi.

Azi vreau să fiu…

Câtă țară am în suflet,

Câtă patrie-n ființă

Nu mai pot de-atâta umblet

Prin străini în umilință.

Cu durere fără seamăn,

Singuratec pui de Lup

Caut fratele meu geamăn

Rupt de ostoitu-mi trup.

După patru-cinci milenii

De războaie și blestem,

Fuge Nistrul spre Cecenii

Și Transnistrii care gem,

Basarabii revândute

Smulse-s de la sânul sfânt.

N-avem Prut dar totul Prut e

Unde țara ni s-a frânt

Și mă tem că ne…

ce știi tu

ce știi despre mine

tu osândit al obsesiilor…

vrej de timp

de sub cruci să ating văi întinse

cad în umbră de os peste nopţi

prinsă-n ghem de luminile stinse

ca o  ceaţă banală-ntre porţi

cele de fier cu zăvoare de iarnă

în socoata-ncheierii din toţi

cei ce vin în  genunchi la icoană

cea de veghe pe umeri de morţi

mă absorb printre ciute dihanii

cu-al meu zbor de furie şi trudă

încolţesc pe sub…

când se-ntorc eclipsele acasă

spânzurat de pieptul zării

îmi atârnă paradisul

ca o carceră a tuturor viselor

abia îmbrăcate cu țărână…

Festivalul Naţional de Poezie „Ion Budai Deleanu”ediţia a III-a

se-ncruntă omul

către cer

şi-şi uită în ţărână

trupul



picioarele

îi amorţesc

în legătura aspră-fină

a lenei rele

ce-a cuprins

întreaga lume-a

zilei sterpe



mai uită omul

între vieţi

să îşi ridice crucea-n

lună

să-i lase vârful

din lopeţi

de vorbe fiare

ce le-adună



între un gând…

Pe când eram cu tălpile pe jar

tu-n mine focul stingând,

dincolo de noapte ajunşi în gol

margini la lume nu mai…

Dacă n-ai fi existat

Te-aș fi născocit, iubito,

Te-aș fi scris, te-aș fi pictat,

Inima ți-aș fi cioplit-o

Și suflare i-aș fi dat.

Dacă n-ai fi existat

Te-aș fi plămădit din sunet,

Tânguind te-aș fi cântat

Ca un lung ecou de tunet

Dintr-un flaut fermecat.

Dacă n-ai fi existat

Te-aș fi întrupat din pașii…

Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit

de la subsuoara pământului reavăn

îmbătat de aroma verdelui

mugurele devine sângeriu

rupe văzduhul

spre soarele-amorez

amețit

de lipsa gravitației

nu aude

glasul topit al ciocârliei

aș tăia frunza și floarea

și brațele purtate de vânt

dar va curge iar seva în cascade

va revărsa iar șuvoi de păcate

iar tu vei pivota întregul pământ

O, crești frumos, sămânță…

Moartea stă lângă sobă ca o babă senilă,

se vaită,

mă fac că n-aud, nu văd.

Gând peste gând şi niciun…

 Mă reîntorc la tine, poezie

Te părăsisem ca pe un puţ secat,

Doar tu îmi stâmperi lacrima târzie

De dor, ori pentru ultimul plecat.



Cu tine sufletul devine strigăt,

Şi îmi e bine - am o lume, a mea!

Deşi afară noaptea înoată-n crivăţ

Şi cumpăna fântânii a îngheţat, pe-o stea.



Tu versul meu, copilul meu cuminte,

Te leagăn şi îţi cânt…

Ziua Mondială a Poeziei / World Poetry Day 



O picătură de poezie într-un ocean de griji conferă vieții un sens metafizic profund: dovadă că noi nu ne-am abrutizat definitiv, că orânduirea comercială în care trăim nu ne-a șters total creierul. Omul are nevoie de poezie, iar uneori se poate salva prin poezie. Este motivul…

Cu buze fierbinți cămila așteaptă
din adăncul sienei, un verde aprins;
pe lungile-i pleoape, un bob iar desparte
gândiri de gândiri,
amiezi de amiezi.

Pustiul înalță un munte fugarnic
și visul se zbate-ntre stelele reci;
un geamăt uitat se pierde în șoapte
și, iar iau întinsul,
și iar rătăcesc.

Cât de departe e oaza albastră,
cât de stăpân este focul topit!
vântul mă-mpinge
spre trepte absente...