pentru mine nu mai există demult

numărul natural unu

nici nu mi-am dat seama când am ajuns un zero virgulă cinci

întru-un șir descrescător al numerelor zecimale

matematic un om împărțit în două

face exact jumătate de om

la care se adaugă o virgulă

din punct de vedere statistic

jumătățile se rotunjesc ori se adună

nu se înmulțesc niciodată

nu se scad

nu se combină în perechi covalente

arzând la flacăra mistuitoare a…

iarna se zvârcolește-n convulsii

pe drumul de țară

zăpada pe dealuri se prelinge

pe lângă garduri

ca o femeie ușoară

vântul își schimbă cureaua de ghimpi

din biciu-i de gheață

cu una mai acătării

din frunze de orhidee

cusută cu ață

ai putea zice că a venit primăvara

îmi șoptește de-alături iubita…

Nu e clipa căderii pleoapelor peste aşteptări

nici a frunzelor peste inimi,

e o sănătate în carnea flămândă

nerv prins în sinapse,

tot mai căutată starea de împăcare

cu sângele pornit să înverzească.



Vrea mai repede trupul să-l răsfețe

sădindu-i în sămânţă fructului copt

unduitoarea lumină

mai adâncă…

 să te uiți contrariat la propria-ți mână

și să nu vezi nimic asemănător cu o mână

să umbli dezorientat pe străzi fără să știi ce cauți

să faci dragoste  fără să simți dragoste

să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă

să-ți revină în minte amintirile cele mai negre

într-o ordine aproximativă

fără nicio logică

eliptic

parcă aș…

 de-o vreme nu fac decât să mă crucific

să calc peste tăciunii încinși ai zilei

să-mi blestem neîmpăcat ochii

vinovați de răsăritul Soarelui

de existența cerului

(o iluzie optică

confortabilă!)

și iubirea…

iubirea de oameni

percepută ca o reacție nucleară

între dorințe

cu urmări…

câteodată viața o ia razna

o pisică negră îți taie calea

ți se zbate ochiul stâng

( care anunță o primejdie! )

de unde o fi știind ochiul ce se va întâmpla

înaintea minții

ceva îmi șoptește că viitorul se află în noi

că adesea trăim înaintea timpului

cuantic

Sfântul Augustin spunea despre lume

că a fost făcută cu timp

(nu în timp!)

ca parte a lumii

avem

indiscutabil

timpul în inimi

un…

până la urmă nu este decât un cocktail

dacă n-am să pot participa

mă voi mulțumi cu o  fotografie

vor lipsi cele trei săruturi obișnuite pe față

muu-muu-muu

defilarea acelorași vieți mediocre și repetitive

nelipsite de la asemenea evenimente mondene

oameni care trec pe lângă tine fără să te observe

parcă nici n-ai fi

dă-o naibii de…

Tarzie este vremea iar linistea-i deplina

Doar vantul printre ramuri cand urla,cand suspina

In noaptea fara stele a inceput sa cada

Acoperind pamantul,o ultima zapada.

Chemari strabat vazduhul,departe spre apus

Atatea tanguiri ce…

aceeași brățară din aur îți atârnă de gleznă

și azi

în a zecea zi a lui Marte

un cercel îți sclipește-n ureche

ca o stea dintr-o galaxie îndepărtată

desfaci în genunchi cutii cu vize extraterestre

între două două orgasme

nimic nou în Cosmos

iubite

aceleași clișee

aceleași parfumuri Dior

aceleași corsete

aceleași jartiere

déjà vu-uri

ascunse în lucruri

prea multe lucruri

în aceste cutii

mi-ar fi ajuns o…

dintr-o masă amorfă se aleg zece capete

reprezentative

și se așează pe-un trup

aceasta ar fi o antologie

nu contează că vorbim despre capete diferite

fractalii

Dumnezeu iubește jocul de puzzle

un fluture bate din aripi în Noua Guinee

și stârnește o tornadă în Mexic

ne-am obișnuit cu aceasta

există un alogaritm matematic

care ne ajută să fim antologici

să fim incluși undeva

într-un model logic

într-o secvență de…

Te mângâi cu gândul,

închinându-ţi clipele aceastea,

ating stele albastre,

constelaţii infinite,

ţi le dăruiesc pe toate

să-ţi lumineze calea spre tine însuţi,

unde iubirea te aşteaptă,

unde sufletul îţi este…

Îmi cade o lacrimă amară

Și inima se strânge în piept,

Tu n-ai venit, și a câta oară,

Eu plâng la geam și te aștept.



Căci azi, e mare sărbătoare,

Se bucur toți de-ai lor copii.

Am pregătit plăcinte și sarmale,

De ce nu vii? De ce…

în insula mea uitată de lume

descopăr apăsarea supărătoare a lucrurilor

dictatura lor

oriunde aș întoarce privirea

mă-ntâmpină un lucru

o piatră

un arbore

un munte

cărari neumblate de nimeni

mult verde

și simt că devin la rându-mi un lucru

ceva fără inimă

plutind în apele sulfuroase ale timpului

abia dacă mai reușesc să mă-mprăștii dincolo de mine

în gânduri

nici nu mai știu pe unde sunt

pe unde-am…