Dincolo de luntrea visului - Irina Lucia Mihalca Editura Musatinia, 2016, sub ingrijirea editorului Emilia Ţuţuianu Ilustratie coperta: Vincentius Ferdinand Sonata
Adaugă fotografii
Choose Files



















Îmi placeVezi mai multe reacţiiComenteazăDistribuie
Ordine cronologică
5 Calinescu Maria, Elena Paraschivescu şi alţi 3
Comentarii
Calinescu Maria
Calinescu Maria Felicitari si mult succes!!!Frumusetea sufletului tau, intre doua coperti minunate...
Nu-mi mai place · Răspunde · Mesaj · 1 · 17 noiembrie la 14:53
Irina Lucia Mihalca
Irina Lucia Mihalca Multumesc mult, draga Maria. Te imbratisez! <3
Îmi place · Răspunde · Comentariu adăugat de Irina Lucia Mihalca · 17 noiembrie la 15:02
Calinescu Maria
Calinescu Maria
Fotografia postată de Calinescu Maria.
Nu-mi mai place · Răspunde · Mesaj · 1 · 17 noiembrie la 14:53
Irina Lucia Mihalca
Irina Lucia Mihalca
Îmi place · Răspunde · Comentariu adăugat de Irina Lucia Mihalca · 17 noiembrie la 15:03
Irina Lucia Mihalca

Scrie un comentariu...
Choose File
Chat (Offline)
Închide

EticheteazăOpţiuniPromovează postareaDistribuieTrimiteÎmi placeVezi mai multe reacţii
Dincolo de luntrea visului - Irina Lucia Mihalca
1 din 18

Irina Lucia Mihalca
Publicat de Irina Lucia Mihalca
Pagină apreciată · 7 Septembrie · editat ·

"Dincolo de luntrea visului", la Editura Musatinia, sub ingrijirea editorului Emilia Ţuţuianu.
Ilustratie coperta: Vincentius Ferdinand Sonata

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul
pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc
mozaicul paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor,
aripi de îngeri sfâşie tăcerea.
Prelinse în urmă, două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri.

Cuvânt înainte

Vorbesc porţile cerului de-o copilă, ce-n zbor, le atinge cu aripile de parcă ar vrea şi n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre.
Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de aşezare sunt însoţite de paşi de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag.
Vorbesc malurile răscolite de brize, de braţe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea.
Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărţi amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat şi dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre.
Vorbesc mătăsurile iatacurilor de veştminte picate, de lujer dezgolit, arătat, de splendoarea adevărului relevat, de revelaţia cercului cu două arce îmbinate, de bunătate şi de fiori, flori desfăcute din pori de femeie, de bărbat, geamăt-oftat, dorinţă izbucnită de sub cenuşa mocnită şi de contopire, alipire într-o singură floare-fiinţă, cu aceeaşi credinţă.
Vorbesc dunele de paşi suprapuşi pe nisip…
Fără să vrei, citind versurile poetei Irina Lucia Mihalca prinse-n cununa de faţă, devii poet. Fără să vrei, făcând înconjurul lumii şi urcând înspre ceruri, coborând în abisurile pline de taine ascunse, devii călătorul filozof, căci sunt la un loc şi lucruri văzute, şi bănuite, şi mesaje trimise şi deducţii.
Fără să vrei câştigi din inocenţa pierdută, devenind inocent şi pur.
Fără să vrei înfloreşti ca femeie, feminitatea romantică a autoarei îmbie la băutul izvorului cu apă vie, la al tinereţii cu cercei la urechi. Citind visezi, zâmbeşti, înfloreşti, citind te încălzeşti ca om, te transfigurezi în femeia sensibilă şi senzuală, care n-are nevoie să lepede haine, dorinţa spre celălalt izbucnind ca focurile pădurii-n noapte, acolo unde au fost ascunse comori.
Legi suflete, ima