ZINCA MARIUS IULIAN

[Elena Mititelu]

                                                                                                                          Motto

                                                                                     Tu te-ai plimbat, pierdut şi-ai regăsit portic,

                                                                                     liber, gândind şi glăsuind printre cuvinte,

                                                                                     iar eu călătorit-am printre poemele-ţi un pic,

                                                                                     cu drag... şi... să-mi găsesc mesaje potrivite,

                                                                                     pentru COLAJUL - ACROSTIH ce ţi-l dedic...

                                                

                                                                                                                                ELENA MITITELU

 

 

Zâmbeşte inocent, născocind cuvinte. Zburase în urmă cu ani...

Imaginea netulburată a liniştii, ca o eternitate,

Nu mai era decât o durere.

Cu lacrimile şiroind pe faţă, cu gesturile goale, tinzând spre nicăieri,

Asista în tăcere, într-o aşteptare încordată... liniştea punea stăpânire pe gânduri.

 

Mi-au obosit, iubito, picioarele-n umblări... mă las uşor pe pământ şi cad,

Aş vrea să mor dar, să mă nasc din nou, nădăjduind s-o luăm de la-nceput.

Răguşit şi strangulat, îşi căuta cuvintele, rămânând nemişcat...

Invadat de-o căldură interioară, se simţea sterp, respira încet să nu tulbure vraja;

Un surâs crud şi vesel îi trecu pe buze...nu poate scoate un cuvânt...

Să te găsesc, iubito, să te întorci pe tărâmul pătruns adânc în mine... se ruga,

 

Iar ochii prindeau lumina – imagini răvăşite din trecut.

Un fior puternic îi scutură confuz trupul, un nod i se punea în gât,

Lipsit de iubire şi mai ales...fără tine, cu buzele tremurânde se chinuia să formeze cuvinte,

Interpreta vorbe vagi, să reconstituie trecutul:

Am să înalţ chemarea prin care să te cer, la primul loc de-ntoarcere-n destin...

N-am înţeles şi voi rămâne între viaţă şi...cealaltă viaţă, năruind tăcerea din pata de lumină.

 

 

                                                                   SURSA: reteaualiterara.ro/profilesZINCAMARIUSIULIAN

 

 

[Elena Mititelu]

ZINCA MARIUS ULIAN este un om de suflet, ca şi tine, prieten pe reţea. A realizat colaje pentru poeţii argeşeni, din creaţiile lor, coleje pe care le va cuprinde într-o antologie.  Surprinsă am fost, când mi-a dedicat un colaj- acrostih, eu fiind din Vaslui. M-aş bucura să-i placă. Este colaj numai din versurile lui postate pe reţea - nu am un volum - îţi dai seama...MUNCĂ, studiu, selectare, mesaj, lipire...N-am reuşit să postez bine motto-ul, deşi am încercat...

Îţi mulţumesc, draga mea, îmi pare bine că eşti lângă mine mereu. Un început de săptămână - cum ţi-l doreşti,

Elena

 

[Vasilica Ilie]

Frumos acrostih cu numele colegului nostru de pe "reteaua literara"! Felicitari, Elena! Si mie mi-a facut un colaj si am fost placut impresionata!

[Elena Mititelu]

Mulţumesc pentru trecere şi apreciere, Vasilica! Marius merită mult mai mult pentru ceea e face privind cultura argeşeană, ţinând seama că puţini altruişti mai sunt...fiecare este pentru el astăzi...