Rămâi în mine...

[Irina Lucia Mihalca]

Rămâi în mine... 

Rămâi în mine ca o stea luminoasă, 
vestind mereu o naştere 
şi-o înviere 
- moartea a fost învinsă de viaţă -, 
te iubesc ca pe Dumnezeu! 
Cu tine trăiesc fiecare gând, 
fiecare simţire, de la firul de iarbă 
până în culmea muntelui, 
- irepetabilă ninsoare - 
o metanoia, o înnoire prin transmutare, 
simbioza celor doi în unul. 
Sărut iubirea ce te ţine-n mine 
ca un dar nepreţuit, 
primeşte-mă aşa cum sunt, rătăcit, 
te cuprind mai bine, 
înţelegându-te cum simţi, 
tulburătoare descoperire, 
mi-ai dat coordonatele distanţei 
de la suflet la trup, 
un zbucium necunoscut mi-a adus. 

Cuprins de o lumină ce mă orbise, 
nu ştiam cum să te privesc, 
în mine se zbătea vechiul cu noul om, 
o groază a despărţirii ca o străfulgerare, 
te iau în braţe şi nu te mai las, 
da iubire, te simt, ce fericit sunt! 

Cu fiecare cuvânt 
intri în mine mai mult şi apăsat, 
o lume minunată zideşti, 
trăiesc trăindu-te, 
sufletul tău e-o mare îmbrăţişare 
simţită-n fiecare mişcare, 
îmi trebuie vieţi să te cuprind, 
să stau lângă tine, să te descopăr, 
pasiuni mereu proaspete, în valuri, 
se revarsă din tine 
- acel nepătruns al destinului -, 
mă pătrund până-n adânc, 
în taina inimii mele te păstrez, 
sfântă mea prezenţă, nebănuit de frumoasă, 
viaţa e mult mai mult 
decât o frântură descoperită, cândva, 
în zbuciumul tău sufletesc, 
o permanentă contopire 
şi-o reflectare-n celălalt! - îmi spui, 
ascultându-mi bătăile inimii. 

- Eu sunt cu mult mai mult decât ceea ce vezi, 
ce văd alţii, ce văd eu! - îţi spun, privindu-te, zâmbind. 

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu multă  admiraţie!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Maria. 

Cu drag!