Moarte

[blaga valeriu-catalin]

Moarte,cruda moarte

Duh negru si obscur

De ce imi dai tarcoale

Si-mi seceri imprejur?

Moarte fara suflet

Coasa ta haina

Cu-n suierat desparte

Materia de Lumina.

Nu-mi este frica,doamna

De ceasul care vine,

Ci de-o eternitate

Alaturi,langa tine.

Nici teama nu imi este

De umbra ta cea sura,

Ci de zavorul greu

Ce-o sa mi-l pui pe gura.

Ma doare insa,moarte

Cand coasa ta o tragi

Si imi ucuzi trecutul

Rapindu-i pe cei dragi.

Se rup bucati din mine

Cu fiecare drum

Pe care l-ai facut

Si-atunci si ieri si-acum.

Cu fiecare trup 

Ce mana ta-l inghiata

Se-nchid in urma mea

Capitole din viata.

Desi ma urmareste

Privirea ta de foc

Si ma lovesti in suflet,

Nu te urasc deloc.

Si cum oare as face-o

Cand esti fara de viata,

O desirata lunga,

O umbra fara fata?

Eu nu te blestem,moarte

Nici nu te-njur cu sila,

Ci te compatimesc

Ba,chiar iti plang de mila.

Esti infricosatoare

Caci rolul tau o cere,

Dar eu stiu prea-bine

Ca n-ai nici o putere.

Decat asupra carnii

Ce-o sa coboare-n lut

Un pumn de huma rece

Atat,nimic mai mult.

Iar sufletul cel viu

Din temnita scapat

Tu nu il poti atinge

Cu bratul tau uscat.

Tu n-ai avut pe nimeni,

Nici drag n-ai cunoscut

Desi mi-ai luat parintii

Eu totusi...i-am avut.

Si adevarul e

Ca-n viata ca un spine

Sunt schimbari si patimi

Mai grave decat tine. 

[CIOBOTARIU MARIA]

Prețuire și admirație!