Interviu cu scriitoarea Maria Cornelia Postescu acordat ziarului "ADEVARUL DE SEARA"

[Petru Făgăraş]

Maria-Cornelia Postescu scrie versuri de patru ani şi a lansat până în prezent şase volume cu poezii şi proză. Poeta se regăseşte în fiecare vers care descrie o fărâmă din viaţa sa.

Profil:
Data şi locul naşterii: 16 martie 1949, Sebeş
Studii: Facultatea de zootehnie
Stare civilă: căsătorita.

O boală cumplită care măcinat-o şi a adus-o în pragul neputinţei pentru un timp a determinat-o pe fosta ingineră Maria-Cornelia Postescu să scrie în versuri, practic jurnalul experienţei sale. Totul a început
pe holurile clinicii, când, scriitoarea îşi aminteşte cum îi veneau în
minte doar gânduri în rimă. „Am continuat şi după ce am ajuns acasă. În
bucătărie când gătesc sau mă ocup de alte lucruri casnice îmi curg în
minte versuri pe care le aşez într-o ordine după care le aştern pe
hârtie“, a povestit scriitoarea.

O carte în fiecare an

Pe când se afla sub tratamentul cu citostatice Maria-Cornelia Postescu mărturiseşte că a făcut un legământ cu Dumnezeu. „În fiecare an pe care mi-l dă Dumnezeu voi scoate un volum“, a spus poeta. S-a ţinut
de cuvânt aşa că în 2006 a apărut volumul „Timp devorat de timp“, cu
versuri care reflectă starea şi gândurile bolnavei care se află pe un
pat de spital.

„Mă gândeam cum au trecut anii peste mine, cum noi oamenii suntem o fărâmă, nicio clipă, niciun punct, ci o fărâmă“, a spus scriitoarea. În 2007 a lansat volumul „Prin anatomia tăcerii“, în 2008 „Chimia cenuşii“
şi „Al treilea ochi“, în 2010 „Zăpada inorogului“, iar în 2009, singura
carte de proză de până acum, un pseudojurnal al experienţelor trăite de
autoare în spital şi perioada postoperatorie, „Vecernii oncologice“.

„Înainte nu scriam pentru că nu consideram că am ce spune. Experienţa trăită m-a determinat să aştern pe hârtie versuri în care predomină eu-ul liric. Consider că pentru a scrie ai nevoie de un bagaj
de cultură generală pe care îl dobândeşti din citit. Din nefericire la
noi reuşeşti în ale scrisului, dacă îţi cumperi un critic mare şi nu
contează volarea scrisului“, a spus Maria-Cornelia Postescu.

Ce alte activităţi profesionale interprideţi?
M.C.P.: „Am luptat să «readuc la viaţă» Cenaclul «Lucian Blaga», care în prezent numără 15 membri. Ne întâlmin o dată pe săptămână la Sebeş, la Centru
cultural „Lucian Blaga“, unde ne citim creaţiile şi le comentăm. Toţi
membrii cenaclului sunt deţinători ai premiilor «Lucian Blaga». Toţi am
publicat foarte multe şi avem o activitate independentă. De asemenea
sunt membru al Ligii Scriitorilor din România din luna iunie a acestui
an. Îmi doresc foarte mult ca în viitorul apropiat să reuşim să punem
bazele unei filiale la Sebeş“.

Ce planuri aveţi pentru viitor?
M.C.P.: „Pregătesc un proiect aparte, o proză „Necuprinsul feminin“ în care am să fac un
studiu paralel între femei şi femele. Pentru ediţia următoare a
Festivalului «Lucian Blaga» voi lansa «Zăpada inorogului» tradus în
limba franceză. Pentru anul în curs am în pregătire «Vămi în pustiul
clepsidrei»“.