FOTOLIUL LUI ŢOC...

[Elena Mititelu]

 

Nava condusă-n derivă de Ţoc,

Pe moşia Hlizenia numită,

Direcţia-i este spre punctul IOC

Iar moşierul confuz – doar irită…

 

Supuşii sapă fotoliul lui Ţoc,

Şef peste grupul ce încă mai suge

Că-şi ia imatur rolul în joc,

Mânat de-arendaşii ce ştiu să subjuge.

 

Argatu-i argat – piatră rămâne,

Ce poţi să faci pe-o moşie-arendată,

Când arendaşul reguli impune

Şi-i musai să le aplice pe dată.

 

Se zdruncină iar fotoliul lui Ţoc …

Prostimea din nou cere-n stradă,

Un înţărcat să vină pe-al său loc,

De bunăstarea moşiei să vadă.

 

Greu se evită o busculadă,

Dar gloata-i adusă-n stare de şoc,

Se strigă lozinci dure-n cascadă :

Să pice-odată fotoliul lui Ţoc !

 

Biberoanele ce-au supt în trecut,

Depun moţiune – nu le convine,

Ţoc disperat, stă în scaun tăcut,

Roagă să vină de sus o minune…

 

Dar fenomenul se-ntâmplă îndat’

Şi Ţoc fericit, fotoliul-şi păstrează,

Când jocul "De-a votul" s-a terminat,

Protestatarii-n dărăt avansează .

 

Cu capu-n jos, se-ntorc către case,

Cu-aceleaşi necazuri, flămânzi, fără bani,

Mai umiliţi, cu frigul în oase,

Iar Ţoc cu-ai lui vor mai dormi câţiva ani…

 

                                                                           Morala

                                                         Vasul ce trist se leagănă-n unde,

                                                          Navigând mai departe fără habar,

                                                          Ar putea oricând să-i scufunde,

                                                          Cu ţocul în gură şi-acelaşi calvar,

                                                          Aşteptând să apară de-oriunde,

                                                          Minunea să-i scape din acest coşmar

[Elena Mititelu]

Atât ne-a mai rămas - UMORUL - râdem ca să nu plângem...Mulţumesc, Cornelia! Te iubesc mult,

Elena