Cenaclul "Sunetul muzicii"
poezie, proză, muzică, pictură, fotografie, filozofie, evenimente culturale
ELEGIA VII pe firul gândului călător
ELEGIA VII pe firul gândului călător
În noapte stelele sunt mii
Ce-şi fac lumina lampă
Luceafărul veghează blând
Niciuna să nu cadă!
El: - Bună seara, draga mea, ţi-am lipsit?... Ea: - Bună seara, dragul meu, mult, mult mi-ai lipsit! Ce frumos mă priveşti! Ai venit?
El: - Cât pot şi eu! Prea dulce într-o lume atât de acră, unii oameni au ceva lumină!... Ea: - De n-ar fi şi lumina prin jur atunci ce-am face?
El: - Cobor în două minute!... Ea: - Coboară, te rog!
El: - Stai să văd dacă nu a venit Catrinel, Fata din Vis, după mine! O fi plâns, oare, Catrinel? Nu am fost bine! I-am spus doar să nu plângă, să închidă ochii şi să doarmă! I-am lăsat elegiile să le citească!... Ea: - Ai plecat departe, foarte departe! Întoarce-te în câmpul de petale, fundaţia e în paragină!
El: - Fundaţia este păzită de Luceafărul nopţii! I-am spus că atunci când eu voi reveni, dacă voi reveni, o voi asculta să vedem ce-a înţeles! Ea m-a ascultat, posibil să fie ceva mult mai profund!... Ea: - Un luceafăr ce-i lumineză construcţia, petalele pot crea multe poveşti! Dă-mi mâna, dragul meu!
El: - E o lumină filtrată de luceafăr! Nu simţi mâna? Vin-o să te strâng în braţe! "Eşta a mea”! Atât cât încă îmi găsesc resursele să mai şi râd, iată-mă fiind chiar eu cheia propriului meu succes în faţa vieţii!... Ea: - Strânge-mă, dragul meu! ”Oaspitu pi prânzu masi ca să-hi dai suflitlu!”* Lumina ta radiază o plăcută căldură, vie, pură!
El: - În noapte stelele sunt mii/ Ce-şi fac lumina lampă/ Luceafărul veghează blând/ Niciuna să nu cadă!... Ea: - Şi când stelele mai cad, Luceafărul ce face?
El: - Le bandajează!... Ea: - Sau le lasă să îşi aleagă pământeanul, din iubirea unei stele cu un pământean! Eşti aici? Mi-ai cules un buchet de flori de câmp? Frumoase flori!
El: - Acum l-am cules, cred că l-ai văzut, îl am la spate!... Ea: - Da, sunt flori parfumate, dragul meu! Să ascultăm şoapta vântului!
El: - Vântul are şi el doina dorului multor oameni, de asta fluieră pe câmpii!... Ea: - Multe poartă vântul pe aripile lui!
El: - Acolo îl aud doar cei ce i-au dat dorul să-l plimbe!... Ea: - Şoapte auzite cu inima! Sub salcia de pe malul lacului să privim stelele care apar rând pe rând!
El: - Este mult dor pe câmpii!... Ea: - Au început să picure câţiva stropi mici!
El: - Sunt lacrimile celor ce nu au apucat să-şi plângă dorul aici!... Ea: - Dar trec uşor mai departe! Mă priveşti zâmbind, asculţi ploaia?
El: - Şi ploaia asta!... Ea: - Şi ploaia asta care ne sărută! Ascultă ploaia şi descântecul ei!
El: - Dacă prin suferinţa simţim stelele pe creştet şi nu le putem atinge atunci doar prin vis o putem face!... Ea: - Le atingem cu inima şi sufletul luminându-ne drumul, cu visul adânc din noi!
El: - Pe pământ stelele luminează calea celor neajutoraţi. Tu ştii ce exprimă de vine aşa rece uneori?...Ea: - Uneori e tristă şi rece, alteori e caldă, o ploaie de vară fiindcă iubeşte intens!
El: - Şi oamenii iubesc! Oare ce iubesc oamenii pentru că fiecare iubeşte diferit? Oare de ce nu se întreabă de ce nu iubim toţi la fel?... Ea: - Fiecare după înţelegerea sa, dragul meu!
El: - Eu te iubesc pe tine, dar posibil tu să nu mă percepi pe mine aşa cum vreau eu!... Ea: - Important e să fii iubit şi, de nu simţi exact cum vrei aici e durerea ta, căci tu ai limita sau puterea ta de înţelegere, dorinţa şi aşteptarea ta! Eu sunt doar lentila luminii divine!
El: - Nu vorbesc de iubirea ca un subiect impus "în rând cu oile", vorbesc de iubirea cea simplă adică "te iubesc... şi gata!"... Ea: - Tot mintea îngrădeşte receptarea luminii! Oamenii complică viaţa şi trăirea ei, iubirea e atât de simplă de îi permiţi sufletului tău asta!
El: - Oamenii fac noduri inutile în viaţa lor, te leagă cu noduri!... Ea: - Multe noduri şi, uneori, de nedesfăcut!
El: - Eşti adorabilă, draga mea, eşti pe unda mea! Şi bine este! Te iubesc... şi gata!... Ea: - Sunt Eu!
El: - Da, Catrinel! Cum le ştii pe toate, chiar că eşti o pământeană!... Ea: - Doar în viaţa asta!
El: - Ce mai vede lumina prin întuneric? Acum unde eşti? ... Ea: - Lângă inima ta, îţi ascult bătăile în tăcerea vorbelor, dar nu şi a gândurilor!
El: - Este noapte acolo?... Ea: - E seară, încet coboară noaptea, privim luna şi stelele!
El: - După deal este noaptea!... Ea: - Ce cald şi placut e aici la tine !
El: - Mereu!... Ea: - Te ascult şi privesc, sufletul tău îmi cântă!
El: - Nu ştiam că ştie să cânte, umbroasa mea! Îmi transmiţi orice anormal de mult, foarte mult, îmi dai dependentă!... Ea: - Eu îl aud, îi ascult doina! În palma ta mi-am aşezat faţa!
El: - Pe pământ sufletul este un nou născut! Cel ce poate să găsească urmele unui alt timp işi va căuta şi sufletul pereche, corespondentul trăirilor!... Ea: - Păşim pe urmele lor! Sufletul păstrează memoria tuturor clipelor!
El: - Dar are memoria emoţiilor dulci!... Ea: - Doar cu inima vei simţi ce ştie şi simte sufletul, de-ţi deschizi inima!
El: - Îţi mulţumeşti sufletul!… Ea: - Ştim ce înseamnă amândoi, sufletul e un întreg! Să inscripţionăm literele adunându-le în cuvinte! Simţi cum intri în poveste?
El: - Poemele tale îmi intră în vene, îmi irigă şi creierul şi inima deodată, uşor şi simplu, curgător! Eu nu sunt omul care să-şi adune bucăţile răvăşite de vânt, eu vreau totul!... Ea: - Uneori apare întunericul (dark), blocajele lui şi undeva va trebuie să-ţi desprind umbra din abisul ei! Mintea îşi ţese pânza prin mii de fire îndurerând inima când curgi prin mine înconjurându-mă şi luminând întunericul!
El: - O să fac o deltă undeva să-ţi laşi durerea! Focul îl arde doar pe cel ce se aproapie de el, de departe privindu-l poeţii cad în melancolie şi scriu!... Ea: - A fost un vis sau doar frânturi străfulgerate?
El: - Nu-i un vis, căci mintea este un sabot în drumul visului!... Ea: - Să încalţ sabotul?
El: - Se face schimbarea de direcţie, visul cedează raţiunii! Pentru că multi aleg drumul prin noroi, picioarele şi sufletul devin grele!... Ea: - Să ne bucurăm de clipa acum, dragul meu! Mâine dispare de cele mai multe ori independent de noi, rămân doar amintirile! Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului / În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul rândunelelor...
El: - Ştii!... doar~Adevărata Lumină străluceşte în mijlocul Întunericului!...Ea:- Erai in şoapta vântului!
El: - Hrana digerată de suflet este cea care ne face frumoşi! Îmi dau lacrimile, hoata mea, mi-ai furat umbra!... Ea: - Nu am furat-o, doar am unit umbrele într-una! Toate pornesc spre centru!
El: - Ca să fii furat implică foarte multe slăbiciuni, luminoaso!... Ea: - Da, luminosule, implică emoţie!Ni s-au desprins umbrele şi au pornit în fundaţia câmpului de petale!
El: - Te-ai bucurat la umbra mea, mi-e bine cu tine şi gata, inghilicioasa mea!... Ea:- La umbra zburătorului divin de frumos! Si mie mi-e bine cu sufletul şi zâmbetul tău!
El: - Mă atingi şi vibrez! Cei din jur nu se întreabă, ce-o fi cu Ea, zici că-i Catrinel?... Ea: - Aşa sunt creatorii îşi permit orice în creaţiile lor!
El: - Ce târziu am aparut şi eu!... Ea: - Exact la timpul care ni s-a stabilit sau l-am stabilit, cred!
El: - Voi cauta o definiţie pentru clipele trăite şi pierdute pe care să le încadrăm la amintiri dulci! Dependenţa de tine mă afectează placut dar... este problema ta!… Ea: - Vezi în ce constă filosofia vieţii?! Nu tu eşti afectat, posibil ca doar eu să fiu!
El: - Am ştiut asta din start!... Ea: - Să mă ataşez într-un fel diferit de anumite aşteptări, dar aşa cum ai zis e problema mea, va trebui să mi-o rezolv de mă afectează!
El: - Este simplu şi complicat de simplu uneori! Închide ochii, o lacrima te vede, păstreaz-o!... Ea: - O voi păstra caldă!
El: - S-o pui la lanţul de la gât, aproape de inimă! E ca un bob de rouă pe petala unui mac, se joacă dulce cu gravitaţia şi o înşală! Periculos de bine comunici!... Ea: - Ciudat, uneori senzaţia de bine devine insuportabilă! În multe bucăţi şarpele a spart oglinda, mărul a fost piatra!
El: - Sunt o vrabie peste care va trece trenul! Cineva spunea că stăpânul omului este viaţa, iar surprizele ei sunt feliile tortului de migdale, când dulci, când amare. Ceea ce trăieşti în clipa asta depinde de întâlniri întâmplatoare, iar peste ani clipa prezentă va fi la rândul ei o întâlnire întâmplatoare. Important e să ai confortul sufletesc în pătrăţica ta!... Ea: - Am recuperat fiecare bulgăre de aur!
El: - Viaţa se scurge prin timp, iar timpul îşi are timpii lui! E bine să ne aplecăm să definim timpii timpului. Ce sunt ei?... Ea: - Labirint este viaţa, labirint este moartea, un labirint fără sfârşit! Culoare în alte culoare ce nu duc nicăieri, căci pânza vieţii nu derulează nimic, mileniile însele trăiesc în adâncuri, stratificate sub pământ!
El: - Eu? Cred ca ăsta e marele secret al timpului, nimeni nu ştie de unde vine cu toate că vine şi pleacă!... Ea: - De aici până aici, am înteles gândule luminos! O! Amintire din urmă, un punct e viaţa, neînsemnate vieţi punctiforme! O! Spaţiu necuprins! Din ce timp vii tu, dragul meu?
El: - Eu vin de aici, dar tu, tu de unde vii?... Ea: - Eu vin din tine, din noi, dintr-un punct, dintr-un alt timp, nu crezi?
El: - Da, am vrut să vad de simţi diferenţa timpilor!... Ea: - Şi, ai vazut?
El: - Da, pe Catrinel! Vine dintr-un timp, un timp cu umbre!... Ea: - Un timp impregnat cu amintiri ce se desfac asemeni petalelor nufărului! Am regăsit unda liberă!
El: - Da! Şi florile caută umbra după ce soarele le-a copt! Pe unda sufletelor pereche umbrele sunt îngerii, când ele nu mai sunt sufletele îşi caută alţi timpi!... Ea: - Frumos spus, îngerii care aşteaptă cuminţi regăsirea, reîntâlnirea prin noi!
El: - Cei mai cuminţi! ... Ea: - În spatele nostru sunt caţiva îngeri care ne însoţesc din multe motive!
El: - Ce crezi că este viaţa, draga mea?... Ea: - Viaţa? O dorinţă! Dorinţa izvorată din eter sau din adancul adancului nostru tulbure! Dorinţa eului metamorfozată în atatea treceri, căci moarte nu există, ci doar viaţă dupa viaţă şi o continuă căutare! Viaţa e o şcoală pentru suflet!
El: - Şi timpul?... Ea: - Timpul? O falie, un val! Suntem pe aceeaşi corabie plutind pe oceanul universului! Cerul ni se deschide spre infinit, spre viaţa izvorată din lumina din lumină fără sfarşit!
El: - Deci dorinţa consumă timpul şi timpul îşi caută timpii din dorinţă!... Ea: - Din dorinţa apare viaţa şi timpul se tot modifica!
El: - Şi din dorinţă apare viaţa!... Ea: - E posibil ca aici noi să fim simple proiecţii şi să trăim, de fapt, în mai mulţi timpi! În viitor, în trecut, în faţă, în spate, într-un plan paralel! Să fi trăit demult viaţa asta şi acum doar s-o visăm! Nimic aici decât tăcerea ce curge din bolţi!
El: - Se poate, deşi cred că în vis suntem noi fără alte atribuţii!... Ea: - O clipă e viaţa pe care credem că o trăim! Adevărata viaţă e ceea ce credem a fi Visul! În vis ne reîntoarcem acasă, ne reîntâlnim! Aici suntem în visul de dincolo! Toţi avem atribuţii altfel Creaţia nu ar mai fi! Şi tu mă recunoşti nu întâmplător căci în fiecare suflet regăsim catedrala din noi!
El: - Te recunosc şi-mi dai fiori căci frumosul mă infioară! .. Ea: - În adâncul tău mă recunoşti! Fata din vis păşeşte treaptă de treaptă cu El spre templul Soarelui. În curând va veni Pasărea Paradisului să îi ducă acolo. E ca un scris în doi!! Nu mă duc în afară, ci spre launtrurile tale mă îndrept!
El: - Omule, tu intri în mine, asta să-ţi dea de gândit!... Ea: - Unde este oglinda? Unde să te privesc pentru a mă zări pe mine? Când te voi privi cu adevărat?
El: - Este timp să mă priveşti! Oglinda?... Ea: - Ai auzit-o: “hai, vino”!
El: - Exact, voi veni!... Ea: - Şi ai păşit spre oglinda din vis, spre ţara Soarelui! Nu e din lumea aceasta, este din visul meu, din visul tău!
El: - Dintr-un timp! Ce mult durează regăsirea!... Ea: - Ani şi ani lumină! Dacă au dispărut cuvintele golite de sensul lor ne rămân pictogramele interiorului nostru! Călătoria noastră în timp este atât de statică, înaintăm şi, de fapt, stăm pe loc. Atât timp (da, timpul) cât nu devenim realitate, vom rămâne etern, în acelaşi vis!
El: - Ţi-e frică să cobori din vis?... Ea: - Nu, de ce?! În vis e casa noastră, acolo nu reîntoarcem seară de seară, acolo vom pleca de aici, din scurta noastră călătorie... căci asta este!
El: - Nu aruncaţi cu pietre, oricând puteţi arunca o poveste, poate fi chiar povestea ta, poate un alt timp sau cine ştie?!... Ea: - Poveştile sunt frumoase, foarte frumoase, contează mult povestitorul care te poartă pe aripile viselor!
El: - Viaţa e scurtă, cât o secundă!... Ea: - Visul nu are timpuri,prezent, trecut, este doar el, visul! Acum poate deveni oricând atunci, ieri, azi, mâine! Shanti* este cântecul, Chanchala* este Căutătorul! Viaţa e cât o închidere de pleoape, o respiraţie divină, ca apoi să îşi continue drumul! Aici ne lăsăm doar cămaşa sufletului, dar el îşi ia noi haine dincolo, mai diafane în noul spaţiu!
El: - Da, ispititoare sunt grădinile de acolo!... Ea: - Singurul templu al femeii este singura şi desăvârşita noastră Căutare, un templu cu mai multe scări interioare…şi Poarta Principală! O lacrimă pe obrazul timpului!
El: - Tu eşti în timpul tău?... Ea: - Suntem în multe timpuri, ştii şi tu, chiar şi în tine! Alergăm, totul este o trecere în viteză, ţi-e dragă clipa, te poartă repede şi departe de ceea ce-ai putea năzui! Simţi o rupere, o sfâşiere! Pasărea de Foc este iubirea zăgăzuită, cea cu mai multe aripi, cea care nu dăruie primăvara decât primăverii din ea. Nu plânge, ne vom reîntâlni! Ce paradox, noi nici nu ne-am întâlnit, dar în vis se spune că ne vom reîntâlni sau ne-am întâlnit, dar altfel!
El: - Este greu! Şi ştii unde-i greul? Să înţelegi aşezarea în timp, nu toţi aveam acelaşi timp de pornire!... Ea: - Ne-am trezit în clipa unei realităţi care ne poate cuprinde, ne încape! Trebuie doar s-o oprim în continuarea unui alt timp! Oare când vom fi NOI sau doar în visul din vis?
El: - Oare ştie cineva asta?... Ea: - Aud în depărtarea din tine un zgomot surd, bătăile inimii tale! Singura comoară ce trebuie luată e doar emoţia, trăirea ei, vibraţia şi pulsul! Vei redeschide o filă uitată, o uşă blocată amintirilor tale!
El: - Daca simţi un minus pe undeva... plusul este la mine! Timpul îşi cere echilibrul şi netezirea drumului!… Ea: - Timpul nu mai are răbdare! Ne încâlcim, ne ameţim tot mai mult în pânza timpului dulce-amar!
El: - O gutuie e ca şi o lumină în fereastra timpului!... Ea: - Din asta suntem făcuţi, din suferinţă şi chin îngemănate cu plăcerea de a avea, de a simţi ceva, altfel, înnoiţi cu noi celule, cu noi emoţii! Da, regenerare, nu stagnare!
El: - Urcăm, ne uşurăm consumându-ne!... Ea: - S-a rupt vreun fir? Poate nu, altfel nu mai scriam! Ne complicăm când totul poate fi simplu!
El: - Eu sunt fiul lui Simplu!... Ea: - Te trimit în timp şi de acolo revii!
El: - Nu mă poţi complica!... Ea: - Ca şi cum ţi-aş spune ”-vezi în acele timpuri noi trebuia să ne întâlnim”!
El: - Oriunde mă vei trimite voi reveni la fel de simplu!Dar cine ne trimite, cine ne aşteaptă?... Ea: - Gândul sau umbra noastră!
El: - De ce ne trimite, de ce ne mai aşteaptă? Nu-i asta oare călătoria în timp?... Ea: - Da, ne complicăm, ca apoi să ne dorim şi să visăm la simplitate să înţelegem lecţia!
El: - Dureros este că sufletul nu are dreptul la memorie!... Ea: Sufletul ştie mai mult decât ştim noi aici, suntem doar prelungirea lui!
El: - Sufletul este mereu un nou născut!... Ea: - Ne aşteaptă din această călătorie dorită! Mă vei regăsi acolo!
El: - Volubilă şi de neînţeles mi-ai parut!... Ea: - Prea volubilă, o visătoare!
El: - Îmi doarme sufletul pe gene închizându-mi ochii! Vreau să adorm la poalele unui copac cu flori care să-mi filtreze lumina!... Ea: - Iar frunzele ce dansează uşor razele soarelui îti mângie chipul! Să revii lângă Catrinel, în vis creşte până aproape de umerii tăi! Vor pieri spre alte ceruri, vor visa în alte câmpuri !
El: - Sunt la mâna lor!... Ea: - Eşti la mana lor şi în inima cui?
El: - În inima Ei, aşa este scris!...Ea: - Da, aşa (ne-)a fost scris!
El: - Tu mereu cauţi ceva din tine, ce-ţi lipseşte?... Ea: - Poate că o caut pe Catrinel, nu ştiu! Poate odată aflat nu mai caut nimic, poate dacă păşesc tot mai adânc în noi voi afla răspunsul!
El: - Nu te văd să stai liniştită şi să arunci de pe marginea râului cu pietre spălate şi lucioase!...Ea:- Ba da, acolo pe malul apei respir clipa!
El: - Îţi place?... Ea: - Da, mult!
El: - Când apele curgătoare stau abia atunci ne întâlnim cu noi, o clipă doar!...Ea: - Aşa este! Să oprim clipa, s-o trăim intens, tu, apa mea liniştită!
https://www.youtube.com/watch?v=EQK5q4siuk4&NR=1
https://www.youtube.com/watch?v=HtWvNvcTFys&NR=1
______________________________________________________
* Oaspitu pi prânzu masi ca să-hi dai suflitlu! ~ Te aşez la masa de prânz doar de-mi laşi sufletul!
(in aromână)
* Shanti, personaj feminin din Fata din Vis ~ suflet (in sanscrită)
* Chanchala personaj masculin ~ suflet nelinistit (in sanscrită)
-
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Iulie 6, 2011 la 10:21am
-
Intotdeauna astept cu drag sa-ti citesc elegiile. In dialogul vostru descoper ceva frumos, romantic, care ma face sa visez! Felicitari, draga mea si sa-ti indeplinesti visul! Cu mult drag, Vali
-
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Iulie 6, 2011 la 10:51am
-
Iubirea nu are masura, e nelimitata, doar oamenii o limiteaza prin puterea lor de intelegere.
Importanta e vibratia ei, starea ei de beatitudine, de bucurie, de zbor si lumina! Un miracol!
Multumesc, pentru frumusetea simtita , draga Maria!
Cu pretuire si drag, Irina Lucia
-
-
Inca de la primele elegii ai patruns in emotia si visul lor, in spatiul lor sufletesc, draga Vali.
Visele se implinesc in functie de forta in care credem in ele, asa cum si tu de la vis, gand, cuvant, fapta ai reusit sa deschizi petalele nufarului tau, creatia ta.
Multumesc, draga mea, pentru urarile si gandurile tale.
Cu prietenie si mult drag, Irina
Adaugă un comentariu
Despre
Parteneri
ECHIPA
Grupuri
Activitatea Recentă
- Top News
- Everything
Forum
Nu v-am uitat dragii mei! De aceea, iata, va dedic "raiul lacrimei" mele de pe "plaiul meu românesc"!
Începută de Maria CROCY în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Apr 14, 2017. 4 Răspunsuri 8 Îi place
Azi am gasit un mesaj, care mi-a provocat subit o durere.Indragita scriitoare, Viorela Codreanu mi-a trimis un mesaj : "Ne-ati uitat cu totul ???" Desi…Continuare
Cura de gândire
Începută de Maria CROCY în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Georgeta NEDELCU Iun 20, 2021. 24 Răspunsuri 7 Îi place
Apa are propria-i inteligență : sapă maluri; hrănește; spală și înmoaie; debordează lin sau sălbatic; vindecă boli; evaporă și ascultă muzică (numai simfonie). Succederea unor emoții intense aduc…Continuare
Cuvinte cheie : crocy, maria, conștiință
Geometria cunoașterii (după „Ascunde poete întristarea” de Emanuel Pope)
Începută de Maria CROCY în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Maria CROCY Oct 26, 2015. 15 Răspunsuri 2 Îi place
Axă : cer –apă –pământ.Meridian – cuvânt necunoscut din unghi drept.Linia – curbă întinsă,…Continuare
Cuvinte cheie : întristarea, poete, ascunde
Zburați cu propriile voastre aripi
Începută de Bota Claudia în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de CIOBOTARIU MARIA Feb 3, 2022. 4 Răspunsuri 5 Îi place
Zburați cu propriile voastre aripiAutor: Claudia BotaZburați mereu în largul vieții,Cu…Continuare
SUFLETE BĂTRÂNE!
Începută de Smeu-Mare Elena în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Smeu-Mare Elena Dec 31, 2014. 4 Răspunsuri 5 Îi place
SUFLETE BĂTRÂNE!Citesc Fie cuvintele unui filosof anonim, Fie frica din ochiul omenesc Care vede ce prompt îmbătrânim!Noi, Muritorii, trăim şi mult, dar şi puţin, Pe când cei pe dinăuntru goi Trăiesc…Continuare
DEFINIŢIE
Începută de emilia popescu rusu în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Oct 26, 2015. 4 Răspunsuri 7 Îi place
Iubirea ta... albă pasăre,minusculă,rotindu-se concentric în făptura mea.Iubirea mea...întinderea albastră,scăldând plaja sufletului tău,cu nisipuri aurii mişcătoare...Continuare
JUSTIFICARE
Începută de emilia popescu rusu în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Aug 16, 2016. 4 Răspunsuri 6 Îi place
Un fior străbate fiinţa,nostalgii şi-au făcut cuib în suflet,tristeţi...visări... cu chip de poezie,o pală de lumină înaripează clipa.Viaţa îşi deapănă firul...lumea de rostu-i îşi vedenumai…Continuare
PRIMĂVARA
Începută de Elena Buldum în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Apr 14, 2017. 3 Răspunsuri 4 Îi place
Poema curt d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓestació de primaveraen les galtes rogesbotons de peoniesllagrimegenla rosada del matí***anotimp de primăvarăîn obraji roșiiboboci…Continuare
Iarna
Începută de Mariana Bendou în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Bendou Dec 26, 2014. 2 Răspunsuri 3 Îi place
Iarnã, du-te!…Continuare
COLAJ ...in versuri
Începută de Aida Zaharia în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Aida Zaharia Feb 5, 2022. 2 Răspunsuri 3 Îi place
SUFLET PERECHE Mi-ai intrat în sufletîn miez de octombrie,Te-ai furișat în adâncul…Continuare
© 2024 Created by Petru Făgăraş.
Oferit de
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cenaclul "Sunetul muzicii" !
Alătură-te reţelei Cenaclul "Sunetul muzicii"