Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

[Aurel Conțu]

Cap.17

 

Rezumat cap.16

George Apostol definitivează construcția exterioară a hexagonului și conducta de aducțiune a apei. Într-o discuție cu Agnisia Mărgărit îi mărturisește că proiectul început era mult mai complex decât părea, având la origine un imbold lăuntric, imposibil de descifrat și controlat.

 

În timp ce George Apostol plecase într-o expediție de căutare a locului din care izorau cele trei surse de apă din preajma stației meteorologice, indicat de Agnisia ca fiind la câțiva kilometri spre sud, cu mențiunea că o parte din apă se pierdea în alte două izvoare din partea cealaltă a muntelui, elicopterul trimis de la centru ateriza la locul marcat cu vopsea roșie. Din el coborâse fostul soț al Agnisiei, pilotul, câțiva jandarmi și o femeie. Centru livra comenzile făcute de șefa stației, reprezentând rezerva trimestrială de hrană și aparatura tehnică modernă, care urma s-o înlocuiască pe cea veche, uzată moral. Totul era ambalat în folie din plastic și polistiren, paletizat, astfel că descărcarea și transferul în magazie se desfășurase rapid sub privirile reci ale Agnisiei. Desigur, nu acordase nicio atenție fostului ei soț sau pilotului, preferând să se întrețină cu jandarmii și cu femeia, o oarecare Iulia, după cum se prezentase la coborârea din elicopter. Așa aflase că tânăra nu era altcineva decăt logodnica lui George Apostol, care ajunse acolo fructificând o informație „dezinteresată”, dată de Toader Hociung, în speranța că va reuși să-l determine pe logodnic să se întoarcă în lumea normală. Fusese extrem de dezamăgită când aflase că George Apostol nu era acolo și că elicopterul urma să plece foarte repede.

- Mâine se întoarce sigur, o asigurase Agnisia, înduioșată de ghinionul ei.

- Cu el nu poți fi niciodată sigură! replicase femeia, făcând un gest a lehamite. Nici nu știam până mai ieri pe unde umblă! Apoi n-am înțeles ce l-a adus și ce-l ține aici. Acum înțeleg!

Agnisia Mărgărit își încruntase sprâncenele.

- Adică?

- Adică d-ta! Întotdeauna i-au plăcut femeile mai coapte.

- Și ce legătură am eu cu „plăcerile” lui? Nu ți se pare că ești cam obraznică?

- Deloc, îl cunosc eu. Recunosc că arăți beton pentru vârsta ta și că nu m-ar mira să aflu că trăiți împreună!

- N-ai să afli niciodată așa ceva.

- Mă crezi proastă?

- Nu-mi dau seama dacă ești proastă sau numai orbită de gelozie, i-o tăiase Agnisia indignată, n-am nicio relație amoroasă cu el, dacă asta insinuiezi!

- Te și cred! Un bărbat s-ar culca și cu o vacă la înălțimea asta!

- Asta este opinia ta.

- Nu chiar, este și opinia fostului tău soț!

- Mi-am închipuit, ești și credulă, pe deasupra! Gata, nu mai avem ce discuta!

Femeia îi întoarse spatele și se îndreptase spre elicopter, de unde pilotul îi cerea insistent să se grăbească. Rămasă singură, Agnisia, se întoarse la stație abia stăpânindu-și lacrimile. Nimeni n-o jignise atât de direct și vulgar, cum o făcuse femeia aceea.

 

George Apostol revenise abia a doua zi. Găsise izvoarele și se chinuise cu mâinile goale să le devieze spre nord, adică spre stație, îngrămădind pe cursul opus o mulțime de pietre. Apa crescuse la câțiva centimetri, reținută de zid, apoi își făcuse loc spre albia principală, dublându-i debitul. Cu lopățica de excursie, adăugase rulori de iarbă și pământ, sperând ca locul să fie acoperit în scurt timp de vegetație înaltă. Auzise elicopterul zburând spre stație, dar nu se lăsase distras de la obiectivul său, deși tentația era mare. Agnisia îl aștepta pe terasa stației într-o stare de nervozitate maximă, pe care George Apostol nu putea să n-o remarce.

- Să nu-mi spui că directoarea Centrului n-a fost de acord cu solicitările noastre!

- Nu știu, răspunse ea, fără să pară interesată de subiect, nici nu m-am uitat în colete.

- V-a supărat cineva!

- Da, logodnica ta, Iulia, care a fost aici!

George Apostol păli la față.

- Nu-mi vine să cred! abia reușise să articuleze. Și ce  voia?

- Te căuta pe tine, bineînțeles.

- Mă mir, nu mai ținem legătura de aproape un an! Am fost, într-adevăr, logodiți

cu mult timp înainte, apoi ne-am certat. Nu v-a spus?

- Nu ne-am făcut asemenea confidențe, replicase ea înțepată. M-a acuzat că eu stau în calea fericirii voastre, dacă poți să crezi!

- Nenorocita!

- Ar trebui să ai o discuție cu ea și să lămurești lucrurile.

- Nu cred că mai am ce lămuri, credeți-mă, lucrurile au fost lămurite demult! Mă săturasem, la un moment dat, de reproșurile și răutățile ei! Are un caracter mizerabil!

- A pomenit și despre fostul meu soț, care i-o fi îndrugat verzi și uscate, habar n-am!

- E foarte posibil! Și mie mi-a împuiat capul pe drum. Pot să se ia de mână!

 Posibilitatea exprimată de George Apostol o făcuse să izbucnească în râs.

- Nu m-am gândit la asta, dar e foarte sugestiv! Ai găsit izvoarele?

- Da.

- Și ai reușit să le deviezi cursul?

- Foarte greu, dar am reușit. Vedeți la ce distanță țâșnește apa din conductă?

- Aproape s-a dublat față de ieri!

- Abia aștept să văd ce mi-a trimis Nelu!

Agnisia începuse deja să coboare scările.

- Atunci, hai să vedem!