Cenaclul "Sunetul muzicii"

poezie, proză, muzică, pictură, fotografie, filozofie, evenimente culturale

Blogul lui Aurel Conțu -- Arhiva Decembrie 2017 (64)

Surâsul Giocondei

 Scrisoarea pe care am găsit-o azi-dimineață în cutia poștală nu avea menționat numele expeditorului, ceea ce mi s-a părut destul de suspect, având în vedere dimensiunile, dar, mai ales, greutatea plicului. Scrisoarea îmi era adresată „personal” de cineva care, judecând după caligrafie, nu părea să aibă exercițiul scrisului. Trecând peste aceste aspecte de percepție preliminare, am deschis plicul, în care am găsit șapte pagini, fiecare conținând același text. În esență, autorul epistolei, mă…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 21, 2017 la 1:52am — Nu sunt comentarii

Între ghețuri ( revizuită)

 vâsleam pe sigurul lac înghețat

din acest arhipelag arctic al vieții

într-o barca a lui Noe

în care nu mai încăpuse nimic

în afară de noi

vâsleam în neștire

printre sloiuri rătăcitoare de gheață și foci cenușii

tu țineai cârma

ocoleai stelele și luna

căzute în apă

delfinii care luau în boturile lor…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 21, 2017 la 1:49am — Nu sunt comentarii

Chamaeleo vulgaris

 După moarte stupidă a lui Marius Fudulu, într-un accident de circ-ulație ( vezi Gooogle+, Obstinatul), site-ul literar ”Ancora”, fusese preluat de o apropiată a acestuia, Erika Pișcot. Spre deosebire de el, Erika n-avea nimic congenital, suferise în schimb o traumă la naștere, fiind scăpată de medic în cap. Supravețuise căderii, dar rămase cu un blocaj neuronal, care o împiedica să reacționeze în timp real la stimulii trimiși înspre și dinspre creier, ceea ce îi crea un disconfort…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 20, 2017 la 1:54am — Nu sunt comentarii

Blestemul Simfoniei a-IX-a

 să mori după ce cânți o simfonie

e aproape înălțător

apoteotic

să vezi toți morții ieșind vrăjiți din morminte

frunzele începând să se legene

trandafirii izbucnind în flăcări

ce poate fi mai frumos

decât să așezi la picioarele iubitei toată bolta înstelată

coroana de aur a lunii

cerul albastru

lacrima din ochiul…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 20, 2017 la 1:30am — Nu sunt comentarii

Și dacă e moartă?

 n-ai mai ieșit de miercuri din casă

privesc abătut spre ușa încremenită

și simt nevoia să fac o cruce

mi-e frică să nu fi luat tot flaconul acela

cu pastile alb-roșii

de inimă

merg printre oameni posaci

cu fețe căzute

ce le pasă lor de grijile noastre

homo homini lupus

mă rog în gând să nu fie ce cred eu

mintea…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 19, 2017 la 3:12am — Nu sunt comentarii

Obstinatul

 Orice s-ar zice, lumea combină destul de armonios părțile frumoase ale vieții cu cele urâte și invers, punând accentul adesea pe caricatură. Marius Fudulu era un asemenea specimen, născut, se pare, cu o boală congenitală, cea a orgoliului nemăsurat și a invidiei, denumită popular, lingoare, un fel de febră galbenă, care nu te omoară fizic, dar nici nu te lasă să trăiești intelectual. Până la patruzeci și ceva de ani oscilase între a fi și a nu fi, încadrându-se în parametrii săi naturali,…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 19, 2017 la 3:00am — Nu sunt comentarii

Numai atât!

Ajuns la patruzeci și unu de ani, cu facultatea terminată și cu un loc de muncă bine plătit la stat, Gabriel Bucur, se gândise că sosise timpul să-și pună și el pirostriile. Ca bărbat arăta foarte bine, era înalt, brunet, cu ochii albaștri, gen Pierce Brosnan. Dintotdeauna se bucurase de mare trecere la femei, motiv pentru care îi fusese destul de greu să se oprească la una. Relația cea mai lungă, care începuse cu un an în urmă și care continua și în prezent, se dovedise mai puternică decât…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 18, 2017 la 1:38am — Nu sunt comentarii

Coșmar

mă trezesc într-o gară pustie
stingher
așteptând
să iau către tine
un gând…

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 18, 2017 la 1:34am — Nu sunt comentarii

Metempsihosis

nicicând nu m-am regăsit în oameni

sau cum s-or fi numind vietăţile astea

ridicate în două picioare –

dintotdeauna m-am simţit pasăre,

cu mici întreruperi cât am fost măr

crescut dintr-un sâmbure,

apoi floare



nicicând nu m-am regăsit în vorbe

sau cum s-or fi numind sunetele acestea

cu ascuţiş de spin –

dintotdeauna m-am simţit zumzet

cu mici întreruperi cât am fost salcie

la marginea cerului,

apoi crin…



Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 18, 2017 la 1:31am — Nu sunt comentarii

Însemne primitive

Ion Cozanciuc  fusese polițist în tinerețe. Ca om era un individ respingător, cu apucături primitive, lucru care avea să-l caracterizeze și mai târziu când devenise o legumă din cauza unei  boli vasculare. Până să ajungă în scaunul cu rotile și să fie dat afară din Poliție, ca necorespunzător, făcuse de toate, dar nu excelase în nimic. Primele semne al bolii ( ereditare!) îl determinară să se orienteze spre literatură, pe unde mai rătăcește și acum, cramponându-se de un site literar, al…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 17, 2017 la 4:07am — Nu sunt comentarii

Strivit

infinitul acesta prăvălit peste noi

cu tot cerul său necuprins și albastru

(o iluzie optică

până la urmă!)

cu toate diminețile astea zgrunțuroase

de octombrie

de care te zgârâi

nu poți să refuzi otrava diurnă

pregătită în laboratoarele nopții

și strecurată în zile de timp

romanii se îmbătau pe vremuri cu sângele gladiatorilor

alții cu veninul viperei

sperând să devină imuni la otrăvuri

viața e plină de lucruri toxice…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 17, 2017 la 4:00am — Nu sunt comentarii

În toate există un început

- Nu, spuse Berenice, respingându-i îmbrățișarea. E prea devreme pentru îmbrățișări! Când îmbrățișezi pe cineva încerci să transmiți ceva, la tine e mai mult decât evident, eu însă n-am ajuns atât de departe!

Îl vede reacționând visceral, retrăgându-și mâinile ca electrocutat, semn că fusese luat prin surprindere. Venind acolo, în apartamentul său personal, îi încurajase, de fapt, așteptările, destul de mari, probabil, și lăsase garda jos. Nu-i strica o lecție, oricât de mult simțea…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 16, 2017 la 1:21am — Nu sunt comentarii

De unde mai vrei dragoste acum?

sigur îmi umbli prin creier

ca printr-un amvon

știai dinainte că la ora aceasta îmi beau cafeaua

acolo sus, în balcon,

la fereastră,

din aceeași ceașca albastră

pe care mi-ai dăruit-o cândva

nu mai știu când

și cu ce prilej,

îmi amintesc însă că purtai o rochie bej,

mai știai că-mi fumez țigara de foi dimineața devreme

sub bec

și că număr toate trenurile personale

care trec,

nu ți-a fost greu să refaci drumul Golgotei,…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 16, 2017 la 1:19am — Nu sunt comentarii

Geantă

Unii oamenii, spre nefericirea lor (sau din fericire, e greu de spus!) se nasc ghinioniști. Michael Geantă era unul dintre ei. Nici nu ieșise bine din pântecul iubitei sale mame și căzuse în cap. Medicul de serviciu abia se abținuse să nu-l bage la loc, (de unde tocmai ieșise!), iritat de țipetele și de zbaterile nejustificate ale acestuia. Clinic părea sănătos, îl consultase de mai multe ori, singura lui nelămurire fiind legată de perceperea unor zgomote ciudate (ca niște chițcăieli de…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 16, 2017 la 1:17am — Nu sunt comentarii

Diapazon

Golul din noi e nesfârșit

toată viața trudim să-l umplem

cu gânduri

trăim în mintea noastră

mai mult decât în afară

risipiți

fiara din noi

își devorează

propriile-i gînduri

e un act de cruzime abjectă

și dragoste

ne lasă singuri

într-o capsulă efemeră a timpului

iar golul se-adâncește

nu mai știi din ce parte a junglei

va lovi fiara

dacă îți va lăsa în viață ultimul gând

sau dacă va jubila…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 15, 2017 la 1:30am — Nu sunt comentarii

Bunicul și lupii

Acolo, în Brusturi, unde am văzut lumina zilei, Dumnezeu fusese mai zgârcit cu oamenii, dându-le în loc de pământ mănos și zile însorite, cum văzusem în satul vecin, la numai o zvârlitură de băț depărtare, un ținut arid și stâncos, cu ierni năprasnice, care se întindeau adesea până în luna lui mai, cu primăveri și veri scurte, despre care nu-mi amintesc cu prea multă plăcere. Faptul că, totuși, mă mai întorc câteodată cu gândul înapoi, se datorează bunicului meu după tată, pe care îl asociam…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 15, 2017 la 1:30am — Nu sunt comentarii

În dulcele stil clasic

cândva nu-mi ajungea somnul, mă certam cu nevasta

acum mi-i de ajuns, chiar în exces,

ea avea insomnii și mă ura din cauza asta,

azi mă urăște că-i tulbur somnul prea des.

 

atunci  nu existau lucruri care să mă perturbe

cerșafurile albe, de pildă, cu imprimeul abstract și aromă

 avalanșele-i dulci și-amețitoarele-i curbe

cu urcușuri și povârnișuri abrupte,  de…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 14, 2017 la 1:09am — Nu sunt comentarii

Atentatul

 “ ...Cuvântul “secret“ este inadmisibil într-o societate liberă şi deschisă iar noi ca popor, intrinsec cât si din punct de vedere istoric suntem împotriva societăţilor secrete, a jurămintelor secrete si a procedurilor secrete. Pentru că există împotriva noastră o conspiraţie monolitică şi cruntă care se bazeaza in principal pe modalitaţi ascunse pentru a-şi extinde sfera de influenţă, se bazează pe infiltrare în loc de invadare, pe subversiune în loc de…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 14, 2017 la 1:00am — Nu sunt comentarii

Accidentul

La șapte fix sună telefonul. Nu trecuse o oră de când Alberta plecase la serviciu. Intervenise ceva neașteptat, care reclama prezența ei acolo. El rămase în pat să lenevească până la nouă și era fericit.

- Bogdan, tu ești?

Era vocea Cristinei, sora sa, asistenta.

- Da. Mi-ai și uitat vocea, bag de seamă!

- Lasă asta, Alberta a avut accident în zona Carrefour!

Amuțise.

- Ești sigură? reuși, totuși, s-o întrebe. N-avea ce căuta pe acolo, serviciul e în…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 13, 2017 la 1:16am — Nu sunt comentarii

Prezumții

faptul de a exista

de a fi

( de a crede că ești! )

nu înseamnă nimic

omul n-are decât o viață

prea puțin

pentru câte căutări și eșecuri îl așteaptă

rațiunea

această povară a minții

este ruptă de viață

lumea rămâne o simplă aglomerare de lucruri

despărțită de drumuri

punctul din care…

Continuare

Adăugat de Aurel Conțu la Decembrie 13, 2017 la 1:14am — Nu sunt comentarii

Parteneri

Suflet si spirit de mediator

 ADEVǍRUL

ADVOCACY GRUP SEBES

advocacy.sebes@yahoo.com

                

ECHIPA

VIRGINIA - SMARANDITA BRAESCU


  

si PETRU FAGARAS,  creatorii retelei, administratori principali

 

NICK IOSUB

Administrator activitate

 

MARIANA DUMITRAN

Comentator texte

Activitatea Recentă

Petrica Fagaras a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cine sunt eu? a utilizatorului Petrica Fagaras
Marţi
Utilizatorului Petrica Fagaras îi place postarea pe blog Cine sunt eu? a lui Petrica Fagaras
Marţi
blaga valeriu-catalin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sublima clipa a utilizatorului blaga valeriu-catalin
Luni
blaga valeriu-catalin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cine sunt eu? a utilizatorului Petrica Fagaras
Luni
Utilizatorului blaga valeriu-catalin îi place postarea pe blog Cine sunt eu? a lui Petrica Fagaras
Luni
blaga valeriu-catalin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog La margine de vis a utilizatorului CIOBOTARIU MARIA
Luni
Utilizatorului blaga valeriu-catalin îi place postarea pe blog La margine de vis a lui CIOBOTARIU MARIA
Luni
Postare de log efectuată de Petrica Fagaras
Luni
Utilizatorului Petrica Fagaras îi place postarea pe blog La margine de vis a lui CIOBOTARIU MARIA
Luni
Postare de log efectuată de CIOBOTARIU MARIA
Luni
CIOBOTARIU MARIA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ești răsăritul meu de soare a utilizatorului CIOBOTARIU MARIA
Luni
CIOBOTARIU MARIA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sublima clipa a utilizatorului blaga valeriu-catalin
Luni
Utilizatorului CIOBOTARIU MARIA îi place postarea pe blog Sublima clipa a lui blaga valeriu-catalin
Luni
blaga valeriu-catalin şi MIHAIL TĂNASE sunt acum prieteni
Iul 20
Petrica Fagaras a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog INVITAȚIE: „TREPTELE IUBIRII” – ANTOLOGIA POEȚILOR DE PRETUTINDENI a utilizatorului MIHAIL TĂNASE
Iul 16
Utilizatorului blaga valeriu-catalin îi place postarea pe blog INVITAȚIE: „TREPTELE IUBIRII” – ANTOLOGIA POEȚILOR DE PRETUTINDENI a lui MIHAIL TĂNASE
Iul 16
MIHAIL TĂNASE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog INVITAȚIE: „TREPTELE IUBIRII” – ANTOLOGIA POEȚILOR DE PRETUTINDENI a utilizatorului MIHAIL TĂNASE
Iul 15
Pictograma profiluluiPetrica Fagaras i-a dăruit un cadou utilizatorului Radu Andreea Elena
Iul 15
Pictograma profiluluiPetrica Fagaras i-a dăruit un cadou utilizatorului Radu Andreea
Iul 15
Petrica Fagaras a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog INVITAȚIE: „TREPTELE IUBIRII” – ANTOLOGIA POEȚILOR DE PRETUTINDENI a utilizatorului MIHAIL TĂNASE
Iul 15

Forum

Nu v-am uitat dragii mei! De aceea, iata, va dedic "raiul lacrimei" mele de pe "plaiul meu românesc"!

Începută de Maria CROCY în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Apr 14, 2017. 4 Răspunsuri

Azi am gasit un mesaj, care mi-a provocat subit o durere.Indragita scriitoare,  Viorela Codreanu mi-a trimis un mesaj : "Ne-ati uitat cu totul ???" Desi…Continuare

Cuvinte cheie : ţară, cuvânt, iubire

Cura de gândire

Începută de Maria CROCY în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Georgeta NEDELCU Iun 20. 24 Răspunsuri

 Apa are propria-i inteligență : sapă maluri;  hrănește; spală și înmoaie; debordează lin sau sălbatic; vindecă boli; evaporă și ascultă muzică (numai simfonie). Succederea unor emoții intense aduc…Continuare

Cuvinte cheie : crocy, maria, conștiință

Geometria cunoașterii (după „Ascunde poete întristarea” de Emanuel Pope)

Începută de Maria CROCY în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Maria CROCY Oct 26, 2015. 15 Răspunsuri

Axă : cer –apă –pământ.Meridian – cuvânt necunoscut din unghi drept.Linia – curbă întinsă,…Continuare

Cuvinte cheie : întristarea, poete, ascunde

SUFLETE BĂTRÂNE!

Începută de Smeu-Mare Elena în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Smeu-Mare Elena Dec 31, 2014. 4 Răspunsuri

SUFLETE BĂTRÂNE!Citesc Fie cuvintele unui filosof anonim, Fie frica din ochiul omenesc Care vede ce prompt îmbătrânim!Noi, Muritorii, trăim şi mult, dar şi puţin, Pe când cei pe dinăuntru goi Trăiesc…Continuare

DEFINIŢIE

Începută de emilia popescu rusu în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Oct 26, 2015. 4 Răspunsuri

Iubirea ta... albă pasăre,minusculă,rotindu-se concentric în făptura mea.Iubirea mea...întinderea albastră,scăldând plaja sufletului tău,cu nisipuri aurii mişcătoare...Continuare

JUSTIFICARE

Începută de emilia popescu rusu în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Aug 16, 2016. 4 Răspunsuri

Un fior străbate fiinţa,nostalgii şi-au făcut cuib în suflet,tristeţi...visări... cu chip de poezie,o pală de lumină înaripează clipa.Viaţa îşi deapănă firul...lumea de rostu-i îşi vedenumai…Continuare

PRIMĂVARA

Începută de Elena Buldum în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Apr 14, 2017. 3 Răspunsuri

Poema curt d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓestació de primaveraen les galtes rogesbotons de peoniesllagrimegenla rosada del matí***anotimp de primăvarăîn obraji roșiiboboci…Continuare

Zburați cu propriile voastre aripi

Începută de Bota Claudia în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Bota Claudia Iun 13, 2016. 3 Răspunsuri

Zburați cu propriile voastre aripiAutor: Claudia BotaZburați mereu în largul vieții,Cu…Continuare

Cuvinte cheie : zbor, aripi, poezie

Iarna

Începută de Mariana Bendou în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Bendou Dec 26, 2014. 2 Răspunsuri

Iarnã, du-te!…Continuare

Cuvinte cheie : 2014, Bendou, Mariana, iarna

UMĂRUL TĂU

Începută de Aida Zaharia în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Aida Zaharia Feb 8, 2014. 2 Răspunsuri

Colorează-mi viselecu mănunchiuri de stele,adunate din abisul întunecat al nopțilorcând stau cu ochii pironițiîn neantCăutându-mi punctul de sprijinde care să mă agăț,de care să mă avântsă merg mai…Continuare

© 2021   Created by Petru Făgăraş.   Oferit de

Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor