beat-urile unei piese de club îmi inundă timpanul 

la radio aud că 

un mix făcut de un d.j.necunoscut rescrie istoria poeziei …

cresc printre fiarele secunde ale timpului, 

reîntregind flacăra vieţii,

cu o încă o scânteie.

râd şi…

Încerc să mă adun din glodul unei iubiri pământene, să-mi arunc aripile false şi să mă-ntorc în glaciara arie a sufletului real. Flacăra verde a răspântiilor mă strigă mereu prin scânteile infinit aruncate deasupra banalului. Nu am mai răspuns de mult, de prea mult timp. Tastele surâd jocului trecutului iar ochii, înceţoşaţi de atâtea iluzii reconstruiesc arborele cuvintelor dure şi blânde în acelaşi…

Zi de zi mă lupt cu fariseismul din viaţa mea.

 Sunt convins că fiecare în parte recunoaşte că inversează valorile şi încearcă să-şi ofere singur o dimensiune în acest univers numit viaţă; aproape toţi ne credem buricul pământului şi nimeni nu e dispus să renunţe uşor la a-şi făuri propia sa statuie a…

cerul despicat fuge peste ape

întâlnind ostașul prigonit de soartă

ce cu spada-n frunte merge spre mormânt

şi îşi surpă viața pentru al său pământ.

clocotul din ape cheamă la război

iar din valuri repezi

umbre de lumină se ivesc în zori,

azi răsuna lira -

mâine cine știe poate ea te-ngroapă…

ce e între oameni gânduri şi…

mi-a lăsat un cuţit

înainte de luptă...

am vrut să sfarm

cu el piatra din munţi,

să curgă apă

pentru cei însetaţi,

să tai lacrimi  îngheţate

de pe chipul

copiilor rămaşi fără tată,

pentru a da mângâiere,

am vrut să merg la duel,

să lupt cu el

pentru dreptate,

să spăl păcatele vremii

şi să dau…

E gândul nins de-o palmă, un gol de început,

prin cercurile toate, în lung ecou de lut.

E mistic si intact altarul unei frunze,

la jugul stării mele, chenarele obtuze.



Sub vraja unei umbre, bolnavele frunzare

se-ntrec  extaziate, ca timpu-n secundare.

La un comând se pleacă un secol de-aşteptare

înlăcrimând pustia eternelor hotare.



E-al Slovei sclav de moarte cromatica mirare

de-nsingurare-n săbii, ogivă încleştare,

că-n mii de…

Tăcerea mea,

nu seamănă cu niciuna din tăcerile lumii!

Ea cântă din pana gândului

şi din fluierul osului, ca o Privighetoare.

Cunoaşte durerea inimii mele,

adevărul şi truda drumului.

Creşte triumfală îmbrăţişându-mi moartea dură,

încălzită de soarele destinat păcatului: cel fără de voie…



Ca orice forţă uzată,

mă-ndeamnă să mă-ntorc  fără nici-o vină,

în pleava rătăcitelor palme…

Nelegiuita! Se hrăneşte cu amăgire,

legându-se…

Un mesaj în atenţia tuturor membrilor Cititor de Proză

Va invitam sa ascultati interviurile Sfertul Cultural,…

Timona virtutei

îmi dictează sensul până după ceafă

şi clapa apăsată a sunetului,

literă cu literă, pe albul mai alb

decât albul zăpezii.

Putred în scorţă…



Respirând bulele de sare

ale unui cântec sublim,

cu trup şi suflet,

cineva îmi face loc

vlăstărind uscătura,

pe alea vântului.

Iminent, în teaca iluziilor…

ţărus princiar

de care se leagă cerul

şi climatul braţelor mele.



Trebuie să joci mărunt

să…

Cu picioarele trase

prin coarnele păcatului,

urme de cenuşă ,

se desprind de rosturile gurii.

Inundată-i de ceaţă,

câmpia nechibzuitului.



Dar cine-i Şarpele,

când jertfa inelului cade-n uitare?

Sângele pur?!...

Beţia irosită de fantasme?!.

Ca timpul acesta…

îmi sună sfârşitul

prin potirul gol de cristal.



Şi ce, dacă arborele roditor

îşi scutură  seva în blesteme pulsatile!?

Curg mir…

Prin bătăile ceasornicului trece,

cum oglinda spartă-ntre tăceri.

Anii fug şi de-or mai fi vreo zece,

va simţi că nu mai sunt ca ieri.

Se adună-n miezul sec al iernii,

să închege -n sânge orizonturi.

Dus de valurile sparte ale vremii,

un pribeag, pe-nlăcrimate fronturi.

Mai presus de El, e clipa vieţii,

prin vinele otrăvite de morminte.

Peste tâmple-i cad grăbiţi nămeţii

timpului…

seara se cerne prin smârcuri

indiferentă ca o uşă de capelă

ecoul unui ţipăt de lişiţă

taie…

cuvinte mor în postul,

unei iubiri absurde.

se scurg şi sensuri,

metafore se-ngână.…

diamant în roba necunoaşterii,

cuvântul nerostit îşi ascute colţii de aşchia crucii, rămasă în poarta luminii.

între viaţă şi moarte, palma poetului înşiruie metaforele între stâlpii de virgule până…

Jocul de-a cuvintele       

Mi-aştern pe masǎ umbre

Care ingândureaza şi fac grea

Apǎsarea cuvântului.

Cu stiloul in mânǎ

Leg litere ca pe nişte oameni capturaţi.

Le strang in lanţuri atât de tare

Încât nu le permit sǎ ridice capul

De pe hârtie.

Le lipesc,le fac omogene ale sufletului meu.

Dupǎ doua randuri pe care le-am stors

Din mine,rǎmân dezamǎgit:

bătrân murdar 

cu mâini întinse 

cerşeşti o clipă din trecut 

cu gura ştirbită de foame…