Coala de hâtie pe masă,

mâinile aşezate în aşteptare,

câteva degete la tîmpla stîngă

şi gândurile duse undeva…

L-am cunoscut târziu – era moşneag,

Doar ochii mai păstrau aprinse căutări;

Privea lumea din sat, prin cântecul cel drag –

Tezaur rânduit în multe prelucrări.

Frumoase hori şi limpezi ca apele de munte -

Le-a adunat maestrul în magica-i desagă,

Cei iubitori de cântec în pace să le-asculte

Şi viaţa să le fie, pe Ilve, mult mai dragă.

Dacă asculţi o horă, de-a noastră - „De strigat”

Ori line hori de joc –…

Mă întrebi iubite, până când

Ne vom mai ascunde dragostea?

Până în adânc de nopţi târzii,

Unde mai stăruitor mi-i căuta,

Cu dorinţă nouă,  să găseşti odihnă,

Dacă vii trudit la mine-n prag,

Braţele-mi duioase să îţi fie cină

Şi să mi te-nlănţuie cu drag.

Până unde? Până unde?  Până când?

Pân-atunci când sprinten trupul tău,

Peste-albastra  noapte, lunecând,

Lacom, răstigni-va…

ratacit-am ca pumnalele deschise
cu o aripa spre est si una spre vest
planand pe norii ucisi de astrele
ce au smuls multicolorul din suflet,

adunand rafale de vorbe ascunse
sub praful tepos de vremea mereu
imbufnata, capoasa si doritoare
de noi si noi senzatii, de nou,

astupand deja vu-ul cu un zambet,
cu o saltare din umar, usoara,
cu nepasarea gingasului rasarit
ce reface universul piesa cu piesa.

Puteai sa darami o mare de argint,
Sa imi alergi prin vene ca un meteorit,
Trasand puncte pe pielea arsa
Cu catifeaua aprinsa de o soapta,

Puteai sa construiesti o lume
Poleita sub zorile stinse,
Sa ma inchizi intr-un turn
Aruncat de un zmeu pe saturn,

Sa imi plantezi zambete,
Butoane pe pulsurile alerte,
De nu uitai alarmele aprinse
In lunea in care timpul dispare.

iubirea este un soi de chateaubriand /spumoasă ocazională/

dă dependenţă de gradul zero

dacă seisemele fac victime colaterale

iubirea cu certitudine îţi injectează

în ochi morfina revederii  

îţi pierzi hainele / made in turkey/

O simplă ramură din gândurile mele se extinde departe în zare,
se-mprăştie, explodează şi contagiază Universul,
dintr-o dată, apare un cerc luminos care atrage prin energia sa
şi toţi mugurii de iubire se transformă într-o floare de dragoste,
devine agăţătoare pe inima mea, peste tot, sper s-ajungă până la tine.

Mihaela Moşneanu

E frig între noi,

nu-l simţim

căldura trece de la unul la altul.

Urcă noaptea-n copaci…

Ţi-am zis că ieri

Am aruncat amintirile noastre?

Am lăsat în fereastra spartă

Doar nişte şoapte,

Versuri îmbătate cu iubire

Ţi-am zis că ieri

Am pictat curcubeul

 Peste lacrimile reci

Şi-am trimis o umbră de lumină

Să- mi ofilescă dorul,

Dorul de tine?

Ţi-am zis că azi

Mi- am ţesut covor  pentru mâine,

Din flori de liliac,

Din  rouă fericită

Şi crini de vis?

Dar nu-ţi voi…

toamnele mele au unghii albastre

înfipte în cerul sărac de cocori

cohortă de frunze migrează spre nori

saltimbanci armăsari mușcă din astre

nopțile sunt săpate-n alabastru

lacul îşi doarme pe nuferi tomnatici

somn mi-e herghelia de cai sălbatici

vis hieratic ce sapă-n vers castru

florile își pierd petalele slabe

se îndumnezeiesc arborii-n cuvânt

logosul-vitraliu pictat e de vânt

toamnele mele au unghii-n…

Treceam pe coridorul tau

Si falfaiau perdelele in drumul meu

Ca steagul alb al impacarii,

Ca porumbeii mesageri ai dragostei

Ce te aduceau in gandurile moarte

Sa imi colorezi un zambet printre stele,

Sa ma aprinzi prin zilele cu nori

Asemeni licuricilor fugari,

Dar tot fugeai, fugeau si umbrele

Sa nu le ating cu dorurile aspre,

Doar cerul despicat de un fulger

Ma atingea pictand pe umar

Un arsenal de…

Simt adierea vântului 

prin ploaia de frunze. 

Miroase a toamnă blândă şi târzie, 

cu parfumul ei ce mă îmbată, 

cu gust de fericire şi iubire 

ce s-a adăpostit 

în sufletu-mi tăcut …

bea-ţi liniştea cu zahăr cubic

pe terasă latră iubirea aia a ta / rubensiană sau rubicondă/

am încrustat în stern arsura bătută în cristale swarovski

stil Adrian Haiduc / nebotezat deplin/ 

n-am ochi pentru aproape(le)

văd distanţele tridimensional

cu retina mea dezlipită 



ţi-aduci aminte pe când umblai cu ochelari de…

Fie aceasta naşterea seminţei

când lumina umple golul.

Trupul respiră prin pielea fierbinte

dulcele stăpân al…

sună ceasul pentru încă o dimineaţă

păpuşii din cârpe îi este frică de întuneric

citeşti pe ascuns

ungând paginile cărţilor împrumutate

cu mirul scurs din lacrimi

şuieratul locomotivei te găseşte

într-o gară

stând pe bagajele bunicii cu inima descusută



este fascinant să joci şotron

la unu jumătate noaptea

cerşetorul din colţ îţi întinde

o bucată minusculă de…

Din ce se naşte ideea,

flacără vie,

întotdeauna speranţă

între liniile beligerante.…

joc pe ultima carte

ştanţată aprioric

cu picioarele aşezate la masa rotundă

învârt şamanic meandrele destinului

ţinând în mână un careu de aşi

plouă diluvian

în prăpăstiile săpate în asfalt

inerţii sau inepţii ale oraşului-catacombă

am nevoie de o aspiraţie profundă

a sinelui deconectat

se pare că şi-a înghiţit

refluxul din reflex

la masa de joc

scaunele tac brâncuşian mirosind a lemn ( încă) viu …