S-au prelins cu picuri grei zăpezile de ieri

Topindu-se în mângâierea noii primăveri-

Împovărând pământul cu umedul sărut,

S-au dus, de parcă n-ar fi fost și nu ne-ar fi durut.

Însingurări prelungi cusute-n fir de gheață

Își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață,

Iar gânduri ce-au zăcut o iarnă-n amorțire

Renasc dorindu-și haină nouă de iubire.

Se înalță dintre sloiuri murmure de seară,

Pe umeri aburește zvon de primăvară, …

zaţul de cafea ia forme diferite 

dragoni de foc îmi suflă în faţă liniştea din cană 

se dă o luptă între două lumi

captiv în inutil 

alerg 

tălpile se lipesc de cer 

sunt un înger cu capul în jos 

sălbăticit de singurătate

din dormitorul meu

până la tine în gând 

străbat o lume 

stranie

până şi frunzele toamnei 

mă roagă să mă-ntorc în trupul meu

aleile sunt ninse de coşmaruri 

casele ard mocnit 

Bacovia îmi face cu…

Şi mama mi-a spus doar:

Să-mi cos buzunarele!

Eu n-am ascultat …

Unde te-ai dus zâmbet şăgalnic?

Unde v-aţi dus ochi vii de copil?

Lumina v-aţi stins-o, întoarsă-i privirea…

prinde-mă-n brațe

 când cerul mi se surpă

 și taci

 nu-mi povesti de sânziene

 când tălpile mă dor

 

 *

 

 nu vreau să știu

 să dor nu vreau

 e prea devreme tropotul de cai

 în infinit îngust

 e prea târziu

 

 *

 

 mai bine-mi dorm cuvânt

 pe brațul stâng al nopții

 și-aștept

 să-mi povestești de sânziene

 iubite, de ce taci…

Dinspre durere vin semne magice,

licorni albi şi dragoni albaştri.

Să extrag spinii din piept

rostind un descântec de plumb,

care despică cerul cu turnurile înalte

sub care un giulgiu de stele

acoperă infernul? Dante doarme

pe un catafalc de nisip...

Deasupra, moartea scrijeleşte piatra,

topeşte timpul prin ţurţuri,

cu aripile căzute pe cruci şi statui..

Şuieră prin aer nevrozele nopţii,

se sting lumânările-n…

Un vis…

Iubitule,

 prea greu apusul mi se prăvălește-n poală

 de sus din creștetul de nor

 prea mult îmi ești și prea puțină

 cărarea pân' la primul dor

 de ieri, de vânt și de lumină

  

***

nu știu să cânt privighetoare

în brațe lanului de grâu

tu ești

eu nu-s decât ninsoare

pe-obraz pământului desfrâu

de alb

***

 și-apoi

 ar trebui să plec

 mă cheamă

 de dincolo de mine-un gând…

De-ai şti cât îmi este de dor,

De tine şi cântecul tău,

Îţi caut chipul pe apă şi nor

Şi-n zborul de şoim ce cade în hău.

Te caut pe gâtul viorii

Ce plânge pe strune şi acum,

Pe arşiţa cruntă şi-n dansul ninsorii,

Drumeţ pribeag la capăt de drum.

Citesc rugăciuni la icoane

Şi-n mesteceni însemn rugăciuni,

Mi-e sufletul răstignit între toamne

Şi piere-n descânt de…

Caut în tăcere
inima ceasului
ce nisipul cerne
zile şi nopţi
în clipe de balans
gânduri de noapte
printre stele
pulsul timpului
dansează rotitor
se scurge ca un izvor
rezonanţe bat în epidermă
în căderi de lumini
mi-am împletit o cunună

Timpul uns
cu muzică în culori
clipa pare
câmp de flori

Inima mi s-a oprit
pe cadran
o rază picură
frântă
pe ochii ce-mi cântă
strălucind ca două
nestemate de pe
fundul mărilor
Torc din caerul de timp
păşesc pe ierburi
moi de vis
cad uşor
cu fruntea-n ceruri.

oglindă şi prismă
cu-n strop de ecou

Mirare întreruptă
înflorirea cireşului negru,
altar de miros
sfinţit.

Căpriorul simte

cum îi cresc coarnele-n stele
două nuiele inelare.

Noapte de vrajă
unde să plece?

Cum ne farmecă luna,

cum mă nasc
când nu mă mai nasc,

cum mă mir
părăsit de suflet.

 ți-aș mai scrie dar mă doare

 arcul prins de glezna dreaptă

 dincolo de zări mă-mbie

 luna verde și necoaptă

 

 între pleoape-mi zace șuie

 ziua asta plumburie

 între perne tolănite

 florile de păpădie

 

 îmi îngălbenesc secunda

 cufundând-o-n întuneric

 peste zboru-mi ce nu știe

 și nu vrea să fie sferic

 

 tu iubite-ngăduiește

 inc-un veac ori până când

 toate visele albastre

 mi…

se apropie cerul azi
și mângâie ochii
înrourați a femeie
rochia topită
între mângâieri
descoperă diamantele
ascunse în labirintul inimii
numai tu
omule drag
cunoști calea îmbogățirii
numai mâna ta
are dezlegare la rod

          RECUNOŞTIINŢĂ

              (soţiei mele )

Iubita mea cu tâmplele cărunte,

Te mai iubesc şi-acum, ca la început,

Deşi atâtea toamne au trecut,

Eşti încă tot frumoasă şi gura ţi-e fierbinte!

Tu ai ştiut ca din puţinul pâinii,

Să-ndestulezi pe vârstnici şi copii

Şi nu  te-ai plâns că orele-ş târzii

Când privegheai, până s-au stins bătrânii…

Copiilor le-ai fost şi pildă şi…