Aurel Conțu's Comentarii - Cenaclul "Sunetul muzicii"2024-03-29T09:37:08ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContuhttps://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/1971707242?profile=RESIZE_48X48&width=48&height=48&crop=1%3A1https://lucianblaga-sebes.ning.com/profiles/blog/feed?user=1vprz7g8jakw3&xn_auth=noDați-vă naibii!tag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-06-23:5421153:BlogPost:2401762020-06-23T07:11:14.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/6223317062?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/6223317062?profile=RESIZE_710x" width="700"></img></a></p>
<p>Totul arată ca după o zi apăsătoare de muncă</p>
<p>parcă aud scârțâitul strident al cheii în broască</p>
<p>zgomotul surd al pașilor pe covorul din sufragerie</p>
<p>pălăria înfiptă în mahonul lucios al mesei de oaspeți</p>
<p>lângă eterna scrumieră goală și sicla de whisky</p>
<p>clinchetul de pian melancolic al gheții și cristalului…</p>
<p></p>
<p><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/6223317062?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/6223317062?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="700"/></a></p>
<p>Totul arată ca după o zi apăsătoare de muncă</p>
<p>parcă aud scârțâitul strident al cheii în broască</p>
<p>zgomotul surd al pașilor pe covorul din sufragerie</p>
<p>pălăria înfiptă în mahonul lucios al mesei de oaspeți</p>
<p>lângă eterna scrumieră goală și sicla de whisky</p>
<p>clinchetul de pian melancolic al gheții și cristalului atingând marginile paharului</p>
<p>apa gâlgâind insolent în bideul de porțelan</p>
<p>și văd balerina care se înalță într-un <em>rond de jambe</em> din fumul albastru al țigării de foi</p>
<p>dați-vă naibii cu pandemia voastră nenorocită</p>
<p>cu starea voastră de alertă jalnică </p>
<p>îmi iau porția trivială de whisky și tutun... la domiciliu</p>
<p>cafeneaua doamnei Warren s-a închis încă din noiembrie anul trecut</p>
<p>totul s-a închis</p>
<p>gravităm imprecis în jurul propriilor vieți pe aceeași orbită a fricii</p>
<p>profeți mincinoși exacerbează teama de virusul gripei</p>
<p>Ebola și SARS par niște copii mici pe lângă Corona</p>
<p>hait!</p>
<p>unii vor ca libertățile noastre ancestrale să fie date deoparte</p>
<p>să facă loc „libertăților” lor mici</p>
<p>necuprinse în nicio constituție</p>
<p>dați-vă naibii laureați ai Premiului Nobel care vă contraziceți unii cu alții</p>
<p>marele Hipocarate se răsucește-n mormânt</p>
<p>Justiția lumii e surdă și oarbă</p>
<p>la propriu</p>
<p>lăsați-mă în pace cu țigara și sticla mea de whisky</p>
<p>în care găsesc mai mult adevăr decât în toate tratatele voastre exhaustive de virusologie...</p>
<p> </p>
<p> </p>Nimeni, nicăieritag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-02-15:5421153:BlogPost:2390082020-02-15T10:13:57.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3863554130?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3863554130?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a> <br></br> <br></br> Dragostea noastră este ca o perlă strălucitoare născută într-o scoică albastră de mare<br></br> în toate culorile și frumusețile lumii<br></br> începând cu tonul roz al speranței<br></br> cu maroul închis al dimineților înghețate<br></br> cu bronzul de argint al zorilor limpezi<br></br> și portocaliul luminos al zilei<br></br> există întotdeauna nuanțe de alb și…</em></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3863554130?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3863554130?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a><br/> <br/> Dragostea noastră este ca o perlă strălucitoare născută într-o scoică albastră de mare<br/> în toate culorile și frumusețile lumii<br/> începând cu tonul roz al speranței<br/> cu maroul închis al dimineților înghețate<br/> cu bronzul de argint al zorilor limpezi<br/> și portocaliul luminos al zilei<br/> există întotdeauna nuanțe de alb și negru la intersecțiile iubirii<br/> dar culorile sale acoperă tot griul tristeții<br/> nu putem fi fericiți în fiecare zi printre oameni<br/> mai ales printre oameni<br/> zâmbetul misterios al Monei Lisa ascunde multă durere<br/> acesta este un alt mod de a spune: fericiți sunt cei fără povara iubirii<br/> căci vor avea milă și vor moșteni cerul<br/> noi, ceilalți, ne vom întoarce în aceleași scoici de mare albastre<br/> și ne vom îmbrăca în aceleași suflete albe<br/> cu un cuțit uriaș în inimă<br/> adăugând încă un gram de strălucire și frumusețe micuței perle<br/> care crește din durerea și nefericirea noastră<br/> și pe care nimeni, nimeni, nimeni nu o va găsi niciodată, niciodată, niciodată, nicăieri ...</em></p>
<p><em> .</em></p>
<p><em>Din volumul Alb</em> <em>ș</em><em>i Negru, aflat</em> <em>î</em><em>n lucru</em></p>
<p></p>Simulăritag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-02-08:5421153:BlogPost:2389302020-02-08T17:25:23.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3853765303?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3853765303?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a> îți imaginezi lucruri care nu se vor întâmpla niciodată</em></p>
<p><em>trăiești aceste stări ca și când ar fi adevărate</em></p>
<p><em>te bucuri și suferi într-o lume miraculoasă a lui Edward Tulane</em></p>
<p><em>cu iepuri de porțelan</em></p>
<p><em>în care timpul</em></p>
<p><em>această mașinărie infernală de zdrobit inimi</em></p>
<p><em>oprește…</em></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3853765303?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3853765303?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a>îți imaginezi lucruri care nu se vor întâmpla niciodată</em></p>
<p><em>trăiești aceste stări ca și când ar fi adevărate</em></p>
<p><em>te bucuri și suferi într-o lume miraculoasă a lui Edward Tulane</em></p>
<p><em>cu iepuri de porțelan</em></p>
<p><em>în care timpul</em></p>
<p><em>această mașinărie infernală de zdrobit inimi</em></p>
<p><em>oprește în toate intersecțiile.</em></p>
<p><em>Tu ești întotdeauna eroina piesei tale de teatru absurd</em></p>
<p><em>pe care ți-o scrii singură</em></p>
<p><em>într-o regie de excepție a minții.</em></p>
<p><em>Nu am înțeles însă lipsa culorilor vii</em></p>
<p><em>excesul de alb-negru și abstract din intriga piesei.</em></p>
<p><em>E drept că scenaristul îți recomandase să eviți orice amestestec frivol de lumină</em></p>
<p><em>și n-ai zis nu</em></p>
<p><em>înțelesesei că viețile nostre nu mai aveau nicio șansă să se întâlnească</em></p>
<p><em>într-un evantai al culorilor...</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru</em></p>Dezintegrăritag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-01-31:5421153:BlogPost:2385182020-01-31T17:51:04.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3841927515?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3841927515?profile=RESIZE_710x" width="200"></img></a></em> <em>e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva</em></p>
<p><em>un fel de cămașă a lui Nessus</em></p>
<p><em>în care ard în cele mai groaznicele chinuri</em></p>
<p><em>zadarnic încerci să dai înapoi timpul</em></p>
<p><em>otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure</em></p>
<p><em>îmi sfârtecă sufletul</em></p>
<p><em>n-ai cum să înțelegi…</em></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3841927515?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3841927515?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="200"/></a></em><em>e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva</em></p>
<p><em>un fel de cămașă a lui Nessus</em></p>
<p><em>în care ard în cele mai groaznicele chinuri</em></p>
<p><em>zadarnic încerci să dai înapoi timpul</em></p>
<p><em>otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure</em></p>
<p><em>îmi sfârtecă sufletul</em></p>
<p><em>n-ai cum să înțelegi de ce nu vreau să te mai văd</em></p>
<p><em>de tălpile mele s-a prins întunericul morții</em></p>
<p><em>nu mai e nicio cale de întoarcere</em></p>
<p><em>cu fiecare zi care trece îmi înalț tot mai sus propriu rug funerar</em></p>
<p><em>departe de lumea aceasta a lucrurilor mici</em></p>
<p><em>și ard în liniște...</em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru</em></p>Suspintag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-01-23:5421153:BlogPost:2388172020-01-23T05:34:48.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em> </em></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3830931043?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3830931043?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em>ș</em><em>i-n dimineața aceasta au mai murit trei oameni</em></p>
<p><em>cine naiba o fi plantat copacii</em> <em>ă</em><em>ia pe marginea drumului</em></p>
<p><em>văzusem femeia de douăzeci de ani sângerând ca un porc înjunghiat în inimă</em></p>
<p><em>cu pieptul sfârtecat și picioarele retezate din…</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3830931043?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3830931043?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em>ș</em><em>i-n dimineața aceasta au mai murit trei oameni</em></p>
<p><em>cine naiba o fi plantat copacii</em> <em>ă</em><em>ia pe marginea drumului</em></p>
<p><em>văzusem femeia de douăzeci de ani sângerând ca un porc înjunghiat în inimă</em></p>
<p><em>cu pieptul sfârtecat și picioarele retezate din șolduri</em></p>
<p><em>nici nu apucase să-și reprime ultimul zâmbet</em></p>
<p><em>să-și ia rămas bun de la cei doi prieteni de pe bancheta din spate</em></p>
<p><em>să urle</em></p>
<p><em>încremenise în propria- i durere</em></p>
<p><em>fără să-i mai pese de privirile tâmpe ale curioșilor</em></p>
<p><em>părea împăcată cu gândul că nu-și mai aparține</em></p>
<p><em>că nu mai putea spune „nu” la ce va urma</em></p>
<p><em>morgă</em></p>
<p><em>ritualuri prostești</em></p>
<p><em>plânsete</em></p>
<p><em>Soarele agoniza undeva la linia orizontului</em></p>
<p><em>împroșcând răsăritul cu sânge</em></p>
<p><em>orbecăiam printr-o lume a umbrelor</em></p>
<p><em>alături de oameni fără chipuri și corpuri</em></p>
<p><em>nu zărisem încă sufletul femeii înălțându-se la cer</em></p>
<p><em>doar mașinile morții treceau zgomotos pe alături</em></p>
<p><em>cu luminile de avarii înfipte în inima zilei...</em></p>Tonuritag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-01-13:5421153:BlogPost:2383522020-01-13T04:40:44.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3816457477?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-full" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3816457477?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p></p>
<p><em>am îndepărtat toate culorile complementare din viața mea</em></p>
<p><em>trăiesc numai în alb și negru</em></p>
<p><em>ascetic</em></p>
<p><em>în tonuri de gri</em></p>
<p><em>nici nu-ți închipui câte nuanțe ascunde acest amestec auster</em></p>
<p><em>câte emoții îți poate trezi monocromul speranței</em></p>
<p><em>neutru…</em></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3816457477?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3816457477?profile=RESIZE_710x" class="align-full" width="750"/></a></em></p>
<p></p>
<p><em>am îndepărtat toate culorile complementare din viața mea</em></p>
<p><em>trăiesc numai în alb și negru</em></p>
<p><em>ascetic</em></p>
<p><em>în tonuri de gri</em></p>
<p><em>nici nu-ți închipui câte nuanțe ascunde acest amestec auster</em></p>
<p><em>câte emoții îți poate trezi monocromul speranței</em></p>
<p><em>neutru dureros al zilelor care trec</em></p>
<p><em>albul murdar al cerului</em></p>
<p><em>înserările dușmănoase ca niște maree de plumb</em></p>
<p><em>femeile îmbrăcate în negru</em></p>
<p><em>și totuși cât echilibru</em></p>
<p><em>n-ai să mă crezi că dorm într-un pat de cremene albă</em></p>
<p><em>când toate stelele de pe cer devin argintii</em></p>
<p><em>tu apari mereu în visele mele îmbrăcată într-o rochie gri</em></p>
<p><em>așa cum n-ai purtat niciodată</em></p>
<p><em>și-arunci cu fulgere</em></p>
<p><em>”foarte bine, trăiește-ți viața în alb și negru, eu nu pot!”</em></p>
<p><em>îmi zici și dispari pe o scară descrescătoare a luminii</em></p>
<p><em>într-o lume a umbrelor</em></p>
<p><em>acolo unde clapele albe și negre ale pianului răscolesc liniștea inimii..</em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>Din volumul „Alb și negru”, aflat în lucru</em></p>Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)tag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-01-12:5421153:BlogPost:2384412020-01-12T21:25:33.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap.27</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong>Rezumat cap. 26</strong></p>
<p><strong>George Apostol descoperise, în sfîrșit, că era îndrăgostit de Agnisia. Nu încercase să-i ascundă acest lucru, mărturisându-i destul de confuz, ce-i drept, iar Agnisia, care bănuise de mult ce se…</strong></p>
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap.27</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong>Rezumat cap. 26</strong></p>
<p><strong>George Apostol descoperise, în sfîrșit, că era îndrăgostit de Agnisia. Nu încercase să-i ascundă acest lucru, mărturisându-i destul de confuz, ce-i drept, iar Agnisia, care bănuise de mult ce se ascundea în spatele eforturilor sale, îi răspunse cu îngăduință, dar și cu o ușoară nuanță de stânjeneală.</strong></p>
<p><strong>.</strong></p>
<p><em>Umbrele înserării cuprinseră încet-încet încăperile spațioase ale hexagonului, dând strălucire corpurilor de iluminat și monitoarelor . George Apostol deschidea o nouă pagină din jurnalul său intim, în timp ce Agnisia naviga la întâmplare pe internet. Amândoi simțeau răbufnind tensiunea sentimentelor tot mai greu de controlat. Își fereau stingheri privirile unul de altul ca și când s-ar fi simțit vinovați de ceva.</em></p>
<p><em>- Eu cred că am să merg la culcare! spuse ea într-un târziu. Sper să pot dormi la fel de bine aici ca și în coliba unchiului Tom!</em></p>
<p><em>George Apostol zâmbise. Își amintise când îi povestise despre un oarecare Toma Vârtosu, care ridicase cabana. De afară se auzea vântul suflând în rafale.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Se pare că previziunea ta despre vortex ( i se adresa pentru prima dată la persoana a doua) se adeverește! Nu m-aș mira dacă am vedea stația zburând!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Nici eu. Hai să ne uităm pe fereastră!</em></p>
<p><em>Stația rămăsese deja fără acoperiș. Bucăți mari de tablă ondulată și scânduri zburau peste tot, unele lovind chiar și hexagonul, iar vântul creștea cu fiecare minut în intensitate. La un moment dat văzuseră scheletul stației tremurând spasmodic, apoi dezintegrându-se într-o ploaie de așchii, lăsând în urmă locul curat.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Doamne! gemuse Agnisia. Cred că nu urmăm noi?</em></p>
<p><em>—</em> <em>Exclus. Suntem ancorați în vreo sută de trunchiuri de brad. Nu-ți mai spun de zidurile groase ca de cetate.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Noapte bună atunci! adăugă ea și-l sărută scurt pe obraz, moment în care el o prinse în brațe. Fusese un gest reflex, reprimat, se pare, de mult timp. Apoi îi cuprinse capul între palme și o sărută pasional pe buze. Femeia nu-i opusese nicio rezistență, ba chiar îi înconjurase gâtul cu brațele și prelungise acel sărut cât putuse.</em></p>
<p><em>—</em> <em>De aproape un an mă tot chinui să-ți spun că te iubesc, îi șopti el cu înfrigurare.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Și eu te iubesc, dragule. Pune mâna aici și vezi cum îmi bate inima!</em></p>
<p><em>George Apostol îi cuprinse sânul mic și rotund în podul palmei în culmea fericirii.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Îmi era frică să nu mă respingi!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Cum ai putut să crezi asta?Abia așteptam să mă iei în brațe!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Dragostea mea...</em></p>
<p><em>—</em> <em>Te rog însă să mă lași mai ușor! N-am mai făcut asta de treizeci de ani!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Te iubesc prea mult ca să mai pot judeca normal! Nu te supăra!</em></p>
<p><em>O purtse în brațe până în dormitorul ei și o așezase pe pat.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Dragul meu! murmură ea pierdută, simțindu-i mâinile pe sub rochia foșnitoare. Nici nu bănuiești cât te iubesc!</em></p>
<p><em>Dar el n-o mai auzea. Lăsase instinctul vieții să-l poarte către sufletul ei. Îi auzea respirația inegală în urechi și îi simțea strânsoarea brațelor, sufocându-l.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Iartă-mă, dragostea mea!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Te iert, iubitule, dar nu te opri! murmură ea. Nu te mai opri niciodată!</em></p>
<p><em>Poate că și el ar fi dorit asta, numai că viața avea regulile ei nescrise. Se adunase cu greu din explozia aceea stelară și-i mângâie umerii obrajilor.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Ești cea mai frumoasă și distinsă femeie din lume!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Nici tu ești mai prejos, dragul meu! Credeam că mor și nu mai apuc o asemenea clipă! Rămâi în noaptea aceasta cu mine!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Toată viața, Ingrid!</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Se trezise primul. Femeia dormea dezvelită cu fața în sus. I se păruse atăt de fragilă și neajutorată încât se cutremură. Fusese de-a dreptul impulsiv în cursul serii, fără să-și dea seama că era o fărâmă de om. E drept că nici ea nu i se împotrivise, răspunzându-i cu o forță inexplicabilă. De unde avea atâta energie și simțire inepuizabile. Cunoscuse și alte femei, dar niciuna nu i se topise în brațe ca ea. Nu simțise nicio clipă diferențele de vârstă, dimpotrivă, pasiunea cu care-l întâmpinase fusese peste tot ce trăise până atunci. Se strecurase din pat și merse glonț la fereastră. Peisajul din fața hexagonului era dezolant. Cabana dispăruse</em></p>
<p><em>din locul pe care-l știa. Peste tot se vedeau urme de tencuială, bucăți de lemn, scule, materiale de construcții, mai mulți brazi și salcâmi prăbușiți, un adevărat dezastru. În timp ce se uita uluit la ce lăsase furtuna în urmă, Agnisia, care se trezise și ea, se lipise de spatele său.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Îți dai seama că aș fi putut să mor dacă nu făceai hexagonul?</em></p>
<p><em>—</em> <em>Nici nu vreau să mă gândesc, iubito! Sigur am fi murit amîndoi.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Va trebui să anunț la Centru. Sper să mă creadă!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Camerele au filmat toată noaptea, stai liniștită! Descărcăm de pe card și le trimitem prin email!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Adaugă și imagini cu hexagonul, din toate unghiurile, ca să le solicităm și bani pentru chirie! Hexagonul îți aparține!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Ne aparține.</em></p>
<p><em>—</em> <em>Încă nu m-ai luat de soție și nici nu mi-am schimbat numele!</em></p>
<p><em>—</em> <em>Dă-mi voie să te cer acum! zise și se ațezase în genunchi. Vrei să fii soția mea până când moartea ne va despărți?</em></p>Masacrutag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-01-10:5421153:BlogPost:2381502020-01-10T08:47:00.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3812665290?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3812665290?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em>Rugul aprins bolborosește incomprehensibil</em></p>
<p><em>două numere naturale (1și 2 ) vor fi arse de vii</em></p>
<p><em>dintr-o clipă în alta</em></p>
<p><em>grupuri izolate de cuvinte se dedau la distrugeri stradale</em></p>
<p><em>„ticăloșilor, pedeapsa cu moartea a fost abolită demult”</em></p>
<p><em>străjerii Alfabetului iau…</em></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3812665290?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3812665290?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em>Rugul aprins bolborosește incomprehensibil</em></p>
<p><em>două numere naturale (1și 2 ) vor fi arse de vii</em></p>
<p><em>dintr-o clipă în alta</em></p>
<p><em>grupuri izolate de cuvinte se dedau la distrugeri stradale</em></p>
<p><em>„ticăloșilor, pedeapsa cu moartea a fost abolită demult”</em></p>
<p><em>străjerii Alfabetului iau poziții de luptă</em></p>
<p><em>iar clonele literelor de bază</em></p>
<p><em>ă,â,î,ș,ț </em></p>
<p><em>ascunse în spatele căciulilor, circumflexelor și virgulelor</em></p>
<p><em>trag pidicile armelor</em></p>
<p><em>„pe aici nu se trece”</em></p>
<p><em>cifrele 1 și 2 se făcuseră vinovate de </em> <span><em>lèse-majesté</em></span></p>
<p><span><em>adică de ofensă adusă suveranului 0</em></span></p>
<p><em>pedepsită cu moartea</em></p>
<p><em>puseseră între ele și suveran o virgulă</em></p>
<p><em>în fapt</em></p>
<p><em>Constituția statua dreptul acesta doar regelui</em></p>
<p><em>după el nu puteau fi decât numere zecimale</em></p>
<p><em>nici vorba de litere</em></p>
<p><em>literele rămâneau întotdeauna litere</em></p>
<p><em>nu aveau iscusința și mlădierea numerelor</em></p>
<p><em>revolta lor nu era sustenabilă</em></p>
<p><em>și trebuia înăbușită în sânge</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>cine s-ar fi așteptat să vadă caldarâmul vieții</em></p>
<p><em> însângerat de cadavrele inocente ale cuvintelor?</em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>Din volumul „Alb și Negru”, aflat în lucru</em></p>Derutătag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-01-04:5421153:BlogPost:2384192020-01-04T08:14:49.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3800906946?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3800906946?profile=RESIZE_710x"></img></a></em></p>
<p><em>o șuviță de salivă mi se scurge necontrolat dintr-un colț al gurii</em></p>
<p><em>și-o revoltă mai mare împotriva-mi n-am mai simțit până acum</em></p>
<p><em>s-au adunat prea mulți țurțuri de gheață la streșina casei</em></p>
<p><em>chiar și așa încă mai mozolesc între gingii halcă de viață din…</em></p>
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3800906946?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3800906946?profile=RESIZE_710x" class="align-center"/></a></em></p>
<p><em>o șuviță de salivă mi se scurge necontrolat dintr-un colț al gurii</em></p>
<p><em>și-o revoltă mai mare împotriva-mi n-am mai simțit până acum</em></p>
<p><em>s-au adunat prea mulți țurțuri de gheață la streșina casei</em></p>
<p><em>chiar și așa încă mai mozolesc între gingii halcă de viață din frigider</em></p>
<p><em>congelată la minus o sute de grade</em></p>
<p><em>până când într-o zi m-am trezit în șoc hipotermic</em></p>
<p><em>n-a lipsit mult să nu mor</em></p>
<p><em>însă n-am murit</em></p>
<p><em>mi s-au fisurat doar gleznele</em></p>
<p><em>și a trebuit să-mi reconfigurez mersul</em></p>
<p><em>să-mi schimb optica</em></p>
<p><em>să privesc lumea ca liliecii</em></p>
<p><em>spânzurat de picioare</em></p>
<p><em>să mă deprind cu această sminteală a ochiului</em></p>
<p><em>de-a inversa totul</em></p>
<p><em>de a deforma totul</em></p>
<p><em>imaginea unei sălciii care se reflectă în apă</em></p>
<p><em>devine numitorul comun al tuturor lucrurilor și ființelor</em></p>
<p><em>de jos poți distinge iridescența culorii unei păsări</em></p>
<p><em>cu cât se restrîng sau se lărgesc unghiurile</em></p>
<p><em>plutirea maistoasă a lebedei albe sub luciu scânteietor al lacului</em></p>
<p><em>picurat cu cerneala albastră a cerului</em></p>
<p><em>zvâcnirea nebănuită a ursului brun</em></p>
<p><em>care prinde un pește și tulbură liniștea nuferilor galbeni</em></p>
<p><em>trăiesc coșmarul vieții mele alături de verdele crud al firului de iarbă</em></p>
<p><em>de respirația sufocantă a teilor și a mentei</em></p>
<p><em>simt tot sângele năvâlindu-mi în cap</em></p>
<p><em>coagulându-se pe aleile umbroase ale creierului</em></p>
<p><em>pesemne că ultima femeie pe care nu mi-ș dori s-o întâlnesc</em></p>
<p><em>se apropie...</em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>Din volumul „Alb și Negru”, aflat în lucru</em></p>Destinetag:lucianblaga-sebes.ning.com,2020-01-01:5421153:BlogPost:2384102020-01-01T10:30:00.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<h2> <a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3796602692?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3796602692?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></h2>
<p><em>Nu-mi cere s</em><em>ă-mi calc pe inimă. Nu-ți pot deschide din nou sufletul</em></p>
<p><em>din carapacea tristeții.</em></p>
<p><em>Mai lasă-mă un an să-mi oblojesc rănile</em></p>
<p><em>mi-ar fi imposibil acum să te privesc în ochi cu mintea limpede,</em></p>
<p><em>există încă prea mult sânge la locul faptei</em></p>
<p><em>și prea multă…</em></p>
<h2> <a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3796602692?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3796602692?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></h2>
<p><em>Nu-mi cere s</em><em>ă-mi calc pe inimă. Nu-ți pot deschide din nou sufletul</em></p>
<p><em>din carapacea tristeții.</em></p>
<p><em>Mai lasă-mă un an să-mi oblojesc rănile</em></p>
<p><em>mi-ar fi imposibil acum să te privesc în ochi cu mintea limpede,</em></p>
<p><em>există încă prea mult sânge la locul faptei</em></p>
<p><em>și prea multă confuzie.</em></p>
<p><em>Încearcă să înțelegi că dragostea mea e în stare de șoc</em></p>
<p><em>sub perfuzie,</em></p>
<p><em>probabil că n-o să-mi mai revin niciodată,</em></p>
<p><em>copilul nostru se va naște orfan într-o zi de duminică,</em></p>
<p><em>tu nu vei accepta să-i tai cordonul ombilical cu care s-a sufocat în timpul travaliului</em></p>
<p><em>și nu te va putea obliga nimeni.</em></p>
<p><em>Îl vei ține în viață doar ca să-mi amintești ce s-a ales din dragostea noastră,</em></p>
<p><em>oamenii vor întoarce capetele după noi siderați</em></p>
<p><em>nu vezi în fiecare zi o femeie trăgând după dânsa placenta cu pruncul înăuntru...</em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>Din volumul „Alb și Negru”, aflat în lucru</em></p>Sacrificiitag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-12-05:5421153:BlogPost:2378522019-12-05T09:24:40.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3756047469?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3756047469?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em>mi-e fric</em><em>ă</em> <em>s</em><em>ă</em> <em>merg noaptea prin viață</em></p>
<p><em>să bâjbâi</em></p>
<p><em>să nu-mi mai găsesc punctele cardinale</em></p>
<p><em>scara de bloc</em></p>
<p><em>cheia de la ușa iubitei</em></p>
<p><em>care mă ține de vreo trei zile flotant</em></p>
<p><em>noaptea toate blocurile se aseamănă…</em></p>
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3756047469?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3756047469?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em>mi-e fric</em><em>ă</em> <em>s</em><em>ă</em> <em>merg noaptea prin viață</em></p>
<p><em>să bâjbâi</em></p>
<p><em>să nu-mi mai găsesc punctele cardinale</em></p>
<p><em>scara de bloc</em></p>
<p><em>cheia de la ușa iubitei</em></p>
<p><em>care mă ține de vreo trei zile flotant</em></p>
<p><em>noaptea toate blocurile se aseamănă între ele</em></p>
<p><em>mai bine rămân alături de ea</em></p>
<p><em>lipit de spatele ei ondulat în formă de S</em></p>
<p><em>ca o curbă extrem de periculoasă în drum</em></p>
<p><em>cu ochii deschiși</em></p>
<p><em>așteptând să se-ntoarcă spre mine</em></p>
<p><em>nu fără emoție</em></p>
<p><em>pentru că uneori se transformă într-o văduvă neagră</em></p>
<p><em>într-o femei vampir</em></p>
<p><em>știu că mă va devora până în zori</em></p>
<p><em>dar nu mi-e teamă<br/> îi cer doar să nu mă rănească</em> <em>prea mult</em></p>
<p><em>nu-mi place să sufăr</em></p>
<p><span><em>să asist la propria moarte</em></span><em><br/> <span>să-mi văd sângele țâșnind spre cer</span> <span>ca apa fierbinte dintr-un gheizer</span></em></p>
<p><span><em>să văd cum îmi sparge toate oasele între fălci</em></span><em><br/> <span>cum mă înghite bucată cu bucată</span></em></p>
<p><span><em>cum îmi scuipă părțile necomestibile</em></span><em><br/> <span>oribil</span></em></p>
<p><em>dar ce nu face un bărbat pentru o clipă de dragoste</em><em>…</em></p>Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)tag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-12-02:5421153:BlogPost:2380542019-12-02T17:57:34.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p></p>
<p><strong>Cap. 26</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p><strong>Rezumat cap. 25</strong></p>
<p><strong>George Apostol își anunță „șefa” că se pot muta în hexagon. Agnisia Mărgărit îl însoțește la o primă „vizionare” a noii locuințe și se arată încântată de realizările asistentului. Se întorc amândoi la Stație pentru a-și lua câteva…</strong></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p></p>
<p><strong>Cap. 26</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p><strong>Rezumat cap. 25</strong></p>
<p><strong>George Apostol își anunță „șefa” că se pot muta în hexagon. Agnisia Mărgărit îl însoțește la o primă „vizionare” a noii locuințe și se arată încântată de realizările asistentului. Se întorc amândoi la Stație pentru a-și lua câteva lucruri, urmând să se instaleze acolo cât mai repede cu putință.</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p><em>George Apostol își luase laptop-ul, aparatul electric de ras și ghetele din piele de crocodil, primite cadou de la prima sa iubită, a cărei imagine i se estompase de multă vreme în minte. Agnisia se rezumase la câteva articole de înfrumusețare și lenjerie intimă, contând pe asigurările asistentului în ceea ce privea garderopa. Cum nu era pretențioasă în privința ținutei, nu ridicase obiecții aunci când acesta o anunțase că se îngrijise personal de achizionarea articolelor de ordin vestimentar, dar nici nu-și făcuse prea mari iluzii. Sosirea intempestivă a iernii făcuse diferența dintre stație și hexagon. Cât stătuseră la fosta cabană din lemn îi pătrunsese frigul, obligându-i să revină destul de repede la hexagon. Pentru prima dată în ultimii douăzeci de ani, dacă nu mai mult, Agnisia Mărgărit își începuse activitatea în fața unui monitor uriaș îmbrăcată lejer, într-o bluziță albă, care-i punea în evidență formele delicate ale umerilor, ale gâtului sau a ale sânilor, și o fustă neagră, destul de scurtă, oferind o priveliște mai mult decât generoasă privitorului. Pentru George Apostol fusese un șoc. Noul ei look contrasta izbitor cu ținuta sport, pe care o afișase încă de când sosise la stație, constând într-un costum de blugi Calvin Klein, bleumarin, și-o șăpcuță roz, Fenty by Rihanna, cum scria pe cozoroc, destul de nepotrivită pentru o femeie de cincizeci de ani, care se mai și vopsea roșcat pe deasupra. Dar Agnisia era una din acele femei fără vârstă, fără niciun rid pe față, imună, pare-se, la ravagiile trecerii timpului. Avea chiar un aer șăgalnic, tineresc, care te putea duce foarte ușor în eroare. Mai mult, era conștientă de farmecul ei și de atracția pe care o exercita asupra bărbaților. Remarcase și la George Apostol un astfel de interes, care nu-i displăcuse deloc, dar îl pusese pe seama tinereții sale, știind că bărbații la douăzeci-douăzeci și cinci de ani erau atrași mai ales de femeile în vârstă.</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Pentru prima oară în ultimul an, petrecut la Stânca Vulturești, George Apostol înțelesese de ce se apucase să ridice din temelii o clădire tocmai în vârful munților, un loc atipic din toate punctele de vedere, și să-și facă planuri de viitor. Subconștient se atașase de Agnisia Mărgărit, a cărei viață și îndârjire îl impresionaseră, iar toate acțiunile sale nu urmăriseră altceva decât cucerirea ei. În oricare altă parte, ar fi fost taxat cu zâmbete și s-ar fi găsit destui care să-l descurajeze, inclusiv mama lui, dar acolo, unde erau doar ei, lucrurile erau ceva mai complicate. Până atunci, cu excepția armatei, trăise aiurea, negăsându-și un rost în viață. Îl nemulțumise tot ce făcuse înainte sau după armată, anturajul, relațiile amoroase, mediul familial, și-i trebuise ceva timp să înțeleagă „eroismul” Agnisiei în luptă cu viața aceea aspră, din vârful muntelui, aparent lipsită de orizont. Agnisia însă făcuse o alegere și fusese consecventă cu ea însăși, ceea ce nu se putea spune despre el înainte de a ajunge la Stânca Vulturești. Simplificând,</em> <em>deosebirile dintre viața la oraș și cea de pe munte nu erau prea mari, în ambele locuri existând și lucruri bune și rele, dar nu esențiale, fie că era vorba de factorul social, extrem de coroziv uneori, fie de cel cultural,aproape inexistent. Pe de altă parte, muntele pusese stăpânire pe dânsul, dezvăluindu-i o lume atemporală, cu alte repere, în care supraviețuirea, extrem de dificilă, la limită, se baza exclusiv pe forțele sale. Agnisia își depășise condiția de femeie, izbutind acolo unde toți bărbații înregistraseră eșecuri răsunătoare. Și nu fuseseră puțini. Poate că și de aceea începuse cu ridicarea unui edificiu dedicat vieții în lupta acesteia cu stihiile muntelui. Paradoxal chiar muntele îi oferise totul.</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Deși nu trecuse de amiază, cum se întâmpla la stație, Agnisia transmisese deja datele la Centru, luase micul dejun și făcuse o baie. Nici nu-și mai amintea de când nu făcuse o baie adevărată, rezumându-se cel mai adesea la un lighean și la câțiva litri de apă încălzită. La șase luni, când mergea la centru, profita din plin de beneficiile civilizației, dar anul avea treisute șaizeciși cinci de zile, nu doar o zi.</em></p>
<p><em>Inventivitate lui George Apostol nivelase decalajul dintre aspirații și posibilități.</em></p>
<p><em>- Acum îmi poți spune de ce ai făcut toate acestea? îl întrebase ea așezată relaxată în fotoliu. Sinceră să fiu, nu-mi vine să cred nici acum!</em></p>
<p><em>George Apostol zâmbi.</em></p>
<p><em>- Pentru noi, desigur! răspunse el. Nu neg că m-am gândit, mai întâi, la dvs.!</em></p>
<p><em>- De ce?Păream chiar așa neajutorată?</em></p>
<p><em>- Nu neapărat, dar voiam să vă ofer ceva special, care să-mi profite și mie, eventual, fiindcă simțisem că, în sfârșit, îmi găsisem și eu locul.</em></p>
<p><em>- La ani tăi nu poți trăi ca un pustnic aici!</em></p>
<p><em>- Dar suntem doi!</em></p>
<p><em>- Asta în matematică, în viață suntem două numere naturale independente.</em></p>
<p><em>- Și divizibile, aș adăuga eu! Greșesc?</em></p>
<p><em>- Depinde la ce te raportezi!</em></p>
<p><em>- Mă raportez la ceea ce există. Aici șirul numerelor naturale începe cu unul și se termină cu doi...prin adunare.</em></p>
<p><em>- Să nu-mi spui că vrei să te aduni cu mine că nu te cred!</em></p>
<p><em>- Ce motiv ați avea?</em></p>
<p><em>- Să zicem legile Universului! Și pronumele de politețe, în subsidiar, cu care mă agasezi în fiecare zi!</em></p>
<p><em>- Atunci „șefa”, s-o lăsăm pe altă dată!</em></p>Simona, profa mea de danstag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-11-22:5421153:BlogPost:2377172019-11-22T15:11:55.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3729278668?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3729278668?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><span><em>unele lucruri din viața mea sunt asociate cu alte lucruri</em></span><em><br></br> <span>chipul docil și umil al duhovnicului meu</span><br></br> <span>îmi amintește de Dumnezeu</span><br></br> <span>nu am aroganța păcătosului de a pretinde că l-am văzut pe Acesta</span><br></br> <span>nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu</span><br></br> <span>dar…</span></em></p>
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3729278668?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3729278668?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><span><em>unele lucruri din viața mea sunt asociate cu alte lucruri</em></span><em><br/> <span>chipul docil și umil al duhovnicului meu</span><br/> <span>îmi amintește de Dumnezeu</span><br/> <span>nu am aroganța păcătosului de a pretinde că l-am văzut pe Acesta</span><br/> <span>nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu</span><br/> <span>dar numai așa mă pot raporta</span><br/> <span>la forța invizibilă a l</span>Pirouette</em><span><em>umii</em></span><em>, controlată de cineva,<br/> <span>prin chipul umil al duhovnicului sau al Simonei, profesoara mea de dans,</span><br/> <span>care este un înger întrupat în femeie</span><br/> <span>păstrând același mister al mișcării cerești</span><br/> <span>nimic nu este mai frumos decât expresia bucuriei Simonei de a trăi</span><br/> <span>pe ritmurile celei de-a 5-a simfonii a lui Beethoven și a lui Dumnezeu</span><br/> <span>nu poți înțelege asta dacă nu ai văzut niciodată zborul maiestuos al unei lebede negre</span></em></p>
<p><em>care tulbur</em><em>ă</em> <em>cu aripile ei negre cu nuan</em><em>ț</em><em>e de gri cerul albastru</em></p>
<p><span><em>Simona lăsa întotdeauna impresia că nu atinge pământu</em></span><em>l</em></p>
<p><span><em>ea păstrează întregul univers în vârful degetelor de la picioare</em></span><em><br/> <span>într-o mișcare perfectă "Arabesque"</span><br/> <span>și este în perfectă armonie cu universul</span><br/> <span>zboară în „Pas de deux” cu viața</span><br/> <span>într-un „Adage” perfect, ea crește în har și eleganță, devine fluidă,</span><br/> <span>„Pirouette” o ajută să-și scuture părul printre stele</span><br/> <span> își trăiește intens viața, „Allegro” ca un colibri</span><br/> <span>da, Simona, este cea mai înaltă expresie a umanității</span></em><em>…</em></p>Ars poeticatag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-11-15:5421153:BlogPost:2376152019-11-15T05:33:28.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3713763648?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3713763648?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em>Cineva comparase <strong>poezia inimii</strong> cu o femeie</em> <em>grațioasă</em></p>
<p><em>era de fapt o forțare a metaforei</em></p>
<p><em>prin sobrietatea solemnă și persusivă a cuvântului</em></p>
<p><em>pentru că nicio poezie nu pornește din inimă</em></p>
<p><em>și nu se aseamănă cu nimic cunoscut</em></p>
<p><em>o…</em></p>
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3713763648?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3713763648?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em>Cineva comparase <strong>poezia inimii</strong> cu o femeie</em> <em>grațioasă</em></p>
<p><em>era de fapt o forțare a metaforei</em></p>
<p><em>prin sobrietatea solemnă și persusivă a cuvântului</em></p>
<p><em>pentru că nicio poezie nu pornește din inimă</em></p>
<p><em>și nu se aseamănă cu nimic cunoscut</em></p>
<p><em>o tornadă nu se formează niciodată într-un pahar cu apă</em></p>
<p><em>și nu are grad de comparație</em></p>
<p><em>nu</em></p>
<p><em>poezia, la fel, țâșnește din adâncurile misterioase ale minții</em></p>
<p><em>ca un vârtej de simțire pe o axă verticală a gândului</em></p>
<p><em>sau ca o ciocnire între fisurile continentale ale acestuia</em></p>
<p><em>cu degajare de făcări</em></p>
<p><em>lăsând în urmă toate cadavrele sfârtecate ale alter-ego-ului</em></p>
<p><em>undeva, printre norii întunecați ai inconștientului, strălucesc ochii de cristal ai femeii<br/> care dau frâu liber metaforei:<br/> o floare în păr, două picături de rouă în urechi<br/></em> <span><em>atât de râvnitul Triunghi de Aur al Bermudelor de pe țărmurile Atlantidei</em></span></p>
<p><em>( identic cu numele unei femei!)<br/> <span>unde dispar cele mai frumoase vise ale nopții</span><br/> <span>.</span><br/> <span>și așa, din cenușa lor, renaște mereu ... poezia</span>.</em></p>Metaforetag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-11-07:5421153:BlogPost:2373142019-11-07T08:44:06.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3701098853?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3701098853?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em>Frumusețea ta este ca o metaforă în poezie<br></br> adaugi ideii de frumusete o nuanta dumnezeiască<br></br> noi, oamenii, credem că îngerii și femeile sunt standardul suprem al frumuseții<br></br> metafore ale lui Dumnezeu<br></br> da, ce poate fi mai frumos decât forma divină a gleznei<br></br> de care atârnă o perlă<br></br> arcada divină a coapsei…</em></p>
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3701098853?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3701098853?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em>Frumusețea ta este ca o metaforă în poezie<br/> adaugi ideii de frumusete o nuanta dumnezeiască<br/> noi, oamenii, credem că îngerii și femeile sunt standardul suprem al frumuseții<br/> metafore ale lui Dumnezeu<br/> da, ce poate fi mai frumos decât forma divină a gleznei<br/> de care atârnă o perlă<br/> arcada divină a coapsei sub rochia neagră<br/> ca o linie ireală a orizontului nesfârșit<br/> unde toate misterele lumii ating punctul culminant<br/> chiar și metafora poeziei se estompează înaintea femeii,</em></p>
<p><em>imaginea Cleopatrei aruncându-și amanții</em></p>
<p><em>în apele Nilului</em></p>
<p><em>încă ne bântuie<br/> .</em></p>
<p><em>și-i tot mai greu astăzi să distingi între o poezie antică</em></p>
<p><em>de dragoste</em></p>
<p><em>și o metaforă cosmică a mileniliului trei...</em></p>Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)tag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-11-03:5421153:BlogPost:2375142019-11-03T15:30:00.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap. 25</em></strong></p>
<p><em>.</em></p>
<p><span style="font-size: 8pt;"><strong>Rezumat cap. 24</strong></span></p>
<p><span style="font-size: 10pt;"><strong>George Apostol tocmai terminase amenajările interioare, transformând hexagonul, după luni de muncă, într-un spațiu locuibil. Urma doar să-și…</strong></span></p>
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap. 25</em></strong></p>
<p><em>.</em></p>
<p><span style="font-size: 8pt;"><strong>Rezumat cap. 24</strong></span></p>
<p><span style="font-size: 10pt;"><strong>George Apostol tocmai terminase amenajările interioare, transformând hexagonul, după luni de muncă, într-un spațiu locuibil. Urma doar să-și invite „șefa”acolo și să se mute și el. Se culcase gândindu-se cum avea să reacționeze Agnisia Mărgărit, care locuise aproape treizeci de ani în cocioaba aceea denumită „Stație”.</strong></span></p>
<p><span style="font-size: 10pt;"><strong>.</strong></span></p>
<p><em>Agnisia se trezise devreme, puțin după ora cinci, și aruncase o privire pe fereastră, așa cum făcea din copilărie. Nu mică îi fusese mirarea când descoperise că ningea fabulos și că se așezase deja un strat gros de zăpadă. Venise iarna la sfârșit de octombrie, adică prea repede față de ceilalți ani. Auzea pașii lui George Apostol urmând același traseu și se bucură că se trezise și el, deoarece îi oferea prilejul de a vorbi cu cineva. Îi bătuse la ușă cu o oarecare sfială.</em></p>
<p><em>- Intrați! îl auzi răspunzându-i.</em></p>
<p><em>- Bună dimineața!</em></p>
<p><em>- Sper să fie bună „șefa”! Acum că a venit iarna ar trebui să ne mutăm în hexagon!</em></p>
<p><em>- Ai terminat?</em></p>
<p><em>- Da, de aseară. Aș fi vrut să vă spun și dvs., dar nu m-am îndurat să vă trezesc!</em></p>
<p><em>- E bine și acum, îl asigură ea, poate chiar mai bine! Ce poate fi mai minunat decât bucuria întâmpinării iernii și mutării! Se potrivesc de minune!</em></p>
<p><em>- Atunci cred că putem bea o cafea înainte!</em></p>
<p><em>Agnisia acceptase cu bucurie.</em></p>
<p><em>- Spune-mi, îl întrebă ea, nu-i frig acolo?</em></p>
<p><em>- Nu știu „șefa”, normal ar trebui să nu fie, pentru că am dat drumul la căldură. N-am stat să și constat acest lucru, dar cred că totul este în regulă!</em></p>
<p><em>- Ești pozitiv ca întotdeauna.</em></p>
<p><em>- Aș fi fost îngrijorat dacă n-aș fi făcut totul cu mâna mea. De aceea nu pot să fiu decât optimist.</em></p>
<p><em>- Să înțeleg că ne mutăm acolo?</em></p>
<p><em>- Întâi ne uităm, apoi ne mutăm. Este posibil să nu vă placă!</em></p>
<p><em>- M-aș mira.</em></p>
<p><em>- Oricum, centrala de aici n-o mai duce mult! Se pare că a cedat vasul de expansiune care nu poate fi reparat.</em></p>
<p><em>- Doamne!</em></p>
<p><em>- Abia ieri am observat. Îmi pare rău!</em></p>
<p><em>- Atunci hai să vedem cum stau lucrurile dincolo! Mă îngrozesc la gândul că voi mai petrece o iarnă în frig!</em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>La intrarea în hexagon îi întâmpină un val plăcut de căldură. Trecură repede prin holul în formă de L, care ducea spre box-office. Pe ecranul uriaș, în partea stângă,</em></p>
<p><em>apăreau deja parametrii meteo, aliniați frumos unul sub altul, iar în partea stângă,</em></p>
<p><em>imagini cu exteriorul hexagonului și a peisajului montan.</em></p>
<p><em>- Nu-mi vine să cred! exclamă Agnisia, sprijinindu-se de fotoliu. Ceea ce văd aici arată și aparatele mele?</em></p>
<p><em>- Fără nicio îndoială. Am instalat doar niște senzori pe ele. Dacă vrei, poți să verifici!</em></p>
<p><em>- Mai văd niște cifre pe mijloc?</em></p>
<p><em>- Sunt parametrii aparaturii din hexagon. Tot ce vedeți poate fi printat sau transmis în sistem PDF pe email doar apăsând enter.</em></p>
<p><em>- Adică pot transmite totul electronic de aici, fără să mai ies pe teren?</em></p>
<p><em>- Exact.</em></p>
<p><em>- E ceva de vis, George! Pot să văd și camera mea?</em></p>
<p><em>George Apostol îi arătă ușa aflată foarte aproape de box-office, iar femeia o zbughi repede într-acolo. Înainte ca George Apostol s-o ajungă din urmă, Agnisia Mărgărit dăduse buzna înăuntru, rămânând câteva secunde încremenită în mijlocul camerei.</em></p>
<p><em>- Spune-mi că nu visez! mai putu ea să articuleze. N-am avut niciodată o cameră atât de spațioasă și de elegantă! M-ai fermecat!</em></p>
<p><em>Deschise apoi ușa interioară din extremitatea sudică.</em></p>
<p><em>- Uau! exclamă ea din nou, descoperind baia cu tot ce trebuia să cuprindă un asemenea spațiu, inclusiv cadă, și-l sărută scurt pe obraz.</em></p>
<p><em>- Ești un vrăjitor!</em></p>
<p><em>George Apostol se înfioră de plăcere. În afară de prima strângere de mână, petrecută la sosirea lui acolo, nu se mai întâmplase până atunci o apropiere atât de intimă, care îl cam dăduse peste cap. Îi mai arătase hexagonul mic, explicându-i că acolo era un loc de concentrare al tuturor energiilor pozitive, ca de altfel și în întreg hexagonul, trecuseră prin seră, vizitară camera electrică, cu roata acționată de apă, generatoarele, boilerul și panoul electric, încheind turul de recunoaștere în jurul amezii.</em></p>
<p><em>- Sinceră să fiu, concluzionă Agnisia Mărgărit, nu-mi mai vine să plec de aici!</em></p>
<p><em>- Nici nu e cazul „șefa”.</em></p>
<p><em>- Am înțeles, dar trebuie să-mi aduc de la stație unele lucruri personale, hai să le zic femeești, de care nu mă pot dispensa.</em></p>
<p><em>- Să vă ajut?</em></p>
<p><em>- Nici vorbă, sunt prea personale!</em></p>
<p><em>- Cum doriți, vă însoțesc însă oricum, fiindcă am și eu de luat câte ceva de acolo.</em></p>
<p><em>- Din dotarea stației nu luăm nimic?</em></p>
<p><em>- Nu, avem tot ce ne tribuie la hexagon.</em></p>
<p><em>- Dar rezervele noastre?</em></p>
<p><em>- Le-am transferat de ieri dimineață, am uitat să vă spun! Mai rămâne să deconectez cabana de la catargul giruetei pentru a preveni un eventual scurtcircuit electric, dar asta o fac mâine, poate nu mai ninge!</em></p>Orgolii nemăsuratetag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-11-03:5421153:BlogPost:2375112019-11-03T08:22:56.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3694832236?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3694832236?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></p>
<p></p>
<p><em><span>Când spui „eu”</span><br></br> <span>minți</span><br></br> <span>e tautologic</span><br></br> <span>nu ești niciodată doar „tu”</span><br></br> <span>cu tine există alte milioane de ființe</span><br></br> <span>(bacterii prietenoase în slujba vieții</span><br></br> <span>ciuperci microscopice</span><br></br> <span>paraziți</span><br></br> <span>virusuri criminale…</span></em></p>
<p><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3694832236?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3694832236?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></p>
<p></p>
<p><em><span>Când spui „eu”</span><br/> <span>minți</span><br/> <span>e tautologic</span><br/> <span>nu ești niciodată doar „tu”</span><br/> <span>cu tine există alte milioane de ființe</span><br/> <span>(bacterii prietenoase în slujba vieții</span><br/> <span>ciuperci microscopice</span><br/> <span>paraziți</span><br/> <span>virusuri criminale în slujba morții!)</span><br/> <span>dacă te uiți la tine la microscop</span><br/> <span>descoperi o lume incredibilă</span><br/> <span>o luptă disperată pe viață și moarte</span><br/> <span>unde tu ești spectator</span><br/> <span>(omul de pe margine, cel care se uită la sine</span><br/> <span>fără apărare!)</span><br/> <span>cum mai poți fi tu însuți</span><br/> <span>când nu mai ești stăpânul propriei vieți</span><br/> <span>când alții iau decizii în locul tău</span><br/> <span>din interiorul și din afara propriei ființe</span><br/> <span>când alții te aduc pe lume sau te aruncă în neant</span><br/> <span>este jenant să repeti mereu „eu”</span><br/> <span>vorbind despre tine</span><br/> <span>X-ul</span></em></p>
<p><span><em>din această ecuație complicată a vieții</em></span></p>
<p><em>.<br/> <span>cu atâtea necunoscute ...</span></em></p>Undeva, pe o paginătag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-10-29:5421153:BlogPost:2373102019-10-29T17:52:59.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3679309090?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3679309090?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><span><em>poetul trăise doar în mintea lui</em></span><em><br></br> <span>de la naștere</span><br></br> <span>într-o zi se gândise să iasă de sub opresiunea gândului</span><br></br> <span>spera să întâlnească o femeie în carne și oase</span><br></br> <span>(până atunci nu cunoscuse decât femei virtuale!)</span><br></br> <span>dar îi era frică…</span><br></br></em></p>
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3679309090?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3679309090?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><span><em>poetul trăise doar în mintea lui</em></span><em><br/> <span>de la naștere</span><br/> <span>într-o zi se gândise să iasă de sub opresiunea gândului</span><br/> <span>spera să întâlnească o femeie în carne și oase</span><br/> <span>(până atunci nu cunoscuse decât femei virtuale!)</span><br/> <span>dar îi era frică</span><br/> <span>mama lui își devorase soțul</span><br/> <span>pe tatăl său,</span><br/> <span>ca o văduvă neagră</span><br/> <span>la fel, bunica, mătușa Clarisse, toate femeile din familie</span><br/> <span>fără excepție</span></em></p>
<p><em>își devoraseră soții<br/> <span>cum să-și asume singur un astfel de risc, știind toate acestea</span><br/> <span>dar viața, viața își cerea drepturile</span><br/> <span>și în timp ce el își dădea sufletul în brațele soției sale devoratoare</span><br/> <span>nu reușea decât să-și smulgă unghiile din carne, cu dinții</span></em></p>
<p><span><em> </em></span></p>
<p><span><em>scrisese ea în jurnal lângă o lacrimă...</em></span></p>Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)tag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-10-23:5421153:BlogPost:2372012019-10-23T08:00:00.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><strong><em>Cap.24</em></strong></p>
<p><em> </em></p>
<p><strong>Rezumat cap. 23</strong></p>
<p><strong>Cei doi părăsesc pentru scurt timp muntele, Agnisia, pentru a răspunde citației organelor de anchetă în cazul Hociung, George Apostol, pentru achiziționarera ultimelor lucruri necesare dării în exploatare a hexagonului. Totul decursese perfect, inclusiv reîntoarcerea cu elicopterul în vârful muntelui, la Stația meteorologică.</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p><em>Jandarmii…</em></p>
<p><strong><em>Cap.24</em></strong></p>
<p><em> </em></p>
<p><strong>Rezumat cap. 23</strong></p>
<p><strong>Cei doi părăsesc pentru scurt timp muntele, Agnisia, pentru a răspunde citației organelor de anchetă în cazul Hociung, George Apostol, pentru achiziționarera ultimelor lucruri necesare dării în exploatare a hexagonului. Totul decursese perfect, inclusiv reîntoarcerea cu elicopterul în vârful muntelui, la Stația meteorologică.</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p><em>Jandarmii dăduseră o mână de ajutor la descărcarea mobilierului şi a altor cumpărături făcute de Agnisia Mărgărit şi George Apostol. Ajutaseră chiar şi la depozitarea lor în magazia staţiei. Pe munte sufla un vânt rece dinspre răsărit, iar senzația neplăcută de frig era accentuată de căderea in tempestivă a primului strat de zăpadă. Se apropia cu pași repezi iarna, așa cum progrozase Agnisia, care mai apucase câteva ierni timpurii de-a lungul anilor. Era imperios necesar ca George Apostol să grăbească finalizarea hexagonului și să se mute acolo cât mai repede. Drumul îi istovise pe amândoi, motiv pentru care amânaseră pentru a doua zi trecerea la despachetarea cumpărăturilor, având în vedere că mobilierul, cel puțin, trebuia reansamblat, iar caloriferele, țevile, boilerul și multe altele necesitau operați mai ample. Aveau nevoie de câteva săptămâni pentru a duce totul la bun sfârșit, dar nu era o problemă care să-i sperie prea tare, deoarece munceau înăuntru, într-un spațiu închis, departe de meandrele vremii. Pe de altă parte, exista și clădirea stației, unde trăiseră până atunci, adusă la parametrii optimi, care le putea asigura supraviețuirea în cazul în care ar fi apărut o situație de urgență.</em></p>
<p><em>- Am trecut eu prin ierni și mai grele, îi spuse Agnisia, sorbindu-și cafeaua înainte de culcare, dar n-am murit! Iarna trecută s-a stricat centrala electrică, în altă iarnă am rămas fără acoperiș și fără alimente, da, cum auzi, nu ești niciodată pe deplin prergătit să înfrunți „hachiţele”vremii!</em></p>
<p><em>George Apostol zâmbi.</em></p>
<p><em>- În curând, foarte curând, vom fi!</em></p>
<p><em>- Să dea Dumnezeu! Ultima tornadă îmi dă încă frisoane!</em></p>
<p><em>- Mă mir că tornada a luat doar acoperișul și ați scăpat cu viața! Cu hexagonul e altceva. Forma geometrică a acestuia permite eliberarea presiunii vântului, iar fixarea zidului în tulpinile brazilor, rămase cu rădăcinile înfipte profund în pământ, la care se adaugă lipsa unui acoperiș clasic, exclude orice posibilitate de destructurare a construcției. Puteți să stați liniștită de acum!</em></p>
<p><em>- Ești sigur?</em></p>
<p><em>- N-am nicio îndoială. De la bun început m-am gândit la acest lucru. La fel de sigură este alimentarea cu apă și cea cu energie electrică, fără să mai vorbim de asigurarea unei siguranțe alimentare prin sera amplasată în cea de-a doua jumătate a hexagonului.</em></p>
<p><em>- Să știi că ador grădinăritul.</em></p>
<p><em>- Și mie îmi place.</em></p>
<p><em>- De asta ai adus sacii aceia cu pământ?</em></p>
<p><em>- Da, pământul de aici nu se pretează agriculturii. E un fel de amestec de praf și nisip, purtat de vânturi (de mii de ani), laolaltă cu semințele de conifere care s-au adaptat încetul cu încetul acestui tip de sol.</em></p>
<p><em>- Te-ai gândit la toate!</em></p>
<p><em>- Am avut tot timpul din lume și ținea de proiect. Mi-e greu să accept că la înălțimea aceasta nu poți să trăiești pe propriile picioare.</em></p>
<p><em>- Și crezi că se poate?</em></p>
<p><em>- Nu știu ce să zic, dar sunt optimist.</em></p>
<p><em>- Au mai încercat și alții, din câte îmi mai amintesc, numai că au renunțat, rând pe rând, înainte de a finaliza ceva.</em></p>
<p><em>- Da, am găsit multe materiale aici, și mi-am dat seamă că ideea a existat demult și chiar nu-mi dau seama de ce s-a renunțat. Oricum, Stânca Vulturești, nu-i un loc din care ai vrea să ieși la pensie!</em></p>
<p><em>- Este valabil și pentru tine?</em></p>
<p><em>- Nu cred, fiindcă eu nu mă gândesc la pensie. Am alte priorități.</em></p>
<p><em>- Cum ar fi?</em></p>
<p><em>- Să finalizez, proiectul acesta, de exemplu, și, de ce nu, să încep altul.</em></p>
<p><em>- Nu văd ce s-ar mai putea face pe aici.</em></p>
<p><em>- Eu simt că mai există destule lucruri de făcut și că nu trebuie să mă rezum numai la acestea. Ceva îmi spune că merită să aștept.</em></p>
<p><em>- Faptul că eu aștept de aproape treizeci de ani nu-ți spune nimic?</em></p>
<p><em>- Mă îndoiesc că ați așteptat degeaba. La un moment dat, mă gândesc, se va întâmpla ce vă este scris să vi se întâmple! Eu cred în destin.</em></p>
<p><em>- Cândva credeam și eu.</em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>Ansamblarea mobilierului se dovedise o treabă pe cât de istovitoare, pe atât de provocătoare. Agnisia îl lăsase de capul său, deși ajutorul ei i-ar fi fost de ajutor, fie și numai prin a-i da cele necesare la mână. Nu încercase nici măcar să-i sugereze acest lucru, știind că se ocupa singură de treburile stației, el fiind musafir pe acolo. Începuse cu box-office-ul, camera de lucru, unde instalase cal</em> <em>culatoarele, terminalele pentru senzori și conexiunile wireless. Având un spaţiu generos (3 m lăţime şi peste 6 m lungime), instalarea unui birou de aproximativ 5 m și a două fotolii ergonomice din piele, nu-i ridicase probleme. Abia la doritoarele lui (aprox. 3x3 m) și Agnisiei (aprox.3x4m) apăruseră primele probleme în sensul că paturile erau foarte mari și necesitau prezența a doi oameni, la montarea cadrului. Se chinuise singur câteva zile, improvizând în fel și chip, dar până la urmă izbutise. Adăugase saltelele din spumă cu memorie, confecționate exact pe dimensiunile paturilor, câte un șifonier, o masă, două scaune și un covor pentru fiecare dormitor, mergând pe stilul minimalist, plus măștiele din inox pentru băi. În hexagonul mic instalase doar o masă rotundă cu blatul din sticlă și cinci tabureți rotunzi, îmbrăcați în catifea verde. Jumătatea cealaltă a hexagonului, destinată grădinăritului, se dovedise și cea mai dificilă, deoarece trebuia să care sacii de pământ din magazie, să-i împrăștie pe o suprafață de aproximativ 50 m pătrați, să niveleze pământul, apoi să amenaje cărări de acces</em> <em>din piatră ornamentală, din metru în metru, să plaseze becurile cu infraroșii în toate punctele serei, pentru a acoperi întregul perimetru, lucruri migăloase, care-i luaseră aproape o săptămână de muncă. Boilerul rămăsese pe ultima sută de metri. Locul acestuia fusese gândit și amplasat dinainte în interiorul camerei electrice și îi servise ca reper în proiectare. Exista, așadar, tot ce trebuia fixării lui, urma doar să monteze caloriferele și țevile de transport a apei calde, pe care nu uitase să le cumpere, împreună cu holenderele de legătură. Prevăzuse, de asemenea, găuri în pereții hexagonului pentru trecerea țevilor, astfel că în mai puțin de o săptămână pusese instalația de încălzire la punct, racordase boilerul la rețeua de energie și apă, apoi pornise instalația de producere a curentului electric,</em> <em>deschizând toate robinetele în spatele cărora ținuse în frâu forța dezlănuțuită a apei. Mai rămăsese acolo câteva ore să vadă dacă totul era în ordine. Luminile în hexagon se aprinseră imediat, apa din boiler se încălzise la 70 de grade, răspândidu-se fără probleme prin toate caloriferele, în amândouă băile exista apă</em> <em>rece și caldă, totul era în regulă. Aproape de miezul nopții se întoarse la Stație dezmierdat de primii ful de zăpadă din anul acela. În camera Agnisiei lumina era stinsă.</em></p>Exuberanțătag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-10-14:5421153:BlogPost:2367852019-10-14T06:50:08.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3661279865?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3661279865?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em>Întâlnirile mele cu diminețile iernii</em></p>
<p><em>mă entuziasmează la nebunie</em></p>
<p><em>așa sunt eu</em></p>
<p><em>mă bucură primul fulg de zăpadă sfios</em></p>
<p><em>care mi se topește pe tâmplă</em></p>
<p><em>ador răsuflarea tăioasă a vântului</em></p>
<p><em>țurțurii de pe streșina casei</em></p>
<p><em>albul…</em></p>
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3661279865?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3661279865?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em>Întâlnirile mele cu diminețile iernii</em></p>
<p><em>mă entuziasmează la nebunie</em></p>
<p><em>așa sunt eu</em></p>
<p><em>mă bucură primul fulg de zăpadă sfios</em></p>
<p><em>care mi se topește pe tâmplă</em></p>
<p><em>ador răsuflarea tăioasă a vântului</em></p>
<p><em>țurțurii de pe streșina casei</em></p>
<p><em>albul zăpezii și a fumului de la țevile de eșapament</em></p>
<p><em>adesea mă dau fără să mă vadă nimeni</em></p>
<p><em>pe gheață</em></p>
<p><em>lăsând deoparte sobrietatea scorțoasă</em></p>
<p><em>a poetului</em></p>
<p><em>mângâi steluțele argintii de pe ferestre</em></p>
<p><em>cu buzele</em></p>
<p><em>în timp ce pisica își schimbă culcușul din pod</em></p>
<p><em>la gura sobei</em></p>
<p><em>chiar și mașinile sunt parcă un pic mai umane</em></p>
<p><em>pe șosele acestea ca niște coli uriașe de hârtie</em></p>
<p><em>n-ai cum să nu-ți lași sufletul moleșit de căldurile verii</em></p>
<p><em>să zburde printre munții împodobiți de omături</em></p>
<p><em>unde ecoul se sparge în mii de bucăți și nu se mai întoarce</em></p>
<p><em>GPS-ul îmi spune să fac la stânga</em></p>
<p><em>deși nu mai văd nicio urmă de drum</em></p>
<p><em>fac stânga, totuși,</em></p>
<p><em>spre cer</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>și simt cum îmi cresc aripile...</em></p>Constrângeritag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-10-05:5421153:BlogPost:2366602019-10-05T07:56:52.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3646142759?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3646142759?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><span><em>Viața mea a fost întotdeauna copleșită de tot felul de constrângeri morale</em></span><em><br></br> <span>la început nimeni nu m-a întrebat dacă o vreau</span><br></br> <span>mi-au îndesat viața pe gât ca un dop în gura unei sticle de șampanie</span><br></br> <span>eu, nefiind în această ecuație, de voie</span></em></p>
<p><em>și nimeni…</em></p>
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3646142759?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3646142759?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><span><em>Viața mea a fost întotdeauna copleșită de tot felul de constrângeri morale</em></span><em><br/> <span>la început nimeni nu m-a întrebat dacă o vreau</span><br/> <span>mi-au îndesat viața pe gât ca un dop în gura unei sticle de șampanie</span><br/> <span>eu, nefiind în această ecuație, de voie</span></em></p>
<p><em>și nimeni nu m-a întrebat nici după aceea<br/> când a sosit momentul să trăiesc, să iubesc sau să ridic ochii spre cer,<br/> nu<br/> nu te întreabă nimeni<br/> primești totul la pachet, în această ordine ,<br/> numai moartea sfidează regulile,<br/> dar nu contează,<br/> oricum tu nu ai dreptul să te opui vieții, nici morții<br/> nimeni nu te ascultă,</em></p>
<p><span><em>este ca la ruleta rusească</em></span></p>
<p><span><em>pariezi cu viața pe negru</em></span><em><br/> <span>învârti roata și bila cade pe roșu</span></em></p>
<p><span><em>nasol</em></span><em><br/> <span>tocmai ți-ai pierdut viața pe care ai primit-o degeaba</span><br/> <span>(un alt joc stupid al sorții, desigur!)</span><br/> <span>cu o mână dă, cu alta ia...</span></em></p>
<p><span><em> </em></span></p>
<p><span><em>la dracu`!</em></span></p>Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)tag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-09-29:5421153:BlogPost:2368712019-09-29T02:26:50.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap. 23</em></strong></p>
<p><em> </em></p>
<p><strong>Rezumat cap.22</strong></p>
<p><strong>Agnisia Mărgărit se simte prinsă în vârtejul acela mediatic, iscat din acțiunile criminale ale fostului ei soț, care, pare, s-o afecteze într-o anumită măsură și împotriva căruia începe propria ofensivă. Atât ea,…</strong></p>
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap. 23</em></strong></p>
<p><em> </em></p>
<p><strong>Rezumat cap.22</strong></p>
<p><strong>Agnisia Mărgărit se simte prinsă în vârtejul acela mediatic, iscat din acțiunile criminale ale fostului ei soț, care, pare, s-o afecteze într-o anumită măsură și împotriva căruia începe propria ofensivă. Atât ea, cât și George Apostol, sunt în așteptarea elicopterului, ea fiind deja citată la Poliție și Parchet, el fiind preocupat, în continuare, de definitivarea proiectului său.</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p><em>Femeia rămase la Stânca Vulturești în timp ce George Apostol merse mai departe, spre capitală. Urma ca Agnisia să-l ajungă din urmă în câteva ore cu o mașină de serviciu a institutului, după întâlnirea cu directoarea Institutului Național de Meteorologie în legătură cu acele concedii de odihnă restante. Și el trebuia să facă o mică oprire la Bitere, apoi să-și continue drumul, vreo douăzeci de kilometri, cu o ocazie. Bitere îl primise cu brațele deschise, observând că George Apostol mai slăbise.</em></p>
<p><em>- Boilerul tău, amice, îi zise el, e gata de vreo săptămână. Am ținut cont de toate indicațiile, să știi, în plus i-am adăugat o supapă de evacuare pneumatică, în cazul unei căderi intempestive de tensiune, ca să nu-ți explodeze „măgăoaia” în cap.</em></p>
<p><em>- Eram sigur, zâmbise George Apostol. Sper că îmi dai și niște instrucțiuni de montaj și exploatare?</em></p>
<p><em>- Nu, nu-i cazul. Ai în lateral un ștuț de racord la apă, iar în față două butoane: unul de pornire, roșu, și altul de oprire, negru, asta-i toată șmecheria! Te costă cât ți-am spus!</em></p>
<p><em>George Apostol îi plătise pe loc și săltase boilerul, destul de greu, pe umăr.</em></p>
<p><em>- Crezi că mă ia cineva la ocazie cu ”măgăoaia”?</em></p>
<p><em>- Nu, dar te duc eu până la institut! Gratis!</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Ofițerul de poliție o primise extrem de politicos. Se informase despre trecutul și prezentul ei, sperând să afle mai multe informații despre Hociung.</em></p>
<p><em>- Îmi pare rău, domnule inspector, îl temperă ea, după ce aflase ce urmărea polițistul. Ne-am despărți de aproape douăzeci de ani, nu mai știu ce-a făcut sau n-a făcut ulterior. Este adevărat că a încercat de mai multe ori să se împace cu mine, lucru care, după cum știți, nu s-a mai întâmplat. Ca om era afemeiat, pervers, laș, dispus să facă oricând compromisuri ca să-și atingă scopurile, un gunoi!</em></p>
<p><em>- Știți de ce este acuzat?</em></p>
<p><em>- Da. Era previzibil să ajungă și la crimă. Când ne-am despărțit nu avea nimic, stătea undeva la o femeie, în chirie. Acum, înțeleg, are o avere de peste un milion de euro! Credeți că adunat-o din salariu său de merceolog?Vă spun eu că nu putea. Pesemne că a omorât și traficat sute de femei.</em></p>
<p><em>- Aveți cunoștință despre cineva?</em></p>
<p><em>- Nu, speculez numai. De acolo, din vârful muntelui, nici n-ai cum!</em></p>
<p><em>- Înțeleg și îmi cer scuze. Aveam obligația să „bifez” și această pistă, ca și procurorul, de altfel. Nu cred că mai trebuie să treceți pe la Parchet.Voi face eu informările necesare.</em></p>
<p><em>Agnisia ieșise din Poliție cu capul sus, sfidându-i pe ziariștii adunați acolo, care tăbărâseră pe ea.</em></p>
<p><em>- Erai complice cu Hociung?o întrebase direct o ziaristă obraznică, băgându-i microfonul în nas. Unde ai dus fetele?</em></p>
<p><em>- Știi că lucrez la stația meteorologică „Stânca Vulturești”, la opt mii de metri distanță de pământ, zise, cum poți să mă întrebi așa ceva?N-am fost niciodată complice cu nimeni și n-am „dus” pe nimeni nicăieri! Atât am vrut să vă spun!</em></p>
<p><em>Trecu printre ei fără să le mai răspundă la nicio întrebare și urcă în primul taxi.</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Pe ecranul telefonului apăruse imaginea Agnisiei.</em></p>
<p><em>- Da, răspunse, George Apostol.</em></p>
<p><em>- Să nu te apuci de cumpărături fără mine! îl rugă ea. Am terminat la Poliție, acum merg la institut! Nu mai durează mult.</em></p>
<p><em>- Bine, vă aștept! Cum a fost la Poliție?</em></p>
<p><em>- N-am stat decât cinci minute. Au fost foarte amabili. Mai greu a fost cu ziariștii, care au tăbărât pe mine precum ciorile!</em></p>
<p><em>- Și?</em></p>
<p><em>- Le-am spus unde muncesc și i-am rugat să nu-mi mai asocieze numele cu Hociung! Sper s-o rezolv și cu „șefa”.</em></p>
<p><em>- Succes!</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>„Șefa”, Cornelia Ispas, o primise cu exclamații de admirație.</em></p>
<p><em> - Înflorești de la un an la altul, draga mea! Ce faci ca să te menții atât de bine?</em></p>
<p><em>- Nimic, „șefa”, îmi văd de treburile mele!</em></p>
<p><em>- Cu noul asistent cum te împaci?</em></p>
<p><em>- Bine, merci.</em></p>
<p><em>- De acum îți poți lua și tu concediul de odihnă ca lumea! Și restanțele, bineînțeles!</em></p>
<p><em>Agnisia afișă un zâmbet rece.</em></p>
<p><em>- N-am niciun fel de restanțe, „șefa”! Mi-am făcut toate concediile la vremea lor, mi-am luat chiar și banii! Nu mai am nimic de luat!</em></p>
<p><em>- Eu știu altceva!</em></p>
<p><em>- Nu te contrazic, dragă Cornelia, dar eu știu mai bine! E adevărat că n-am avut om și se putea presupune asta, numai că eu mi-am făcut concediul acolo, la „Stânca Vulturești”, și n-am înaintat nicio cerere de amânare sau de alt fel.</em></p>
<p><em>Cornelia Ispas ridică din umeri.</em></p>
<p><em>- Treaba ta, scriptic figurezi cu toate concediile la zi. Faci cum vrei! Eu doream să-ți întind o mână de ajutor.</em></p>
<p><em>- Mulțumesc. Mai avem ceva de lămurit?</em></p>
<p><em>- Nu, din câte știu! zise Cornelia mirată de graba ei. Unde fugi ca o căprioară?</em></p>
<p><em>- Trebuie să mă întâlnesc cu George, să facem niște cumpărături personale. I-am promis!</em></p>
<p><em>- Măi, măi, măi!</em></p>
<p><em>- Are nevoie doar de sfatul meu, nu e ce-ți trece ție prin cap!</em></p>
<p><em>- De unde știi tu la ce mă gândesc eu?</em></p>
<p><em>- Ți se citește pe față.</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>George Apostol o aștepta într-unul dintre cel mai mari magazine de bricolaj din capitală. Văzuse câteva lucruri deosebite, care îi plăcuseră, dar nu luase nicio decizie, fiindcă era curios să afle și părerea ei. O zărise sosind în fugă la intrarea în mall.</em></p>
<p><em>- N-am vrut să te fac să aștepți prea mult, îi explicase Agnisia, cu mâna la inimă.</em></p>
<p><em>Abia am scăpat de „șefă”, care avea chef de vorbă!</em></p>
<p><em>- Cum a rămas cu restanțele?</em></p>
<p><em>- Ca și până acum, a lăsat totul la decizia mea, așa cum mă așteptam! Ai aruncat o privire prin magazin?</em></p>
<p><em>- Da, sunt de toate, chiar peste așteptări! E foarte greu însă să te hotărăști asupra culorilor!</em></p>
<p><em>- Ca să nu pierdem timp, eu zic să mergem pe galben muștar pentru fotolii, paturi, mese, scaune, care este o culoare caldă și veselă, cu o mare încărcătură energetică, la modă acum, și care se asortează perfect cu griul covoarelor, cu albul perdelelor sau al lenjeriei, dar și cu nuanțele mai închise, mahon, de pildă, un fel de roșu înăbușit, al mobilei.</em></p>
<p><em>Ce zici?</em></p>
<p><em>- Perfect, sunteți foarte practică!</em></p>
<p><em>- Atunci, la treabă! Presupun că știi să le și ansamblezi, fiindcă aici mobilierul vine, de regulă, demontat, în cutii de carton, iar spațiu din elicopter este limitat!</em></p>
<p><em>- Nicio problemă. Să trecem, mai întâi, de faza aceasta!</em></p>Omul fără inimătag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-09-27:5421153:BlogPost:2369542019-09-27T03:02:33.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3630613174?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3630613174?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em><br></br> da, în dimineața aceea frumoasă de vară<br></br> mi-am pierdut inima<br></br> așa cum i se poate întâmpla unei femei, de exemplu,</em></p>
<p><em>atunci când își pierde cercelul sau perla de aur, pe care o poartă la gleznă<br></br> nu-mi mai amintesc unde<br></br> (există atât de multe locuri în care îți poți pierde inima la Paris!)<br></br> de atunci…</em></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3630613174?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3630613174?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em><br/> da, în dimineața aceea frumoasă de vară<br/> mi-am pierdut inima<br/> așa cum i se poate întâmpla unei femei, de exemplu,</em></p>
<p><em>atunci când își pierde cercelul sau perla de aur, pe care o poartă la gleznă<br/> nu-mi mai amintesc unde<br/> (există atât de multe locuri în care îți poți pierde inima la Paris!)<br/> de atunci rătăcesc prin viața mea ca albatrosul lui Chareles Baudelaire<br/> un „călător înaripat”, scrutând orizontul peste oceanele lumii,<br/> în căutarea unui loc liniștit, unde să-și tragă sufletul</em></p>
<p><span><em>locul din stânga inimii mele este la fel de abrupt ca malurile Cascadei Niagara</em></span><em><br/> <span>îmi simt sângele mușcând din inima pietrei</span><br/> <span>vulturii își ascut ciocurile de crestele munților și scot sunete guturale</span><br/> <span>„În această seară avem un om fără inimă de mâncat, dragi mei copii!” - par să le spună celor mici</span><br/> <span>nu ți-am furat focul din cer, Doamne, ca Prometeu</span><br/> <span>să fiu, la rândul meu, sfâșiat de vulturi</span><br/> <span>chiar și fără inimă îți slăvesc numele</span><br/> <span>Ia, Doamne sfinte, acvilele tale din viața mea și dă-mi o inimă</span><br/> <span>până o găsesc pe cealaltă...</span></em></p>De ce are nevoie un bărbattag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-09-21:5421153:BlogPost:2367482019-09-21T00:01:47.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><span><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3583223899?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3583223899?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></span></p>
<p><br></br> <span><em>Un bărbat nu are nevoie doar de iubire</em></span><br></br> <span><em>prea multă sau prea puțină dragoste îl poate ucide</em></span><br></br> <span><em>dragostea trebuie să fie undeva la mijloc</em></span><br></br> <span><em>în primul rând, are nevoie de un loc în care să se poată întoarce</em></span><br></br> <span><em>de o…</em></span></p>
<p><span><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3583223899?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3583223899?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></span></p>
<p><br/> <span><em>Un bărbat nu are nevoie doar de iubire</em></span><br/> <span><em>prea multă sau prea puțină dragoste îl poate ucide</em></span><br/> <span><em>dragostea trebuie să fie undeva la mijloc</em></span><br/> <span><em>în primul rând, are nevoie de un loc în care să se poată întoarce</em></span><br/> <span><em>de o femeie pentru a face dragoste</em></span><br/> <span><em>(La urma urmei, marea iubire de altădată înseamnă să faci dragoste!)</em></span><br/> <span><em>mai are nevoie de un cal pentru a merge la luptă cu toate morile de vânt ale dimineților</em></span><br/> <span><em>și dacă este posibil, dar nu neapărat obligatoriu, de un loc de muncă</em></span><br/> <span><em>un cont bancar, fără limită de credit</em></span><br/> <span><em>loțiuni de bărbierit (after shave), pentru a scăpa de muștele agresive,</em></span><br/> <span><em>și nu în ultimul rând, de un pieptene</em></span><br/> <span><em>nu este deloc ușor să fii bărbat în zilele noastre</em></span><br/> <span><em>(întotdeauna a fost dificil!)</em></span><br/> <span><em>dar acum s-a ajuns la ultima limită</em></span><br/> <span><em>am devenit sclavii unor reflexe inconștiente</em></span></p>
<p><span><em>a unor obsesii</em></span></p>
<p><span><em>restrânse la bani și femei, pe scurt</em></span><br/> <span><em>un bărbat are întotdeauna nevoie și de puțină mângâiere</em></span><br/> <span><em>iar în final, ca tot omul, de un loc în spatele bisericii...</em></span></p>Insectartag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-09-15:5421153:BlogPost:2367312019-09-15T00:43:07.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3556772170?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3556772170?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em>în ultima carte de poezie</em></p>
<p><em>am adunat toate insectele tăcute și netăcute</em></p>
<p><em>din viața mea</em></p>
<p><em>câte zece-douăzeci pe o pagină</em></p>
<p><em>pe unele le-am înfipt în ace cu gămălie</em></p>
<p><em>pe altele le-am turtit și le-am lăsat la uscat</em></p>
<p><em>în propriu…</em></p>
<p></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3556772170?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3556772170?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em>în ultima carte de poezie</em></p>
<p><em>am adunat toate insectele tăcute și netăcute</em></p>
<p><em>din viața mea</em></p>
<p><em>câte zece-douăzeci pe o pagină</em></p>
<p><em>pe unele le-am înfipt în ace cu gămălie</em></p>
<p><em>pe altele le-am turtit și le-am lăsat la uscat</em></p>
<p><em>în propriu sânge</em></p>
<p><em>Doamne</em></p>
<p><em>cât de cruzi și nesimțitori putem fi uneori</em></p>
<p><em>infestând cu otrava dorințelor noastre</em></p>
<p><em>altarele spiritului</em></p>
<p><em>alunecând cumva pe scara comună a evoluției</em></p>
<p><em>de câte ori răsfoiesc câte o pagină</em></p>
<p><em>plonjez în întunericul voluptos al trecutului</em></p>
<p><em>cu exuberanța poetului ucigaș de greieri</em></p>
<p><em>dar n-am să înțeleg niciodată plăcerea aceea juvenilă</em></p>
<p><em>a copilului care înfige un bold într-un fluture</em></p>
<p><em>în cartea mea a mai rămas doar un loc</em></p>
<p><em>pe ultima pagină</em></p>
<p><em>destul pentru a lăsa să curgă acolo</em></p>
<p><em>o lacrimă</em></p>Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)tag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-09-13:5421153:BlogPost:2366312019-09-13T00:41:16.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap. 22</em></strong></p>
<p><em>.</em></p>
<p><strong>Rezumat cap.21</strong></p>
<p><strong>George Apostol prezintă Agnisei noua construcție în formă de hexagon, iar ea se arată de-a dreptul uluită. Urma de amărăciune de pe fața ei îi trădează nemulțumirea de a fi fost soția criminalului Hociung, devenit…</strong></p>
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap. 22</em></strong></p>
<p><em>.</em></p>
<p><strong>Rezumat cap.21</strong></p>
<p><strong>George Apostol prezintă Agnisei noua construcție în formă de hexagon, iar ea se arată de-a dreptul uluită. Urma de amărăciune de pe fața ei îi trădează nemulțumirea de a fi fost soția criminalului Hociung, devenit vedetă națională, așteptându-se să intre în atenția mas- media și să sufere serioase prejudicii de imagine.</strong></p>
<p><strong>.</strong></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Lenevise până aproape de amiază, evitând să dea ochii cu Agnisia, deși îi auzea tocurile pantofilor chinuind dușumeaua. La hexagon nu mai avea ce face, iar în stație nici atât. Efortul depus în ultimul timp îl marcase serios, iar corpul își cerea drepturile. Adormea de cum așeza capul pe perină, nu mai avea vise și nu mai reușea să se trezească la cântatul cocoșilor. Era adevărat că nu prea existau cocoși pe acolo, dar asta era altă poveste, ceasul său biologic se dereglase vizibil, dând o altă dimensiune vieții și timpului. Știa însă că lucrurile vor reveni la loc încetul cu încetul, cum i se mai întâmplase, important acum era să învețe ceva din această experiență și să cumpănească mai bine atunci când lua asemenea decizii. Încă nu găsise răspunsul la întrebarea pe care i-o pusese și Agnisia cu privire la hexagon, probabil și din cauza timpului, dar spera să-l găsească înainte de venirea iernii, deoarece nu-l mai oprea nimic, nici măcar Agnisia, care fusese citată telefonic la Poliție, urmând ca institul să-i trimită în zilele următoare un elicopter. Erau printre puținii oameni din lume care foloseau ca mijloc de deplasare elicopterul, nu pentru că vanitatea i-ar fi dat afară din casă, nici vorbă, ci pentru că nu aveau altă cale terestră. Agnisia se împotrivise ca el s-o însoțească la Poliție, dar nu avuse nimic împotrivă să profite de ocazie și să-și cumpere din capitală lucrurile de care mai avea nevoie la hexagon. Aranjase, în prealabil, și o întâlnire cu prietenul său, Nelu Bitere, pentru conceperea ultimei piese de forță din hexagon: boilerul. Bitere se și apucase de treabă, dar mai avea nevoie de unele detalii și-i ceruse să vină la dânsul personal. Nu uitase nici de mobilier, (paturi, scaune, fotolii ergonomice, saltele cu memorie, pături, perine, plapume, covoare), nici de aparatura de bucătărie, apreciind că banii de pe cardul său erau suficienți pentru a-și duce la capăt proiectul. Agnisia îi puse la dispoziție și cardul ei de anul trecut, pentru orice eventualitate, așa că era liniștit. Nu excludea posibilitatea să facă împreună cumpărăturile, s-o elibereze de tensiunea aceea traumatizantă, mocnită, acumulată de-a lungul anilor, dar și de-alungul ultimilor zile. Insistase să nu se implice în viața ei, iar el înțelese. Era o chestiune pur personală și dorea s-o trăiască singură.</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Știrile despre Hociung curgeau în valuri, acaparase toată media și crease o emoție puternică pe plan național. Își văzuse fotografia apărând în emisiunile de știri alături de fotografia lui Hociung, sub care se titrase cu litere mari „fosta soție a monstrului” și, desigur, nu-i căzuse prea bine. În fond, ziariștii spuneau adevărul, n-aveau nicio vină, trăise ani buni cu el și nimeni nu putea schimba acest lucru. Ceea ce o deranjase de la bun început fusese atitudinea lască a anchetatorilor, favorabilă„monstrului”, care acredita explicit și implicarea lor. Comerțul cu carne vie, vechi de când lumea, aducea traficanților miliarde de euro anual, beneficind de sprijinul autorităților statului. Nu-și explica cum se infiltrase în acea lume sinistră a mafiei și cum ajunsese până acolo încât să omoare oameni. După ce îl părăsise trăise cu mai multe femei, care îl părăsiseră rând pe rând, și ea înțelegea de ce. Hociung luase asupra sa crimele, două la număr, deși unii credeau că fuseseră mai multe, susținând că incinerase cadavrele într-un butoi. Era mai mult decât penibil, ca să faci așa ceva trebuia să ai sânge în vene, iar el nu avea. Îl cunoștea bine. Procurorii mergeau pe cartea nebuniei, invocând desele internări ale „monstrului”în spitale de psihiatrie, o gogoriță, desigur, Hociung o făcuse și când era cu ea pentru banale puseuri de insomnie sau angoasă (un fel de lene cronică!). Medicii psihiatrii, ca toți medicii, erau în stare să pună diagnostice</em></p>
<p><em>din burtă dacă autoritățile închideau ochii la excesele și inconștiența lor. Mii de persoane cu afecțiuni psihice grave circulau liber pe străzi în clipa aceea la cererea și șpăgile întreținătorilor, punând în pericol mii de oameni nevinovați. Unul în plus nu mai conta. Parcă totul era făcut împotriva cetățeanului de rând. Intuia că lucrurile aveau să fi tegiversate mult timp, păstrând-o în atenția media alături de „monstru”, cu „pagubele” de imagine inerente. Simțea un sentiment de rușine față de George Apostol, mai ales, și încerca din toate puterile să-și justifice alegerea făcută în tinerețe, deși n-o ajuta cu nimic. Cu toate acesta, era important pentru ea să fie înțelesă exact de către acesta, cel puțin, fiindcă în privința celorlalți nu avea prea multe așteptări. Se temea de întâlnirile cu jurnaliștii și procurorii, dar nevoia de a face clarificările necesare, fie și numai pentru tânărul ei colaborator, era mai puternică.</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Un telefon de la institut, sosit mai spre seară, o luase pe nepregătite. Directoarea Institului de meteorologie o informa oficial că trebuia să-și ia concediul de odihnă pe anul în curs, plus restanțele din anii trecuți, adică alte vreo douăzeci de concedii aflate în stand by, și să-l lase la „butoane” pe George Apostol. Nu spuse nici da, nici nu, urmând să treacă pe la institut și să se pună de acord.</em></p>
<p><em>- Asupra ce? o întrebase George Apostol. Legea interzice renunțarea salariatului la concediul legal de odihnă!</em></p>
<p><em>- Legea era valabilă și înainte de a veni tu!</em></p>
<p><em>- Da, dar acum situația este complet diferită!</em></p>
<p><em>Agnisia abia își stăpânise un zâmbet.</em></p>
<p><em>- Nu te contrazic, dar legea nu se aplică retroactiv. Pe de altă parte, eu am primit banii pe toate concediile de odihnă ca și când le-aș fi luat. Iar eu susțin că le-am luat!</em></p>
<p><em>-?!</em></p>
<p><em>- Contrar, ar trebui să ies la pensie din concediu, ceea ce mi se pare aberant. Nu obiectez asupra concediului pe anul în curs! Chiar îmi doream să petrec o lună cu mama!</em></p>
<p><em>- Sper să aveți succes.</em></p>
<p><em>- Sânt prea bătrână ca să mă dea afară.</em></p>
<p><em>- Mie nu mi se pare că sânteți bătrână deloc, o contrazise George Apostol, și cred că v-ați greșit vocația. Trebuia să vă faceți avocat!</em></p>Din adâncuritag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-09-06:5421153:BlogPost:2366072019-09-06T20:00:37.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3542425618?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3542425618?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>o rază de lumină ricoșează dintr-un ciob de oglindă<br></br> nimeni nu știe să-și explice lumina altfel decât ca pe-o iluzie<br></br> o iluzie este și timpul</em></p>
<p><em>fratele ei geamăn</em></p>
<p><em>mai leneș<br></br> sau cerul<br></br> o altă necunoscută inexplicabilă a ochiului nostru omenesc<br></br> în această dimineață, o rază…</em></p>
<p><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3542425618?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3542425618?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>o rază de lumină ricoșează dintr-un ciob de oglindă<br/> nimeni nu știe să-și explice lumina altfel decât ca pe-o iluzie<br/> o iluzie este și timpul</em></p>
<p><em>fratele ei geamăn</em></p>
<p><em>mai leneș<br/> sau cerul<br/> o altă necunoscută inexplicabilă a ochiului nostru omenesc<br/> în această dimineață, o rază de soare traversase geamul<br/> și trecuse din ochii tăi în ochii cerșetorului de pâine</em></p>
<p><em>nelipsit dintre noi<br/> transformându-l într-o magnolie purpurie<br/> într-un copac al vieții<br/> nu voi înțelege niciodată cum o rază de lumină care vine din Calea Lactee<br/> printre milioane de ani tereștri și obstacole</em></p>
<p><em>se sparge ca un pahar de cristal la cea mai mică atingere</em></p>
<p><em>de irisuri</em></p>
<p><em>.</em></p>
<p><em>incompresibil</em></p>Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)tag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-08-31:5421153:BlogPost:2362712019-08-31T07:23:32.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap.21</em></strong></p>
<p><em> </em></p>
<p><strong>Rezumat cap.20</strong></p>
<p><strong>George Apostol aproape terminase noua clădire în formă de hexagon, având doar de proiectat mobilierul, altfel spus de căutat pe internet și de comandat, fiindcă nu-l putea construi singur. Bucuria ducerii…</strong></p>
<p><strong><em><a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2747881558?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></strong></p>
<p></p>
<p><strong><em>Cap.21</em></strong></p>
<p><em> </em></p>
<p><strong>Rezumat cap.20</strong></p>
<p><strong>George Apostol aproape terminase noua clădire în formă de hexagon, având doar de proiectat mobilierul, altfel spus de căutat pe internet și de comandat, fiindcă nu-l putea construi singur. Bucuria ducerii proiectului la bun sfârșit îi fusese umbrită de supărarea Agnisiei Mărgărit, care aflase de la PolițIa din Vulturești că fostul ei soț, Toader Hociung, era un criminal în serie, acesta fiind reținut de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și terorism (DIICOT) pentru trafic de carne vie.</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p><em>În dimineața aceea răcoroasă de septembrie, George Apostol, însoțit de Agnisia, se întorse la locul faptei, adică la hexagon, ca să-și privească opera la lumina zilei. Răsucise cu satisfacția propietarului de drept cheia în broasca ușii, intrând într-un hol lat de un metru și lung de șase metri, cu acces dinspre vest spre est, trecând printr-un hexagon mai mic, de circa patru metri pătrați, alt hol, orientat în L cu primul, pe direcția sud-nord, și ajungând în cabinetul de lucru, un spațiu sub formă de trapez, cu latura mică de șase metri, cea mare de șapte, iar lățimea de doi metri, dar și la cele două dormitoare de pe laterale, de șaisprezece metri pătrați fiecare. Ecranul uriaș al Samsung-ului ocupa jumătate de perete din partea de nord a cabinetului. Pornise unitatea și pe mijlocul acestuia apărură parametri meteorologici ai vremii, aliniați frumos unul sub altul, de sus până jos, două pagini de scris Word, la capete, și două posturi de televiziune, unul românesc și altul străin, CNN, în partea de sus. Aceasta era prima jumătate a hexagonului. A doua parte, cu intrare din hexagonul mic, reprezenta un spațiu gol, de circa patruzeci de metri pătrați, gândit ca o microseră pentru cultivarea legumelor, necesare consumului propriu pe toată durata anului, iluminată natural din trei părți. Din seră, se intra în „sala motoarelor”, unde se producea energia electrică, un loc în care se auzea, destul de estompat, de altfel, forța apei, care învârtea roata și care la rândul ei antrena axele generatoarelor. Agnisia o ținuse dintr-o exclamație în alta, bucurându-se ca un copil. Bănuise că George Apostol lucra cu pasiune la ceva deosebit, dar ceea ce realizase, în sfârșit, îi întrecea toate așteptările.</em></p>
<p><em> </em></p>
<p><em>Cazul lui Toader Hociung căpătase o anvergură națională după dispariția unei fete de cincisprezece ani, care apucase să sune la 112. Operatoarea de serviciu transferase apelul la Poliție, unde agentul-șef, Costi Nicoară, nu prea avea chef de muncă și încerca să afle dacă fata nu era prostituată. De la 112 i se comunicase că minora fusese răpită, sechestrată și violată, neștiind nimic despre agresor, nici unde se află, iar el, tocmai el, trebuia să caute acul în carul cu fân, deoarece STS-ul îi indica un perimetru de vreo zece-cincisprezece kilometri. Devenind un caz de interes public, la insistențele unchiului victimei, care „ieșise pe televiziuni”, Poliția se puse în mișcare, măturând orșelulul dintr-un capăt în altul, fără nici un rezultat. DIICOT-ul local trimise un procuror dubios, suspectat de legături dubioase cu membrii unor clanuri mafiote, a cărei sarcină era să „tempereze”elanul polițiștilor și să-i protejeze pe traficanții de carne vie. Deși mai avea un dosar similar de dispariție, în care apărea mașina răpitorului, nu se obosise să verifice dacă nu era tot acela, iar când polițiștii, prin serviciile lor secrete, aflaseră adresa unde era sechestrată fata, se prezentase la judecătorul de serviciu pentru a primi un mandat de percheziție, întârziind încă o dată intervenția, deoarece mandatul stabilea ora 6, dimineața, ca oră de punere în aplicare a acestuia, altfel spus, permițând infractorului să-și ducă treaba la bun sfârșit. Așa cum se așteptase, victima nu era acolo, ziariștii însă descoperiseră în timp record imagini de pe camerele de luat vederi din oraș, cu răpitorul, Toader Hociung, care, desigur, fusese reținut. Implicate în traficul de persoane, fără niciun dubiu, autoritățile locale declinaseră ancheta DIICOT central, cei mai mulți alegând să se pensioneze sau să se dea la fund. Se pare că implicarea în afacere era la nivelul cel mai înalt, deoarece și DIICOT-ul central își dăduse cu stângul în dreptul de multe ori, iar INML-ul se făcuse de tot râsul, extrăgând AND-ul din niște dinți care nu aparțineau victimei. Unchiul fetei anunțase că va contesta rezultatul raportului și că va solicita o analiză independentă, în afara țării, ceea ce determinase responsabilii INML să-și reconsidere rezultatele ori să fie mai prudenți în declarații. Senzația generală era că DIICOT-ul îl proteja pe Hociung, determinându-l să recunoască două crime și să abată atenția de la rețea, dar și sub acest aspect străveziu persistau o mulțime de neclarități, unele mai penibile decât altele.</em></p>
<p><em>- Ai zice că trăim într-un stat mafiot! spuse Agnisia Mărgărit. Toți se acoperă unul pe altul! Când m-am despărțit de Toader, parcă ți-am mai zis, era un pârlit. Acum are ditamai „viloaia” de câteva sute de mii de dolari! De unde?</em></p>
<p><em>- În nici un caz din salariu de la Institut!</em></p>
<p><em>- La viața pe care o duce nu i-ar fi ajuns nici pentru un centimetru din hardughia aia! Sigur e implicat până peste cap în mizeria asta!</em></p>
<p><em>- Da, admise George Apostol, n-o putea face singur. Se vede cu ochiul liber că are o susținere ocultă, un amestec nociv dintre autoritate și contrariul ei.</em></p>
<p><em>- Cât de nenporocit poți să fii să ucizi un copil și să-l arzi ca pe o bucată de carne într-un butoi?murmură Agnisia, ducându-și mâinile la ochi. Doamne, și mi-a fost soț!</em></p>
<p><em>- Probabil că n-a fost dintotdeauna așa!</em></p>
<p><em>- Nici nu mai contează, tot el e! N-a lipsit mult, cred, să nu ajung și eu în butoi!</em></p>
<p><em>- Mie mi s-a părut un om cumdecade când l-am întâlnit!</em></p>
<p><em>- Aceasta e masca lui.</em></p>
<p><em>- Atunci e diabolic!</em></p>
<p><em>- Nu, îl creditezi prea mult!. El e un executant servil și o face pentru bani, teleghidat de alții. E și prost, pe deasupra!</em></p>
<p><em>- Sau o face pe prostul?</em></p>
<p><em>- Poate în faza aceasta, dar, pe fond, e așa cum îți spun. Abia aștept să ajung la Poliție!</em></p>
<p><em>- Mă luați și pe mine?</em></p>
<p><em>- Exclus. S-ar putea înterpreta și nu vreau. Apoi, trebuie să rămână cineva la stație.</em></p>
<p><em>- Am înțeles.</em></p>
<p><em>- Mă bucur că ești înțelegător.</em></p>
<p><em>- Nu cred că am de ales!</em></p>
<p><em>- Nu, nu trebuie să te implici mai mult decât este necesar. Iar acum nu este necesar!</em></p>
<p><em> </em></p>Limităritag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-08-28:5421153:BlogPost:2365612019-08-28T18:16:18.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p><em> <a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3476251635?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3476251635?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p></p>
<p></p>
<p><em>un om cade din neatenție de la etajul zece</em></p>
<p><em>sinucidere</em></p>
<p><em>urlă ziarele</em></p>
<p><em>nefericitul e procuror sau a fost</em></p>
<p><em>asistenta de la Urgență își șterge transpirația de pe frunte</em></p>
<p><em>după ptruzeci și cinci de minute de resuscitare</em></p>
<p><em>îl declară…</em></p>
<p><em> <a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3476251635?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3476251635?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p></p>
<p></p>
<p><em>un om cade din neatenție de la etajul zece</em></p>
<p><em>sinucidere</em></p>
<p><em>urlă ziarele</em></p>
<p><em>nefericitul e procuror sau a fost</em></p>
<p><em>asistenta de la Urgență își șterge transpirația de pe frunte</em></p>
<p><em>după ptruzeci și cinci de minute de resuscitare</em></p>
<p><em>îl declară mort</em></p>
<p><em>Doamne, cât curaj îți trebuie să tragi o ultimă concluzie despre viață</em></p>
<p><em>murmură un discipol al lui Socrate</em></p>
<p><em>din mulțimea adunată pe margini</em></p>
<p><em>de pomană o iei</em></p>
<p><em>de pomană o dai</em></p>
<p><em>cui îi pasă</em></p>
<p><em>mai încolo un om al străzii juisează în văzul lumii</em></p>
<p><em>lua-v-ar dracu de curve</em></p>
<p><em>un câine se târâie pe strada cu o căpățână de cal în gură</em></p>
<p><em>moartea cailor bucuria câinilor</em></p>
<p><em>femeile-și scuipă consternate în sâni</em></p>
<p><em>atingerea flegmei e ca mâna lacomă a amantului peste pubis</em></p>
<p><em>ca un orgasm</em></p>
<p><em>un bătrân își surpinde tânăra soție cu iubitul în pat</em></p>
<p><em>și face infarct</em></p>
<p><em>cei doi îndrăgostiți nici nu observă</em></p>
<p><em>deasupra sicriului groparul aruncă o lopată de pământ</em></p>
<p><em>Dumnezeu să-l ierte</em></p>
<p><span><em>pe masă de operație chirurgul face o incizie în pieptul unui bețiv</em></span><em><br/> <span>care țipă și se trezește din euforie</span><br/> <span>fii blestemat</span></em></p>
<p><span><em>doctore</em></span></p>
<p><span><em>cu bisturiul tău de rahat</em></span></p>
<p><span><em>de nu ți-ar muri mulți înainte</em></span></p>
<p><span><em>omul cu haina neagră răpește copiii pentru organe sau prostituție</em></span><em><br/> <span>procurorii, polițiștii, judecătorii</span></em></p>
<p><span><em>ridică din umeri</em></span><em><br/> <span>și-au luat impozitul pe tăcere și inacțiune</span><br/> <span>este foarte dificil să-l întorci pe cel decedat din groapă</span><br/> <span>și mai dificil este să-l faci să vorbească</span></em></p>
<p><span><em> „Autoritatea de lucru a judecat” este ca „Omerta” italiană</em></span><em><br/> <span>fără drept de apel ...</span></em></p>metamorfozetag:lucianblaga-sebes.ning.com,2019-08-23:5421153:BlogPost:2364622019-08-23T02:21:47.000ZAurel Conțuhttps://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/AurelContu
<p></p>
<p></p>
<p><em> <a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3442583081?profile=original" rel="noopener" target="_blank"><img class="align-center" src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3442583081?profile=RESIZE_710x" width="750"></img></a></em></p>
<p><em>ne întrepărtundem viețile tixiiți în cutii de chibrituri</em></p>
<p><em>în acele abominabile blocuri ceaușiste</em></p>
<p><em>moștenite din tată în fiu</em></p>
<p><em>și devenim încet-încet niște oameni din plastilină</em></p>
<p><em>modelați după zgomote</em></p>
<p><em>un fel de comis- voiajori…</em></p>
<p></p>
<p></p>
<p><em> <a href="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3442583081?profile=original" target="_blank" rel="noopener"><img src="https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/3442583081?profile=RESIZE_710x" class="align-center" width="750"/></a></em></p>
<p><em>ne întrepărtundem viețile tixiiți în cutii de chibrituri</em></p>
<p><em>în acele abominabile blocuri ceaușiste</em></p>
<p><em>moștenite din tată în fiu</em></p>
<p><em>și devenim încet-încet niște oameni din plastilină</em></p>
<p><em>modelați după zgomote</em></p>
<p><em>un fel de comis- voiajori antropofili</em></p>
<p><em>gen Gregor Samsa</em></p>
<p><em>gravitând perpetuu între un creier bolnav</em></p>
<p><em>și o inimă devastată de temeri</em></p>
<p><em>într-o lume-a lui Kafka</em></p>
<p><em>în care te poți trezi dimineața din om</em></p>
<p><em>într-un gândac negru de bucătărie</em></p>
<p><em>pe femurul manichiuristei de la parter</em></p>
<p><em>ea însăși o femeie gândac</em></p>
<p><em>care plimbă în fiecare dimineață un câine lup</em></p>
<p><em>și-un iepure</em></p>
<p><em>( uneori absurdul e mai cumplit decât realitatea!)</em></p>
<p><em>corpul femei cu boua de blană</em></p>
<p><em>atârnat de perete</em></p>
<p><em>este ultima amintire despre trecut</em></p>
<p><em>de pe vremea când încă mai eram niște oameni</em></p>
<p><em>în niște cutii de chibrituri…</em></p>