STARILE DE CONSTIINTA EXTINSA SI MAREA TRANSFORMARE INTERIOARA-de Horia Ţurcanu

[Petru Făgăraş]

La ce folosesc stările de Conștiință Extinsă în aceste vremuri de profundă transformare interioară? În ce constă dimensiunea lor terapeutică? Cum ne pot ajuta ele să traversăm Criza de Transformare Psiho-Spirituală și care este rolul lor în această splendidă căutare de Sine? Care este rolul nostru, al însoțitorilor voștri, în această tulburătoare Călătorie?

Spiritualitate – a experimenta dimensiunile propriei Ființe

În cele mai vechi tradiții spirtuale ale acestei planete, moștenite mai târziu de religiile instituțonalizate monoteiste, numele Divinității nu putea fi rostit. Nu din prea mult respect, nu din prea multă evlavie. Aceia care trăiau starea de revelație, aceia care intrau în contact cu cele mai profunde niveluri ale lor, cu nivelurile ”divine”, încercând să vorbească despre trăirile lor, descopereau că limbajul liniar, secvențial – o extensie a gândirii – nu poate încăpea experiența. Dumnezeu nu încăpea în cuvinte. Dimensiunea umană era incapabilă să cuprindă în exprimare lumile multidimensionale ale Spiritului. Astfel că Dumnezeu a ajuns să fie numit ”Cel al cărui nume nu poate fi rostit”, sau ”Necunoscutul”, sau ”Cel despre care nu există cuvinte”. A ajuns să fie reprezentat prin simboluri, iar pentru aceia care nu puteau accesa aceste stări de Conștiință, El a rămas un mister localizat întotdeauna în exterior, undeva. Absența experienței Divinității a avut două consecințe majore. Pentru cei mulți Divinitatea a devenit un concept. Pentru inițiați a devenit o sursă de putere iar împrejurul inițiaților s-au născut structurile instituționale pe care azi le numim religii. O a doua consecință majoră a fost aceea că Divinitatea a început să fie căutată exclusiv în exterior. Marele adevăr că Dumnezeu este o Experiență și nu un concept, a fost pătrat numai în cercurile esoterice.

Încercați să povestiți complet fie doar și un singur minut din viața voastră. Toate senzațiile, toate gândurile, toate culorile pe care le vedeți, completitudinea uluitoare a tuturor percepțiilor voastre. Veți descoperi că este imposibil. Miliardele de informații pe care simțurile voastre le primesc într-un singur minut se duc undeva, într-un spațiu pe care psihologia clasică l-a numit Inconștient. Conștiența noastră decupează din realitate doar atât cât să asigure corpului fizic condițiile bazice de supraviețuire în această dimesiune materială. Asemeni unui computer care încearcă să proceseze o cantitate mai mare de informație decât îi permite procesorul, mintea omenească s-ar bloca dacă ar încerca procesarea întregii Realități. Pentru că mintea este un instrument extraordinar, proiectat însă pentru această dimensiune, densă. Este o extensie sofisticată a dimensiunii noastre umane, fizice. Încercați să explicați cuiva care nu a gustat niciodată ciocolata, cum este gustul ciocolatei. Să-l descrieți. Singurul mod prin care celălalt poate Cunoaște ciocolata, este să  guste. Experiența ciocolatei nu poate fi înlocuită cu nici un cuvânt. În același mod, experiența Conștiinței noastre complete, a Divinității, nu poate fi povestită liniar, în cuvinte, pentru că ar fi inutil. Depășirea fantei înguste prin care mentalul decupează Realitatea se numește Stare de Conștiință Extinsă. Este o experiență a aceleiași Realități, dar o experiență mai completă. Realitatea în care trăim este dată de măsura în conștientizăm această Realitate infinită. Cu cât percepțiile noastre sunt mai largi, mai complete, cu atât conștientizăm mai mult din ceea ce suntem noi și ceea ce este Realitatea în ansamblul său.

Definiția a ceea ce suntem depinde de cât anume conștientizăm din natura noastră. Pe nivelurile cele mai dense ne definim cu corpul nostru și prioritățile noastre urmează această identificare. Descoperim apoi că suntem mai mult decât corpul nostru și integrăm în ceea ce credem că suntem nivel după nivel, emoțiile noastre, mintea noastră, convingerile noastre. Cu cât nivelul identificării este mai subtil, cu atât identificările vor fi mai greu de depășit. Așa se explică dificultatea depășirii nivelului minții. Dar nivelurile Ființei noastre nu se opresc la cel al minții, căci straturi din ce în ce mai subtile, mai diafane, mai eterice alcătuiesc Ființa noastră, iar pe drumul descoperirii de Sine integrăm rând pe rând nivelurile numite ”spirituale”.

Psihologia occidentală recunoștea până acum vreo 40 de ani, nivelurile interioare până la nivelul minții, clasificând marele rest drept ”inconștient”. Misticii orietali însă, care experimentează de mii de ani arhitectura inefabilă a ceea ce suntem, cunoașteau demult aceste niveluri. În zilele noaste, cunoașterea tărâmurilor interioare se unifică. Închizând paranteza, ce se află dincolo de nivelurile conștiente ale psihismului nostru? Orice teorie ar fi o speculație. Aceste niveluri trebuie experimentate, trebuie trăite pentru a fi cunoscute. Aceasta este Spiritualitatea: experimentarea directă a acelor niveluri ale Ființei noastre atât de rafinate, încât se intersectează cu ale celorlalți și în cele din urmă cu ale întregii Creații. Pe măsură ce identificările noastre includ niveluri din ce în ce mai subtile, conștiența noastră se expandează, identitatea noastră se extinde, înțelegem că ceea ce suntem cu adevărat este mult mai mult decât am crezut vreodată. Pe măsură ce limitările noastre dispar, viziunea noastră despe noi înșine se lărgește enorm.

Am făcut această lungă introducere pentru un singur motiv: a arăta mecanismul prin care noi suntem ceea ce credem că suntem. Ceea ce numim Conștiință sau Spirit sau Dumnezeu – și al cărui atribut este Conștiența de Sine – atunci când este experimentat în integralitatea sa, ne schimbă complet percepția despre ceea ce suntem, spulberă identificările noastre cu orice altceva și apare înțelegerea profundă, izvorâtă din experiența directă, că ceea ce suntem este Totul. Implicațiile acestei descoperiri sunt enorme pentru fiecare.

Marea Transformare de Conștiință

Nimic din toate experiențele noastre, pe care le-am trăit vreodată, timp de eoni la nivelul Sufletului nostru, nu s-a pierdut. Coborârea acestei părți din noi, pe care o numim Suflet, în materie, a fost un drum foarte lung pe care ni l-am asumat. Trecerea printr-un lung șir de identificări succesive și înțelegerea experiențială, directă, că noi suntem mai mult decât fiecare dintre ele, aceasta este evoluția ”spirituală”. Căci la capătul acestui uriaș și eroic travaliu nu descoperim ceea ce am ”uitat” de bunăvoie, ci descoperim o nouă dimensiune a marii Ființe care suntem. Toate experiențele noastre, timp de mii de vieți pe această planetă și înainte ca această planetă să fi fost creată de noi în acest scop, s-au acumulat într-un câmp al cunoașterii ce aparține întregii Umanități. Conștiința în ansamblul său a evoluat prin toate experiențele noastre, astfel încât acum, în acest timpuri extraordinare, este pe cale să treacă la o nouă dimensiune. Acesta este ”Sfârșitul Timpurilor” despre care cu siguranță ați citit, despre care vorbeau vechii profeți ai marilor tradiții spirituale. Este etapa în care Umanitatea în ansamblul său descoperă propria sa natură Divină, descoperă nu că a fost creată de o Divinitate străină și judecătoare pentru a fi supusă probelor unor încarnări chinuitoare, ci că a fost, la niveluri foarte elevate, o decizie eroică și curajoasă a entităților spirituale care suntem. O decizie care a avut drept scop evoluția noastră și a Conștiinței în anasamblu. Întreaga Creație se schimbă acum datorită acestui drum pe care Umanitatea l-a parcurs. Ceva se schimbă definitiv, ceva ”moare” definitiv în noi, dar nu ceea ce suntem cu adevărat, nu esența noastră spirituală, ci numai identificările noastre cu diferitele niveluri pe care le-am parcurs. Este etapa în care apare conștiința faptului că nu suntem nu numai trupuri, dar nu suntem nici energiile noastre, nici emoțiile noastre, nici sistemele noastre de gândire și – o treaptă foarte elevată – că nu suntem nici măcar Sufletele noastre ci încă mai mult decât atât. Identitatea noastră se expandează odată cu acest nou nivel de Conștiință.

Dar această enormă Transformare nu se petrece fără dificultăți, căci tot ceea ce am crezut că am fost cândva, toate viețile noastre trecute, toate emoțiile, spaimele, căutările – toată karma pe care am acumulat-o timp de eoni, și care nu este decât energie turnată în forme de către noi înșine – acum ies la suprafață pentru a fi eliberate din tipare. Energii foarte vechi își fac loc din ”inconștientul” nostru personal și colectiv și vor să se întoarcă acasă. Acesta este un proces dificil la toate nivelurile. Este Criza Psiho-Spirituală despre care vorbeam în articolul precedent, o Criză care nu se manifestă doar la nivel personal, ci al societății în ansamblu, al planetei în ansamblu și al Conștiinței în ansamblul său. Nenumăratele forme ale Crizei – personală, socială, politică, economică, ecologică (vezi cartea lui Grof, Russel și Laszlo, ”Revoluția Conștiinței”) – sunt doar fațete ale acestei crize a Conștiinței în transformare profundă.

Asistăm la o uriașă reunificare. Dimensiunea noastră umană se pregătește să încorporeze, să încarneze dimensiunea noastră divină, spirituală. Sufletul nostru poate, în sfârșit, să locuiască în mediul dens al trupului omenesc. Este etapa unei Umanități Divine, care se recunoaște pe Sine ca Divinitate și Creator. Marii maeștri ai trecutului, care au reușit să transceandă limitările Umanului, au trebuit întradevăr să caute în exterior, să plece din corpurile lor pentru a accede la Sufletul lor și la Spiritul lor – la Dumnezeu. Asta pentru că voalul densității încarnării nu permitea energiilor subtile ale acestor niveluri să ”coboare” în densitate. Dar acum, experiența noastră, drumul parcurs împreună ca Umani și saltul Conștiinței în ansamblul său permit dimensiunilor noastre subtile să se unifice cu partea Umană, pentru prima dată în istoria Universului și a Creației.

Karma omenească se spulberă în măsura în care noi o eliberăm, în măsura în care ne acceptăm propria divinitate, în măsura în care suntem în stare să recunoaștem dimensiunile noastre divine ca făcând parte din noi, Umanii. Nivelurile colective ale Conștiinței ne devin accesibile – așa cum este acela al Conștiinței Cristice – pe măsură ce noi descoperim că noi înșine suntem aceia care au creeat aceste niveluri în interiorul profund al Ființei. ”Tu ești Acela” pe care L-ai căutat timp de mii de vieți, cum se spune în Budhism, sau ”Eu Sunt în fiecare din voi”, cum spunea Isus. Este timpul descoperirii Divinității interioare. Aceasta este Marea Transformare și este dureroasă pentru că a deveni Totul înseamnă a renunța la definițiile parțiale în care am crezut, cu care ne-am identificat un timp atât de îndelungat. Această Transformare necesită curaj deci și mai ales Încredere în Sine. E un pas enorm, pentru că până acum am fost în situația de a avea nu Încredere, ci Credință în ceva exterior nouă. Dar… nici așa nu a fost prea ușor

La ce folosesc stările de Conștiință Extinsă în cadrul procesului de Transformare?

Cu toții vom trece în cele din urmă prin acest proces, mai devreme sau mai tâziu. Este un proces Universal și natural. Este un val uriaș al Transformării care cuprinde întreaga Conștiință. Putem trece prin acest proces mai greu sau mai ușor. Putem să decidem să avem încredere în ceea ce simțim, în viziunea noastră interioară, în intuiția noastră, în puterea noastră creatoare, sau putem să ne agățăm de vechile structuri ale Conștiinței, de ceea ce ”cunoaștem”. Putem să explorăm valul marii Conștiințe care ne poartă, sau putem să înotăm contra curentului. Putem să ne scufundăm în adâncurile noastre și să încorporăm cele mai elevate niveluri a ceea ce suntem, sau putem să continuăm să căutăm adevărul despre noi înafara noastră crezând că Cineva sau Ceva va interveni cumva. Numai că procesul Marii Transformări este tocmai acesta: a descoperi că acel Cineva suntem Noi Înșine. Înseamnă eliberarea supremă, dar și asumarea supremei responsabilități pentru întreaga noastră realitate.

Stările de Conștiință Extinsă sunt incursiuni în profunzimea propriei noastre Ființe, acolo unde personalul și transpersonalul se confundă, acolo unde Eu și întreaga Creație suntem una. Experimentarea unor asemenea stări este o fereastră către această dimensiune, este permanent disponibilă și prezentă aici și Acum, în orice moment. Doar că noi suntem obișnuiți cu decuparea operată de mental a realității, despre care vorbeam la începutul articolului. Trăirea unei Stări de Conștiință Extinsă înseamnă a trăi direct, mai mult din propria nostră Ființă. Aceia care au experimentat aceste deschideri știu că într-un mod misterios, ne oferim exact deschiderea pe care o putem suporta, pe care o putem integra apoi în realitatea noastră obișnuită. De fapt, poate ar fi mai corect să spunem ”pe care mintea noastră o poate accepta”. Experiențele succesive de Conștiință Extinsă fac în așa fel încât, încetul cu încetul, permitem Realității celei mari să se insereze în viața noastră de ființe încarnate.

Prin intermediul acestor deschideri descoperim din ce în ce mai mult din esența Ființei noastre care este diferită de conținuturile Conștiinței noastre. Identificările noastre cu aceste conținuturi slăbesc și intervine descoperirea că ceea ce suntem noi nu este nici unul dintre aceste conținuturi. Ne putem privi corpul, energia, emoțiile, gândirea, amintirile, traumele, convingerile, stările interioare ca pe niște fenomene în interiorul Conștiinței. Nu mai suntem prizonierii identificărilor cu acestea. Toate rolurile pe care le-am jucat vreodată devin, simplu, doar roluri. Într-o bună zi vine descoperirea marelui actor care se află în spatele acestor roluri, Sufletul noastru. Și în altă zi descoperirea și mai tulburătoare, că ceea ce suntem cu adevărat este mai presus chiar decât Sufletul, căci în ultimă instanță există o singură Ființă ale cărei expresii sunt Sufletele.

Mintea se va teme până la un punct de pierderea identității personale. Dar odată experimentate aceste stări, descoperim că trăirea acestor niveluri nu reprezintă pierderea identității și a coștienței a ceea ce suntem, ci lărgirea ei. Știm în permanență Cine suntem și Ce suntem, doar că e mult mai mult decât am crezut vreodată.

Marea Transformare de Conștiință care se petrece la nivel Universal devine astfel propriul nostru proces conștient. Dacă nu am trăi aceste expansiuni ale Conștiinței, procesul ar fi mult mai lent. Înțelegerile care ar surveni ar urma ritmurile lente de la nivelurile corporale/emoționale/mentale. Dar în expansiunile voluntare ale Conștiinței, în câteva ore pot fi trăite revelațiile unei vieți, dacă nu ale mai multora.Transformarea personală se aliniază ritmurilor universale ale Conștiinței, se acordează cu ea, iar întregul proces pierde din dramă și din durere. Agățarea de vechile structuri ale personalității noastre, pe cale de a fi eliberate, se reduce, intervine Acceptarea și Recunoașterea a ceea ce suntem noi și întreaga Realitate. Este primul pas. Este nivelul Inimii despre care vorbea Isus. Este starea în care intervine non-judecata. Ne acceptăm pe noi înșine complet, fără nici un ”dar și poate” și îi acceptăm pe ceilalți fără să-i judecăm. Lupta dualităților dispare și curgerea îi ia locul. Transformarea devine un proces blând. Conoașterea mentală e înlocuită de Înțelepciune, o formă de cunoaștere intrinsecă, directă, instantanee, care nu este rezultatul unui proces logic secvențial, ci survine brusc, complet, integral. Este cunoașterea prin Revelație. Mintea omenească nu dispare, nu este anulată, ci este integrată în Mintea Divină expansionându-se deasemnenea.

Integrarea experiențelor de Conștiință extinsă

Odată reveniți la conștiența obișnuită, poate interveni negarea. Mintea liniară tinde să nege experiența multidimensională pe care am trăit-o. Procesul de integrare a experienței poate însă fi decis chiar la nivelul minții, căci și ea se transformă. Mintea însăși percepe faptul că dincolo de dualitățile uzuale cu care operează (bine/rău, lumină/întuneric, etc), în timpul experienței se trece la un nivel în care aceste dualități se unifică. Apare înțelegerea profundă că dualitățile sunt polarizări ale aceleiași realități, că în ultimă instanță lumina fără întuneric nu are nici o noimă și că ceea ce suntem transcende această stare a dualității. Acesta este primul pas către integrarea experienței, către acceptarea faptului că natura noastră completă este mult mai extinsă decât credem, chiar dacă nu avem acces la ea tot timpul.

Încetul cu încetul acceptarea acestei Realități extinse devine mai largă. Începem să privim lumea și pe noi înșine într-un fel mai complet. Este faimoasa schimbare de paradigmă în fața căreia se află acum știința. Experimentările fizicii cuantice și ale psihologiei transpersonale se integrează acum în viziunea umanității despre univers și o schimbă. Nu este cum credea fizica clasică mecanică, ci mult mai mult decât atât. La nivelul Umanității se petrec aceleași fenomene ca și la nivel personal.

Uneori, integrarea experiențelor de Conștiință extinsă poate fi dificilă și conflictuală. O parte din noi știe că ceea ce am experimentat în expansiune este adevărat, cealaltă parte a noastră, conservatoare, o neagă. Poate fi dureros până când ne facem curajul de a lua o decizie. Conflictul interior, cae este de fapt un conflict ontologic, tinde să se externalizeze. Exteriorul nostru reflectă conflictul interior. Ceea ce facem, munca noastră, mediul nostru, anturajul nostru – care toate sunt structuri ce tind să se auto-conserve – nu mai pot încăpea ceea ce noi devenim. Nu se mai potrivesc cu ceea ce noi știm acum că suntem. Ființele superbe și libere a căror natură este Spiritul însuși, nu mai încap în rolurile sociale pe care ni le-am luat singuri. În acest moment, schimbarea exterioară urmează inevitabil schimbările interioare. Mai devreme sau mai târziu, ceea ce suntem în interiorul nostru se va reflecta în exterior. Curajul și măsura în care ne asumăm schimbările interioare reprezintă și măsura suferinței. Cu cât vom ține mai mult de vechile structuri, cu atât procesul va fi mai lent și mai dureros. Cu cât ne asumăm mai mult și mai direct evoluția noastră interioară, reflectând-o în tot ceea ce suntem, în tot ceea ce ne reprezintă, cu atât evoluția va fi mai rapidă, mai bine definită și mai puțin dureroară.

Dimensiunea terapeutică a stărilor de Conștiință extinsă

Cuvântul ”vindecare” implică faptul că ceva din starea noastră este indezirabil. Transformarea de Conștiință ne conduce la descoperirea că ceea ce am considerat indezirabil, a folosit la evoluția noastră într-un plan superior. Dimensiunea terapeutică a stărilor de Conștiință extinsă constă în principal în dez-identificarea noastră cu stările noastre, cu rolurile noastre, cu mecanismele noastre de apărare și mai ales cu traumele noastre. În stările de expansiune, atunci când Conștiința noastră este mult mai vastă decît în mod obișnuit, putem vedea Cine este acela care a experimentat o traumă în viața aceasta sau în altele, putem vedea mecanismele pe care le-am dezvoltat ca urmare a acelei traume și felul în care acele mecanisme ne-au împiedicat să descoperim adevărata noastră natură. Într-o singură experiență de expansiune putem urmări mecanisme care s-au desfășurat pe vieți întregi, putem vedea de pildă cum am căutat mereu încarnările în contexte asemenătoare, în aceleași familii uneori sau în aceleași țări, crezând că avem de ”plătit datorii karmice”. Putem vedea cum ne-am auto-pedepsit alegând mereu încercări asemănătoare în viețile noastre, prizonieri ai propriilor noastre convingeri. Este ocazia de a înțelege în profunzime Cine suntem și de a ne elibera. Se transformă astfel felul în care relaționăm cu noi înșine și cu întregul Univers, căci Conștiința evoluează exclusiv prin relație. Descoperim cum transformarea viziunii despre noi înșine transformă relația noastră cu tot ceea ce ne înconjoară.

Uneori descoperim că structuri energetice vechi pe care le purtăm cu noi vieți după vieți, nici măcar nu ne aparțin. Ni le-am însușit crezând că așa se cuvine sau ne-au fost transmise în condiții în care nu le-am putut conștientiza. Expansiunea ne face conștienți de ele și decizia de a le elibera nu depinde decât de noi.

Non-judecata nici unui aspect interior și acceptarea lui, este primul pas către acceptarea tuturor aspectelor Universului, a oricărei Ființe, așa cum este, fără a încerca s-o schimbăm, s-o transformăm. Sunt primele semne de respect profund pentru Divinitatea din fiecare și din noi înșine, de respect profund pentru alegerile fiecăruia și pentru drumul fiecăruia. Este momentul în care, salvându-ne pe noi înșine din Iluzie, nu mai încercăm să-i salvăm pe alții, și lumea întreagă, ca rezultat al unui mecanism de proiecție. Respectul profund pentru Tot Ceea ce Este face posibilă apariția Compasiunii. Compasiunea nu este milă. Compasiunea este întotdeauna însoțită de Respect pentru orice Ființă, orice formă ar avea, orice drum ar fi ales, oricare ar fi deciziile sale și starea în care se află. Nivelul Iubirii devine accesibil abia după ce Respectul și Compasiunea au devenit o realitate în primul rând în relația cu noi înșine, și apoi cu ceilalți. Iubirea pentru ceilalți nu este posibilă în absența iubirii pentru Sine. Expansiunea permite trăirea integralității noastre și astfel, descoperind ce suntem cu adevărat, apare Respectul, Compasiunea și Iubirea pentru fiecare aspect al nostru. Aceasta este ”vindecarea” prin Iubire. Primul pas este al Iubirii pentru propria noastră Ființă. Nu are nici o legătură cu Ego-ul, care este o structură cu rădăcinile în spațiul mental, mult mai limitat. Este vorba despre Iubirea Mistică, care își are izvorul în înțelegerea profundă a ceea ce este Ființa.

Rolul însoțitorilor în această mare Călătorie a Conștiinței

Călătoria Umanității este una colectivă, dar călătoria de Conștiință a fiecăruia dintre noi influențează călătoria tuturor. Și invers, nivelul atins de Umanitate creează un cadrul pentru călătoria personală. În același fel, o călătorie de Conștiință extinsă este un proces individual, dar grupul are o influență extraordinară. Potențează înțelesurile și profunzimea experienței, este un catalizator al experienței. Nivelurile colective de Conștiință sunt mult mai ușor de accesat și de integrat. Este sensul original a ceea ce se numește ”comuniune”, sau ”biserică”. La începuturi, ”biserică” nu desemna o clădire sau un loc, nu desemna templul, ci membrii comunității, cei care trăiau experiența mistică. ”Unde se adună doi în numele Meu, acolo voi fi și Eu” spunea Isus, referindu-se exact la trăirea împreună a nivelului de Conștiință Cristică.

Ceea ce facem noi atunci când experimentăm împreună cu voi stări de Conștiință Extinsă, fie prin tehnici de respirație, fie prin meditație, chiar și atunci când lucrăm în Peru cu plantele sacre ale junglei, nu este în nici un fel o intervenție în procesul vostru de Conștiință. Noi nu facem nimic pentru ca voi să vă vindecați propriile traume, nu facem nimic pentru ca voi să trăiți propriile voastre revelații. Noi doar suntem împreună cu voi. Conștiența noastră, energia noastră, stabilitatea noastră, care toate vin din experiențele noastre personale, creează doar un cadru securizant, în care voi să vă puteți desfășura. Cadrul energetic și de Conștiință pe care noi îl creem, este un cadru neutru. Dar fiecare experiență, fiecare trăire pe care o are cineva în cadrul grupului, contribuie la creșterea exponențială a energiei la nivelul întregului grup. De aceea, dimensiunea terapeutică a experiențelor de grup este mai puternică decât cea a experiențelor singulare.

Așa cum intenția personală a fiecăruia dintre membrii grupului configurează datum-urile fundamentale ale propriei călătorii, tot așa noi, însoțitorii voștrii, configurăm intenția și deci energia întregului grup. Așa devine posibilă experimentarea unor niveluri foarte elevate de conștiință – precum Conștiința Cristică – întregului grup, ceea ce n-ar fi posibil în cazul experienței individuale. Cel puțin nu până la un anumit nivel al Conștiinței experimentate.Peste un anumit nivel al Conștiinței experimentate, acele niveluri pot fi transmise celorlalți. Este un fel de inducție. Atunci când cineva trăiește o experiență foarte înaltă de pildă, nivelul experienței întregului grup crește prin acest fenomen de inducție. Noi suntem aceia care configurăm un anumit nivel al experienței, astfel încât toți cei prezenți să beneficieze de acest nivel. Cu alte cuvinte, ceea ce facem noi este întradevăr o însoțire a voastră. Dealtfel, sensul inițial al cuvântului ”terapeut” era acesta, de Însoțitor. Întreaga putere transformatoare a experienței este în mâinile voastre.

Și încă ceva: însoțirea nu se termină odată cu experiența. Suntem alături de voi în perioada de integrare a acesteia, oricând aveți nevoie de Prezență.

Horia Țurcanu