Visul

[Mihaela Moşneanu]

Am avut un vis mare şi plin cu ochii
deschişi pur şi simplu s-a dezlănţuit
într-un viitor îndepărtat născut dintr-o
speranţă ce-mi scăpăra ca o luminiţă
prin suflet când m-am gândit
astăzi la iubirea oamenilor rătăciţi
printre ruinele urii ce face prăpăd
cu artileria răutăţii şi-a invidiei
ce scuipă a baladă în viitorul apropiat
incert şi neîmpărtăşit de nimeni
deşi toţi îl sprijină într-un
fel sau altul din spatele
ipocriziei şi-a faptelor nesăbuite
înfofolite straşnic în interese.

Am să vă povestesc despre
această dezlănţuire de necrezut
dintr-o dată ura şi prăpădul ei
au fost lovite de conştinţe ce vor
trăi peste milenii de ani
într-un viitor în care noi cei de azi
vom deveni a doua istorie antică
din care ele vor învăţa ce e
binele şi răul deopotrivă
vom fi priviţi ca pilde din care
viaţa lor va fi mai bună ca a noastră.

Vor cerceta prin imagini greutatea
iubirii şi-a urii printr-o nouă
tehnologie asemănătoare cu internetul
cu ajutorul unor roboţi umanoizi
pe care îi vor programa să-nfăptuiască
răul pe care oamenii secolului XXI
îl înfăptuiesc fără să se gândească
prea mult la consecinţele ce sfărâmă
atâtea trupuri şi suflete
apoi îi vor reprograma ca să se comporte
cu adevărata umanitate uitată în zilele noastre.

Şi-atunci oamenii vor învăţa iarăşi ce-nseamnă
să iubească şi-o să uite sentimentul greţos de
ură care taie şi spintecă până-n măruntaie
iar cei ce nu vor dori să-nveţe vor fi
pedepsiţi aspru de-un robot umanoid
transformat în justiar cu apucături teroriste.

Abia atunci bunul Dumnezeu îi va privi
cu faţa senină pe acei oameni şi ochii
îi vor lăcrima de mulţumire că umanitatea
va elimina ura definitiv în favoarea iubirii.

Mihaela Moşneanu