Un oraş transilvan

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Oraşul acesta e minunat şi noaptea
când se plimbă singur pe străzile înguste
cu mărinimie de nobil transilvan.
Catedralele şi turnurile meditative
se rotesc într-un carusel al luminii
şi eu am rămas un târgoveţ îndrăgostit sub ferestre.

Aeru-i somptuos şi parfumat
are arome de vinuri vechi
de la ,,Butoiul de aur’’
înveşnicit sub cetate.

E sublim să-i urc treptele
pe sub arcade unde se spânzură noaptea
şi domniţele chicotesc la geamuri.

De multe ori m-am salutat cu statuile
unor personaje despre care ştiam puţin
şi ele mi-au dezvăluit totul.

Goticul şi barocul îşi dau mâna de pe ziduri,
clădirile stau de veghe, străjeri ai amintirii,
oamenii curg ca nisipul în pustiu.

Nu poţi să nu cazi în agonia prezentului
când trecutul păşeşte peste el în armură,
noaptea în muzeu stafiile privesc capodopere.

Doamne, îmi zic, suntem atât de nevolnici!
Dacă ceasurile din turnuri s-ar opri
n-am putea reţine în memorie,
nici măcar întâmplările
cu umbre care ne acoperă de frumos.

[Vişa Marcel]

un oras plin de farmec

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Marcel, mulţumesc de trecere. Numai bine!