Torentul

[Mihaela Moşneanu]

Nu ştiu când s-au disipat clipele timpului meu

şi-au alunecat pe albia unui torent

plin de cuvinte promise şi jurate mie

în van şi invocate în numele Domnului şi-al cerului

dar ştiu că torentul s-a înfruptat cu poftă din ele

transformându-mă într-o geamănă pe dinafară

în timp ce pe dinăuntru m-a transformat

în altcineva străin mie şi altora.

Doar torentul vedea şi auzea acel Robocop

cu forţă de iubire şi dăruire exagerbată

pe care a manipulat-o şi a spălat-o

după fluxul şi refluxul lui

uitând s-o limpezească de tina

folosită în facerea promisiunilor.

Şi e plină lumea de torente fireşti şi absolut normale

ce nu am vrut să le aud sau să le văd

fiindcă era vorba de torentul cel mai mare

mai egoist şi mai mândru

din câte au năvălit vreodată într-un suflet de om.

Numai el a vrut să spele în drumul lui

toate cele crescătoare în sufletul meu

că eu când încercam să curăţ din mâzga crescută

pe tot cuprinsul şi viteza lui

se agăţa de razele de soare ce-l secau

atâta cât avea el nevoie de păsuire

pentru a-şi etala mândria pe sfoară la uscat

până strălucea de şefie proprie

înlăturând tot ce se mişca sub cerul incert

după anotimpurile ce-au venit unul după altul

de-a cursul a trei ani.

Dar prin ţesătura mâzgii au crescut

nişte buruieni oribile după gustul meu

cu miros de minciuni dispreţ şi indiferenţă

culeg câte-o mostră din fiecare

pentru a nu uita niciodată de ce trebuie să plec

fără să ascult sau să privesc înapoi.

M-am hotărât şi nimeni şi nimic nu mă va opri!

Voi privi şi voi asculta cu eul meu

mostrele pe care le-am cules şi le privesc

mă feresc să le duc la ochi

fiindcă sunt de-o mie de ori mai afurisite ca ceapa

şi mi-e că nu mă pot abţine din cauza lor

să urlu din cauza usturimii ce mi-o provoacă

numai când mă uit la ele.

Voi merge să văd cum curg şi alte torente

şi să învăţ să înot prin ele că în ăsta

era cât pe-aci să mă-nec fără să-i pese cuiva de mine

nedorind să mai fiu ce-am devenit până azi

şi-mi voi căuta singură să regăsesc

măcar jumătate din normalitatea pe care o posedam înainte

de-a mă invada acest torent înecăcios.

Mihaela Moşneanu