Luceafar intre Pamânt si Luna

[Simona Radu]

Niciodata Luna, s - aprinzi Marea,

Cu scoicile albastre sa vorbesti.

Intre noi acum e rasuflarea,

Tacerii scaldate - n sirene pesti.

 

Am decazut din dragostea deplina

Ce ti-o purtam, pentru  un cuvant.

Coroana de argint cu fals de Luna,

As reveni pe - o scara de pamant.

 

Asteapta sa te-ajung Nemiritoare,

Visam in om, un inger deghizat,

Si putrede aripi am prins, se pare,

Ca s - au prelins murdare de fumat.

 

Printr - o pipa scuipata - ntre dinti,

Am nimerit pe un altar de huma,

Iar ca stapani aveam pe-ai mei parinti,

Pe pamant nins tot, cearsaf de bruma...

 

Ploua, ploi aici pe pamant,

Dirijeaza fluxul tau divin

Fluturi, ceara innaripata-n vant,

Sunt cerbi ocrotiti de legi ce beau vin…

 

Religie, la centru de altare,

Potirul plin cu agheasma de molid.

Botezul meu e palid si ma doare...

Om - Luceafar, am coborat din vid…

 

Miresele in jurul meu se - aduna,

Ce - or planui in albul ipocrit?

Ce - s rasetele astea care suna,

Ca un corn de pace pregatit?

 

As vrea sa toarne Domnul noaptea,

Din troaca dementului caine.

Mi - e teama!, Soarele, sus, imi soptea:

- Ca o soparla vei fi sub raza - mi maine

 

Ispite vad pe lacrima de silicon

Frumos brodat de - o vrajitoare?

Sarcastic, talerul de somn,

Inchide ochiul de nemuritoare…

 

Poet, in asta lume sun - a pietre,

E singura idee prin care sa - ti explic:

Ca Muntii au izvoare - n vetre

Si frunzele nu - s vesnice la spic.

 

Marmura e deghizata - n cruce

La ce sa stiu atatea, tu Regina?

Eu domneam pe visele naluce,

Iar tu...lumina ta, la Ea se - nchina!

 

Noaptea tuna, merg pe - alei,

Fratii mei se – aprind, se sting,

Pasi - mi cad pe - un pod de tei,

Creatie Dementa!, vreau sa te ating?

 

Nuferi blonzi aprind tot lacul,

Libelule joaca pe de – ascuns

Imi imbuca buza si mijlocul,    

Acea minune, farmec-a aprins!

 

N - as mai pleca, e negru valul,

Puterea fanteziei, vis de iele.

Ma urci din nou pe cer, cu calul…

Copita-i-e un praf de stele.

 

Glezna simt ca - mi arde toata,

Nostalgii patrund in cercuri,

Copil tu esti, lume furata?

Ce e omul de - are riduri?

 

-Eternitate, sub o pana de colibri,

Maine scorbura cetatii, o sa - ti ceara socoteala,

Pe cand, pe mine numai cerbii,

Ma vor pregati de gala…

 

-Hai plangi! invata - ma sa rad,

Hai razi!, in hohote sa stiu a plange…

Doar astazi om cu chipul had,

Luceafarul la brau vei strange…

 

In sunete de orga ori pian,

Hai danseaza lang - un inger

Sclipeste bolta asupra unui ram,

Ma uita cand ma - ndrept spre cer…

 

De ce m - atrage tot ce - I verde?

Pe malul tau cel tremurand,

Purpurie, Marea - n vraja crede

Ca in adâncu - I am sa ma scufund,

 

Un ucenic te cheama, Vesteda Comoara,

Raurile au in curs nisip,

Universul meu tot urca pe o scara,

Tu dute dupa El, Eu ma - inarip…

 

Ploua!, ploi sa stii tu Luna,

Dau viata muritoare prin tutun,

Poet, acolo - I doar o taina,

Cu suflet rebel de nebun…

 

Am decazut din dragostea deplina,

Ce tI - o purtam, pentr - un cuvant,

Coroana de argint cu fals de Luna,

As reveni pe - o scara de pamant…!