Dincolo de jumătatea inimii

[gina zaharia]

 E noapte şi plouă infernal. Aerul are o mie de ace. Toate se înfig în sufletul oraşului meu. Poate că sunt mesageri pentru o singură adresă. Mesagerii şoaptelor.
 - Auzi? Liniştea plânge! 
 - Taci! Vreau s-o ascult! 
Într-adevăr, liniştea plângea adorabil. O lacrimă se prelingea pe buzele lunii cu privirea pierdută în pânzele de ieri.
 - Ce departe eşti în noaptea asta! Mi-a rămas doar o fărâmă din zâmbetul tău. L-am păstrat într-o sferă specială dar simt că îngheaţă! 
-  Scuze, dar ştiu o inimă care străluceşte mai mult decât tine!
Dintr-un colţ al sufletului fotografia mea suspină.
 - De ce-ai minţit? 
Nu sunt în stare să răspund. M-a prins. Mi-am uitat surâsul într-o temniţă.
Mă apropii de fereastră. Dincolo de jumătatea  inimii, se aude cântând:

te-aş iubi poate
dacă ai inventa un oraş pe mare
un oraş cât o cutie de chibrituri
să-l aşez pe tâmplele valurilor
lângă pianul cu aripi de înger

te-aş iubi poate
dacă mi-ai aduna
seminţele risipite de vânt
pe care un semănător singuratic
le-a răsădit în pragul deşertului

dar fiindcă eşti singurul oraş
cu torțe de suflet
voi scrie pe tine
motto-ul zilei de mâine…

Casa mea e din cărţi de joc. Acolo se întrec, în noapte, gânduri opace. Şi plouă peste ele…adorabil!
Sub tălpile picurilor de gânduri cresc munţi de sare. Cândva voi şti să le reprezint nefiinţa….

[SCOTNOTIS LUMINITA]

Felicitari Gina!

[gina zaharia]

Luminița, Iulian, mulțumesc!

Cu prețuire,

Gina