Copac de-aş fi

[Calinescu Maria]

Copac de-aş fi, aş creşte acum lânga fereastra ta,

Să te ascult,apoi să te privesc o viaţa-ntreagă,

A sufletului  carte să-ţi răsfoiesc tăcută-aş vrea,

Să pot citi ce tu gândeşti şi dacă îţi sunt dragă.

 

Copac de-aş fi,  aş încerca şi iarnile să-nfloresc,

Privindu-mă tu să surâzi, ştiind că te iubesc,

Vântul sagalnic de-o trece prin crengi ninse de flori,

Să simţi a mea iubire,de dorul meu sa te-nfiori.

 

Copac de-as fi, cu crengile m-aş înălţa spre soare,

O rază de iubire ţi-aş strecura prin geam deschis,

 Să te sărut duios pe frunte, geana îţi tresare,

Să simţi uşoara adiere de drag, cum ai promis.

 

Dar nu-s copac, sunt fiinta…femeie ca oricare

Din visele pecetluite clădesc un pom-n floare

Aş vrea povestea noastră,  peste ani , sa pot să scriu,

Vântul cel lin să-ţi povestească despre "a ta sa fiu".