Prima poezie învățată

[Bățmîndru Lucia]

 

Pe vremuri aveam o memorie de ELEFANT. Unde o fi dispărut elefantul meu în ultimul timp? Dumnezeu știe. Cred că aveam vreo doi anișori, eram în vizită la bunica de pe mamă și afară ploua urȃt. Era atȃt de urȃt și apăsător încȃt părea să mi se urască viața încă de la acei doi mici anișori. Mămica se chinuia să mă îmbrace cu ștrampii ca să mergem acasă. La un moment dat, scuzați-mi curajul de a aduce așa ceva în discuție, mi-am amintit un catren auzit de pe la copiii mai mari probabil: “Plouă, plouă / Babele se ouă / Ouăle-s de lut / Babele se ...”

Bineințeles că am rostit toată poezia în fața mămicăi, inclusiv acele trei mici puncte. La care mămica, profesoare de franceză și directoare de școală, a rămas făra cuvinte, s-a înroșit la față ca o fată mare și mi-a dat o palmă peste față. De atunci nici să mai fi zis vreun astfel de cuvȃnt. Cum să se fi întȃmplat una ca asta? Efectiv, copil fiind, nu m-am putut abține. Bine, în timp am reușit să învăț a privi ploaia cu ochi mult mai frumoși, mai cu un curcubeu, mai cu o cană de ceai frunzărind o carte. Totuși prima poezie învățată, rămȃne PRIMA în amintirea mea, indiferent dacă îmi place ori ba. Așa că prefer s-o asociez cu ceva de genul: Mamăăă! Amintiri cu atentatele din 11 septembrie! Trebuie să învăț o poezie cȃt mai repede. De data asta, poate încercăm cu scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu. O fi cu noroc?! Cert e că pace, turcii ăștia nici c-au vrut.

[Petrica Fagaras]

Esti minunata din toate punctele de vedere. Ma bucur mult ca esti aici cu noi si putem sa-ti citim povestirile, sa te privim in fotografii! Dar pe langa elefantel, mai este un piciorus in Mamăăă!(cum spui tu) ... pe care nu pot sa-l citesc! ha,haa!

[Bățmîndru Lucia]

Într-adevăr, e ceva interesant cu piciorul. Va trebui să studiez atent problema. 

Vă mulțumesc pentru comentariile frumoase, domnule Petrica Fagaras!