eu am de vânzare,
nu de închiriat,
zilele în care
în van te-am aşteptat.

*

nopţile-n care-am plâns
cu gândul la tine,
ori perna-n braţe-am strâns,
nu le mai vreau, bine?

*

duce-s-ar pe pustii!
nici măcar nu-mi pasă
dacă tu nu vrei să vii
să mi te fac mireasă.

intr-un coş, de dimineaţă,

a găsit o mogăldeaţă

îmblănită pe de-a-ntregul:

burta albă, botul negru.

*

ce să fie, nu-şi dă seama

o să-i spună sigur, mama,

însă cred c-ar fi, în fine,

să se uite el, mai bine.

*

şi cum stă culcat pe-o parte,

adormit pe jumătate,

botul umezit şi-ascunde

între două roşii funde.

*

(eu cred că-s puse de deochi!)

dar iată c-a deschis un ochi

şi capul mare, urechiat

în stânga-n…

noi suntem două gânduri
ce se îndreaptă către nemurire
citim povestea printre rânduri
şi visăm mereu la fericire.

*

aprindem în suflete speranţa
când am zărit pe chip un zâmbet
în suflete renaşte viaţa
şi inima se sparge-n piept .

când negura din jur se risipeşte
şi-n loc lumina binecuvântată
ne bate-n geam uşor şi ne zâmbeşte,
visul curat de tine, dragă fată
spre inimă păşeşte...

nu suntem decât un nume,
un şir de cifre într-un act
şi o fotografie.
suntem numai o biografie,
o semnătură mâzgălită pe-un contract
şi viaţa e deşertăciune...

erai acolo şi eu uram
tăcerea ta de fier
şi toată această linişte
am zidit-o între noi
nemailăsând decât
un petec mic de cer.

*

apoi m-am gândit
să las o uşă
şi am tăiat adânc
în suflet printre mii de amintiri
şi frânturi de sentimente vechi
- grămezi vechi uitate în cenuşă.

*

Şi uite aşa am reuşit
Să te salvez
Să mă salvez...

îmi reazăm sufletul
de sufletul tău,
gura mea de ochii tăi
palma mea de sânul tău
atunci când simt
că mă cuprinde
dorul de nemurire.

*

apoi , după ce
m-am întremat,
te-ascund sub umărul meu
și te port cu mine
prin vise pline de lumina
de la tine
și ne e bine.

am să-ţi cânt un cântec de toamnă
în care notele sunt foșnetul frunzelor
bătute de vântul coborât din munţi, uşor
şi bătăile inimii mele, frumoasă doamnă.

sunt frunze galbene duse de ape
gândurile noastre tot mai aproape unele
de celelalte,
iar visele noastre înălţate
şi curate,
îmbrăcate de cuvinte
- jurământ fierbinte -
ce promit eternitate
dincolo de toate
graniţele dintre noi.

toamna asta despletită

a venit un pic grăbită

purtând ruginiu în paru-i

si-alergând pe câmp hai-hui.

*

toamna asta e nebună

pe obraz poart-o alună

ca o doamnă de-altădată

curtezan-adevărată.

*

toamna asta e frumoasă,

haina-i brumărie, groasă

îmbrăcatu-și-a în grabă

și-a plecat, înalta, slabă .

*

toamna asta despletită

a plecat la fel, grăbită

și-a lăsat câmpia toată

reavănă și…

*

Când şi cum ai răsărit

în grădini mândru gutui

când şi cum ai înflorit

tare-aş vrea să-mi spui

*

când şi cum i-ai pus în ram

rod bogat, frumoasă toamnă,

ca să îl păstrăm în geam

şi să-l savurăm la iarnă.

*

când şi cum ne vei lăsa

pomii întristaţi şi goi?

plânsul lor ne va chema

păsările înapoi.

*

toamnă dragă, nu uităm

că ne eşti totuşi bogată

şi cu toţii te iertăm.

te-aşteptăm…

când sunetul moare,
rămâne în urma lui ecoul
ce prelungeşte vibraţiile
sunetului care nu mai e.

*

când lumina moare,
rămâne în noapte luna
ca să ne amintească
despre lumină.

*

când ploaia trece,
rămâne în urma ei răcoarea
şi amintirea zilei toride care a fost.

*

dar dacă tu pleci
ce o să laşi în urmă?
ecoul, lumina şi căldura zâmbetului tău,
semne ale trecerii tale prin existenţa mea banală.

păşesc prin labirintul sufletului tău
încercând să mă regăsesc
şi calc desculţ rănindu-mi tălpile
în vise tăioase şi dureroase, în cuvinte-spin
aruncate cu atâta disperare în goana mea
către ieşirea-n care sper …
şi te iubesc

CLIPA DE DURERE

A trecut prin mine-o clipă
Lăsând urme foarte-adânci.
Toate-aceste răni în pripă
Dor în partea mâinii stângi…

A trecut şi-a n-a oară
Zi de zi tot mai adânc
Ca să facă să mă doară
Drept sub umărul meu stâng.

Dar de fiecare dată
Tot mai ne-nsemnat-apare
Clipa-aceea mult ingrată
Fiindcă trupul meu mai are
Raţiune cateodată.

eu o să mă nasc mai târziu, sau poate niciodată.
cuvintele mele - ideile mele - s-au născut spre
a renaşte mai târziu, în nefiinţă.
ce contează faptul că eu - increatul - m-am născut
mai târziu, sau poate niciodată?.

Din senin pornit-a vântul

aducând oştiri de nori

şi-a întunecat pământul

de cu zori.

*

A turnat încet şi rece

pe pământ apă şi foc,

de părea că nu mai trece

şi-n alt loc.

*

Nesperat, de dimineaţă

ne tot plouă şi ne tună,

ne tot ţine-n frig şi ceaţă

nu-i a bună!

*

După prânz, norii s-au rupt

lăsând cerul peticit;

mândrul soare, abătut,

s-a ivit.

*

Iar acum e cald şi bine,…

Pulsează inima pământului

în frunza de copac

atunci când o desprinzi din ram

şi sângerează.

*

Plânge râul

după fiecare piatră

luată din locaşul ei

fără motiv.

*

suspină cerul

după fiecare pasăre

doborâtă

crud

din zborul ei

mult prea înalt.

*

Pădurea freamătă

după fiecare

căprioară

aflată-n căutarea puiului

ucis.

*

Abisuri negre

se deschid în cel

ce şi-a…

trecut-au anii peste noi
şi sigur vor mai trece,
vremuri cu soare şi cu ploi
alături vom petrece.

*

cu tâmple ninse, dar tot frumoasă
vei fi, iar eu mai înţelept,
am să te fac din nou mireasă
păstra-vom vie flacăra din piept .

*

şi sper ca-n ziua de pe urmă
senini ca să păşim, mână în mână

suflă vântul sus în nuc

păsările iar se duc ,

lasând lunca întristată

și-n codru frunza uscată .

*

bate vântul jos în vie

frunza lată, ruginie,

când pe drum carele vin

purtând butoaie cu vin

*

bate vântul peste sat

din horn fumul s-a-nălțat,

focul arde liniștit,

satul tot a adormit .

*

bate vânt rece - înseamnă

că de-acuma, scumpă doamnă,

vara dusu-s-a-ntr-o seară

lăsând loc la toamnă…

tie îţi e somn,
mie mi-este dor.
frunze galbene din pom
cad pe pleoapele-ţi uşor.
este toamnă,
scumpă doamnă
şi cu mine-n gând adormi…