te-a hipnotizat înainte să plece 

pretutindeni îi simți prezența

până târziu o aștepți să se așeze lângă tine

ai avea multe să-i povestești 

răsăritul te surprinde iar singur

toată noaptea ai urmărit-o în întuneric

îți șoptea s-o cauți

amintirile veneau ca o avalansă

imagini 3D atât de clare

farmaciile au afişul, "nu servim fericire poeţilor"

nu-ţi fie teamă

n-o să-mi pun în buzunar pietre de râu

port un pandantiv din cuarţ 

care purifică nopţile prea lungi

chinurile-mi cuceresc trupul

mă ghemuiesc sub lacrimi

accelerez maşina timpului

să ajung pe strada Bătrâneţii

mai am în…

tot iarnă

tu îţi vei alunga singurătatea

prin cafenele

cu prieteni de unică folosinţă

îţi răsfoieşti versurile

nu te mai opreşti la iubire

ţi-a adus ghinion acest titlu

cauţi poezia despre ce-ţi doreşti

îţi numeri  mărunţişul

peste câţiva lei vei râmâne singur

şi iar mă vei scrie

eu

mă voi retrage în colţul paginii

voi concura cu timpul

nopţile de iarnă sunt prea…

toamna 
zgârie fereastra 
cu unghii de copac
la balul din octombrie 
și-a risipit zilele cu soare

își cerne lacrimile 
pânã-și completează 
puzzle-ul vieții 
cu ultima secundă înghețată 
își pleacã fruntea întunecată de gânduri
sãrutã cu buze reci
mormãntul de frunze însângerate
ar mai cerși câțiva pumni de lumină
dar nimeni n-o mai vrea

iubitule 
toamna acesta 
e o altă zi 
din anotimpul nostru

în palme
corăbii gri
plutesc pe apa sărată
izvorâtă din cerul 
inundat de tristețe
mi-am stins țigara
pe linia iubirii
fumam speranțele 
una după alta
toate aprinse de la vise 
doream să văd 
răsăritul în noptile zile
dar nu mai am ce să fumez

aș plăti timpul 
să nu mai stea azi pe la mine 
are mâinile murdare de melancolie
am inhalat tristețea
nu iasă decât cu somn
dar nu mai am vise 
dorm cu ochii deschiși 
bântuită de realitate

dansăm în ninsoarea cireșilor de mai 
luna pictează umbrele noastre pe oglinda lacului 
rochia albă alungă noaptea
bucăți de stele odihnesc în dantela ei 
mă privești ca pe un înger
eu demon fiind 
mă îmbăt cu tine
cu sărutul tău

e atât de gol

și cerul lipsește

nu am cu cine să-mi împart timpul

de când ai plecat nu simt frigul nici căldura

nu e nici zi nici noapte

doar un crepuscul continuu

secundele au înghețat

am îmbrăcat rochia neagră

mă simt îngropată în libertate

dar fără timp

fără…

de când te iubesc 

e un fel de primăvară

în sufletul meu 

fericirea poartă culoarea ochilor tăi 

razele de soare se odihnesc 

pe linia vieții

clipele noastre se numără

în versuri de idilă

au înflorit copacii pe aleea zâmbetului

acolo locuim acum

zilnic valsăm sub ploia de petale albe 

pe ritmul iubirii noastre

Azi nu m-a ascultat nimeni

Erau prea ocupați cu praful de pe pantofi

Mi-am înghițit urletele 

După ce mi-au răspuns cu tăcere

Lacrimile mi se rostogoleau 

Să am cu ce sa mă încălzesc

La miezul nopții

Mi-am oprit respirație

Am lasat ceasul

Sa îmi numere clipele

Nu mă asculta nici el

Pasii lui erau atât de grăbiți

Azi nu mă ascultă nimeni

Nici eu 

M-am pierdut printre zilele de ieri

Desenate doar de tine

Nici…

iubitule,
sunt cea mai frumoasă poezie 
port rochie din vise dantelate 
metaforele le-am așezat în părul desprins 
ca pe-o coroniță din flori de primăvară
mărgelele din epitete cromatice 
strălucesc când le citești
catrenele le-am machiat cu zâmbete

Simt cum amintirile
pătrund pe sub scoarța prezentului
Până în venele oxigenate
Cu iubire
îmi tulbură toată circulația
Iar inima abia își mai târăște visele acum încărunțite
Trupul injectat cu substanță străină
Se pune să se odihnească pe cearceafurile trecutului
Crezând că dacă vor rămâne șifonate
Amintirile vor sângera pană la moarte

pășesc pe drumuri pavate cu liniște

mă opresc la un magazin de antichități

cumpăr amintiri

le plătesc cu zâmbete

Mă așez pe banca din parc

privesc la copacii

ce au vise în loc de frunze

mă ridic pe vârfurile dorințelor

să le ating

fiecare casă mi-e cunoscută

după numele autorului

de la intrare

vreau să clădesc și eu adăposturi

pentru iubitorii de cuvinte

să se odihnescă acolo

când hrana sufletului le…

Arunc cuțitul 
În oglinda ce îmi arăta chipul
Pe care a înflorit rouă
Vreau să îmi cos toate amintirile
Cu ață albă 
să le atârn 
Pe sârma ruginită a prezentului
Să le stropesc cu sângele
Adunat picur cu picur
De pe oglinda 
Ce nu îmi primește jerfa

Apoi să le arunc 
În flăcările nepăsării
Dar teama că vor învia 
Mă forțează să pictez 
Cât mai multe vise mari 
Atât de mari 
Încat nu îmi va ajunge pagina cerului ...

în oglinda sufletului 

îmi văd chipul

au răsărit ghioceii fericirii

vestitorii anotimpului dragostei

înflorește iubirea

aud cântecul corbilor

tot mai aproape 

nu îi pot deosebi 

de întunericul ce mă înconjoară 

vor ciuguli din visele mele

până nu vor mai putea zbura 

vor rămâne aici

mă vor proteja 

până îmi va înmuguri lumina

pe degete 

să descifrez harta din palmă

m-am rătăcit în drumul către tine 

iar…

Dincolo de ferestră

e iarnă

fulgii de plumb rănesc  pământul

apoi îl pansează

copacii

se gândesc la iadul de sub picioare

își pleacă crengile

să se încălzească cu fumul păcatelor

norii în doliu

îngenunchează

să caute cheia ce am îngropat-o

Viscolul ascunde orice urmă

nu poți să te întorci

noaptea a câștigat războiul cu lumina

mormântul e singura casă

unde te poți adăposti

Dincolo de fereastră

mă…

Am îmbrăcat haine cu parfum de cuvinte 

îmi era frig 

nimeni nu-mi asculta gândurile

doream să povestesc cu cineva 

la un pahar de vise

toate cafenelele au afiș 

,,nu servim fericire poeților,,

m-am întors în coperțile…

Sunt dimineți 
în care ai deschide ușa sicriului
te-ai adăposti de toate gândurile 
ce îți biciuiesc conștiința
îți simți trupul tot mai grau
porți pe umerii sufletului
bolovanii păcatelor
Încerci să îți amintești 
o rugăciune
cuvinte fără sens se desprind 
de pe buzele tale 
o nouă luptă 
între tine și lumea exterioară

Sunt dimineti 
în care ai vrea să fii tu Dumnezeu 
să te poți ierta

M-am rătăcit de îngeri
Aripile ruginite 
M-au abandonat
În noroiul lăsat de rămășițele plăcerilor
Și sângele vărsat la uciderea conștiinței