E și-așa tristețe-n lume

Cât să-mi spulbere tot dorul,

Câtă toamnă de acum e,

Să înfrângă frunzei zborul...

Două inimi și un înger

Ne-au legat și ne veghează,

Când tu plângi, iubito, sânger,

Culcă-te, voi sta de pază

Să-ți aduc Poetu,-n visul

Ce îți scrie-n rime ochii

Și te-nvăluie cu scrisul

În vers alb de albe rochii...

Două aripi și o rază

De luceafăr ne lumină,

Când plâng eu și nu ești trează

Muza nu…

Pudică Evanghelina,

Frumusețea este arma-ți,

Trupul svelt ca violina,

Mă ucizi plăcut cu kharma-ți,

Ludică Evanghelina...

Cristică Evanghelina,

Magdalenică veneră,

Mlădioasă ca felina,

Candidă ca o panteră,

Mistică Evanghelina...

Mantrică Evanghlina,

Sănii tăi sunt vii vestigii,

Mergi dansând ca…

Binecuvântată fie

Clipa când, zeiță-înger,

Din celesta-ți îngerie,

Ai venit să nu mai sânger.

Binecuvântată fie

A ta aură divină

Când, fiind în agonie,

Mi-ai adus din cer lumină.

Binecuvântată fie

Alinarea-ți de casandră

Când, pierdut în reverie,

Ai fost magică și tandră.

Binecuvânată fie

Mângâierea ta ca mirul

Când, înfrânt de nebunie,

Mi-ai tămăduit delirul.

Binecvântată fie

Minunata ta…

Încă-i toamnă, toamna trece

Ca o moarte ce răstoarnă

Lumea în cavou-i rece,

Înghețat în lunga iarnă...

Încă-i toamnă, toamna tristă,

Mortuară și funestă

Cât o noapte fatalistă

Veșnică, de plumb, celeastă...

Încă-i toamnă, toamna-n stele,

Pe pământ, pe crengi, pe ape,

Toamna umbrelor rebele

Și-a himerelor sub pleoape...

Încă-i toamnă, toamna-n zborul

Păsărilor migratoare

Rătăcite cum mi-e dorul

Viu, în zbor,…

Țara mea din țară scoasă

Și în lume izgonită,

Umbra ți-a rămas acasă

Și aceea prigonită...

Moare-a neamului ființă

Cu vechi sânge de titan,

Este grabnic trebuință

De-un sfânt nou, de-un căpitan...!

Țara mea din țară dusă

Pe la porți cu lacăte,

Siluită și supusă

Ca o sclavă, iacă-te!

Moare-a neamului…

Într-o lume fratricidă

Asaltată de fachiri,

Tu ești nimfa mea candidă,

Îngeru-mi din mir de mir.

Într-o lume profețiită

De escroci și scamatori,

Tu, cea mai neprihănită,

Mă contempli, mă adori...

Într-o lume de eretici,

De magi falși și falși proroci,

Tu mă cureți, mă deretici,

Mă purifici, mă revoci...

Într-o lume infernală

De pseudo-dumnezei,

Tu, fecioara ideală,

Mă desfereci de femei.

Într-o lume de…

Șapte șuiere de șoapte,

Șarjă karmică și sacră

Zemuind de fructe coapte

Și de voluptate macră.

Șapte șoapte-n șapte ceruri

Pe altarul cărnii tale,

Stalactite cu creneluri

În mici peșteri abisale.

Șapte șoapte îndulcite

De umorile saline,

Sfârcuri zvelte răsucite

Pe stâncoasele coline.

Șapte șoapte-n mal de buze

Cu mici pliuri valuri-valuri,

Văluri ude de meduze

Răstignite peste maluri.

Șapte șoapte-n…

Toți avem un cer de stele

Și câte o stea în ceruri,

Într-un singur fel ne naștem

Și murim în mii de feluri...

Lumile din lumi născute

În eter se nărui-vor,

Nu știm câte-or mai lua viață,

Câte fără stea pieri-vor.

Eu cu steaua mea ce-apune,

Tu cu steaua-ți ce răsare,

Întâlni-ne-vom vreodată

Pe aceeași rază-n zare?

Eu cu lumea mea ce stinsă-i,

Tu cu lumea-ți ce se naște,

Izbuti-vom vreodată

A luci și-a ne…

Se moare cu ţara, de ţară se moare,

Se moare de doliu şi lacrimi de neam,

Se moare de jalea ce muşcă şi doare,

Se moare de soarta ce-o ai şi o am...

Se moare de jale cu Biblia-n mână,

Se moare cu ţara de gât în exod,

Se moare cu bacii plecaţi de la stână,

Se moare cu maica-n basmaua cu nod,

Se moare-n cătune, se moare la ţară,

Se moare-n oraşe, se moare la stat,

Se moare-n privat, se moare în gară,

Se moare-n tamvai, se moare pe…

Mă devastează-un dor nebun

Din al trecutului răstimp,

Ca frunza mor, mă descompun

În umbre fără anotimp...

Nisip de lacrimi am vărsat

Umplând clepsidra goală,

Ca frunza-n ploi m-am dizolvat

În toamna mea fatală...

De disperare că în vis

Precum un vis vei trece,

Din când în când m-am sinucis

Ca frunza-n bruma rece...

Şi câte nostalgii mi-au curs

În inima mea pungă,

Ca frunza galbenă m-am scurs

În moartea cea mai…

Mă devastează-un dor nebun

Din al trecutului răstimp,

Ca frunza mor, mă descompun

În umbre fără anotimp...

Nisip de lacrimi am vărsat

Umplând clepsidra goală,

Ca frunza-n ploi m-am dizolvat

În toamna mea fatală...

De disperare că în vis

Precum un vis vei trece,

Din când în când m-am sinucis

Ca frunza-n bruma rece...

Şi câte nostalgii mi-au curs

În inima mea pungă,

Ca frunza galbenă m-am scurs

În moartea cea mai…