Îmi culci iubirea
în necuvinte;
tăcerea rupe din silabe,
pune vocalele-n cântece,
le aprinde pe buzele nopţii
sângele fierbe...

Te aştept să desăvârşim
armonia,
tu o urci singură
cu o octavă
şi mă subjugi.

După ultimul suflet al iernii
bucuria vindecă,

voci de durere în oase se spală
case cu duhuri neauzite
pocnetul clipei în noapte-l aruncă.

Mi se urcă pe piept o livadă înflorită!
unde îngerii-şi botează copiii,
în ochi de pădure
şi nu s-au mai dus
la trei izvoare care se întâlnesc...

Au rămas într-un colţ de umbră
să-şi serbeze ospăţul.

Se potrivesc în gânduri
lângă un copac necunoscut
despre care spun
că aduce noroc.

Iubito,

grabeşte paşii

cireşele coapte îţi modelează gândul,

peste trecut zboară albine,

palmele au adâncite linii scrise

iar buzle

poarta urmele lăsate de iubire.

Priveşte-mă ca pe un arbore de vânt,

nu-mi îndepărta frunzele

care-ţi răcoresc inima.

.

Iubito,

pune piciorul

în pragul porţii de piatră.

Sunt prea multe orologii grăbite

şi timpul le întrece orgolios

iar noi trecem

dincolo de…

locuiai într-o mansardă unde se depozita recuzita unui teatru de comedie, 

seara adormeai invelită cu mantia ducesei de Alba, 

visele veneau cu greu printre măşti şi arme de paradă.

curiozitatea m-a făcut să te caut înainte ca orologiul din turnul condamnaţilor la moarte

să arate orele tărzii ale sfârşitului de lume. 

îmi vorbise de tine unul din copacii albaştri la rădăcinile căruia ascund centaurii

cărţile sfinte ale durerii.

nu am…

ZILE DE IARNĂ

Fulgi de nea, lucraţi în filigran,

Roiuri de albine lucrătoare,

Se aşează în pervazul de la geam,

Împodobit ca-n zi de sărbătoare,

Copacii, aşteptându-şi haina,

Din a zăpezii albă floare,

Creează magia unor taine,

Pe care tu le aduci, ninsoare.

Câmpul vopsit în alb intens,

Având culoarea crinilor curaţi,

Aducând un nesfârşit imens,

Din îngemănarea fulgilor imaculaţi.

Copiii zburdă şi aleargă,

Prin…

dimineaţa de vineri naşte verbe orfane şi copaci desfrunziţi.

Styxul se revarsă în camera mea. 

plutesc în nesfârşita lui tristeţe

alături de oameni şi lucruri

care nu mai sunt.

dorinţa mea se revarsă  pe ţărmul tău

pământul mă primeşte dezbrăcat de ierburi, 

setea de noi îmi deschide ochii,

palmele, sufletul.

sălbatică chemare

e dragostea ta. 

moartea locuieşte în supermarket-uri 

printre cutii de lapte şi doze de bere 

când întind mâna spre rafturi 

mă apucă de…

„Un sezon cât o viață”, la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzau…

„CRONOPEDIA”

organizează

duminică 6 mai 2012, la ora 11.00

MULTIPLĂ LANSARE DE CARTE

Autori: Biblioteca Cronopedia (Amprente temporale – antologie de poezii cronopediene – volumul 2), Delia Stăniloiu, Lungu Lenuş, Marilena Velicu.

În cadrul lansării creatoarea reţelei ~ Lenuş Lungu ~ şi Biblioteca „Cronopedia”, în semn de preţuire…

                                                        Emilia Faur (despre poezie)

http://academiclink.ro/Interviuri/Emilia-Faur-despre-poezie.html

Emilia Faur este studentă în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie Cluj. Îşi…

TÂRGUL DE CARTE ALBA TRANSILVANA, EDIŢIA A V-A



Sărbătoare a cărţii în Cetatea Marii Uniri, Târgul de Carte “Alba Transilvana” se află, în acest an, la cea de-a…

Se scurg gândurile toate,

prin creionul cam tocit

şi se cer arpegiate

ca şi ramul înflorit.

Se desfac doar în lumină;

tot pământul îl cuprind,

iar ca floarea de sulfină,

gândul bun să îl aprind.

Te strecori uşor prin ele,

le îmbeţi şi le alinţi;

în mine se-aprind iar stele,

lacrimile sunt fierbinţi.

Ţi le dau în dar pe toate...

nu le mai pot arima.

Te rog, dacă se mai poate,

în piept lasă-mi inima.

Să te pot iubi-n…

ne-am reîntâlnit întâmplător la funeraliile unui om de care nu auzise nimeni.

purtai mănuşi fără degete. 

Hai nu mai râde aşa de mine,

multă lume are mănuşi ca ale mele. 

îmi placea să o necăjesc întrebând-o tot felul de aiureli,

eram curios cum işi poate încălzi mâinile pe pielea mea

dacă poartă mănuşi fără degete. 

ei lasă., o să afli cumva,

cuvintele tale sunt ca o menghină 

mereu mă prinzi în ele apoi mă…

Oamenii mor. Zidurile cetăţii sfinte rămân în picioare. Tinereţea trece. Poezia rămâne să lupte cu întunericul uitării.   Porţile Troiei se deschid larg. Primul intră stegarul Patterson care înalţă flamura frăţiei deasupra tuturor  pe zidul dinspre nord alături de însemnele celorlalţi luptători care au căutat pământul făgăduinţei. Căpitanul ne ordonă să ne aşezăm câte patru în rând. 

-Troiaaa !

Patterson strigă de pe zid. Intrăm pe poarta cea mare. Nici un zid nu a fost…

plouă

într-o Londră imaginară

pe străzi

umbrele negre se deschid

sub cerul

invadat de corbi



e ora la care

poeţii în clepsidre de gheaţă

fac dragoste cu muzele

contratimp

doar eu

captiv în jocul vietii

îngheţ secundele

ucid ziua de ieri

să uit tăcerea

din ochii tatălui

ţipătul surd al cristalinului

apăsat…

aştern ramuri de tei înflorit,

în cercul din pietre.

şapte pietre din nouă,…

Barul era plin. Nu mai era nici un loc gol unde sa te poţi aşeza. Câteva perechi dansau pe o muzică anemică . Făcusem rezervare deşi credeam că e un moft. Nu îmi închipuiam că barul se poate umple în halul ăsta pentru că ziua nu intră mai nimeni în local. Am nimerit la masă cu doi egipteni cam beţi care se lăudau cu proprietăţile şi conturile lor din bănci.

-Dacă sunteţi aşa bogaţi ce naiba căutaţi într-un bar de mâna a doua? E plin de cluburi, de casinouri, de localuri de…

plutim pe apele fierbinţi 

cântecele mincinoase ale sirenelor par a nu se mai auzi.

nicăieri nu e mai cald ca aici

catargul topeşte norii în mici fragmente de roşu

păsările caută umbra speranţei printre funiile cu care legăm noaptea

de amintirile marinarilor căzuţi peste bord.

cei mai mulţi dintre camarazii mei au murit în timpul rugăciunii

nu am fost în stare să le arunc trupurile în ocean

aşa că stăm împreună pe corabie până…