Militaru Corina's Comentarii - Cenaclul "Sunetul muzicii"2024-03-29T10:57:21ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorinahttp://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/1971705219?profile=RESIZE_48X48&width=48&height=48&crop=1%3A1http://lucianblaga-sebes.ning.com/profiles/blog/feed?user=18ddvmp5oa5uk&xn_auth=noContratimptag:lucianblaga-sebes.ning.com,2013-01-15:5421153:BlogPost:1655802013-01-15T12:30:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<p align="left" lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Cezar deschise ochii şi examină fără entuziasm camera puţin răvăşită. Sonia plecase iar în fugă. Trusa de farduri înşirată pe birou, câteva haine aruncate pe un scaun, cafeaua neterminată pe masă şi alte câteva semne, arătau că se trezise iarăşi târziu. Îşi întoarse plictisit privirea spre fereastră. Ar fi vrut să vadă un copac sau măcar o bucăţică de cer, dar nu vedea decât picioarele trecătorilor. O cameră la demisolul unei clădiri, era tot…</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Cezar deschise ochii şi examină fără entuziasm camera puţin răvăşită. Sonia plecase iar în fugă. Trusa de farduri înşirată pe birou, câteva haine aruncate pe un scaun, cafeaua neterminată pe masă şi alte câteva semne, arătau că se trezise iarăşi târziu. Îşi întoarse plictisit privirea spre fereastră. Ar fi vrut să vadă un copac sau măcar o bucăţică de cer, dar nu vedea decât picioarele trecătorilor. O cameră la demisolul unei clădiri, era tot ce putuseră găsi de închiriat. Pentru ei. În Oslo românii nu erau văzuţi deloc bine. Din acelaşi motiv el nu reuşise să-şi găsească de lucru. Îi venea foarte greu să spargă credinţa atât de puternică a norvegienilor că, românii sunt ţigani şi hoţi.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Se ridică din pat fără a avea un scop anume. Căută mecanic în frigider, dar realiză că nu-i este foame. Deschise calculatorul. Citi cu înfrigurare mail-urile primite sperând într-o minune. Îşi trimisese portofoliul la toate firmele de arhitectură sau design, căutând una care să-l accepte. Nimic. Deci chiar trebuia să se întorcă acasă. Înfrânt. Încă îi mai sunau în minte cuvintele Soniei,</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ori te angajezi ori am terminat!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ştii bine că şi eu vreau să mă angajez! Ce mă cunoşti de-o oră?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Da! Sigur! Domnul arhitect!... N-o să găseşti de lucru ce vrei tu! îl ironizase Sonia.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Trebuie puţină răbdare. N-o să sară nimeni să mă angajeze din prima! Că sunt eu, Pătraşcu Cezar din România! Te rog mai lasă puţin! Este foarte important pentru mine să-mi fac meseria, încercase s-o convingă el.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Uite ce este! Eu nu pot să duc situaţia asta. N-ai decât să faci ce vrei, dar singur!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu mai înţeleg nimic! Aveai încredere în mine! Ce s-a schimbat?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ştii ce! Nu mai vreau! Am nevoie de cineva care să fie la nivelul meu.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Adică, eu nu mai sunt de nasul tău? o întrebase stupefiat.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Uff... Zău! Înţelege ce spun! ridicase tonul Sonia, apoi calmându-se continuase: Vreau să urc, iar tu mă tragi în jos. Vreau lângă mine pe cineva cu o situaţie ca a mea. Sau mai bună.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Şi ce se schimbă dacă accept orice job? Se rezolvă problema ta? Nu!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ba da! De exemplu, ştii cât câştigă un şofer în Norvegia?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu vreau să ştiu! încheiase el discuţia.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Deci trebuia să se întorcă acasă nu numai cu sentimentul amar al eşecului, dar şi singur. Fără Sonia. Nu putea să renunţe la visul lui. Simţea că trebuie să lupte chiar dacă şansele păreau mici. Era prea devreme să cedeze şi să accepte orice. Avuseseră multe discuţii în ultimul timp, fără niciun rezultat. Cezar încercase în toate felurile s-o facă pe Sonia să-l înţeleagă, dar nu reuşise. În final hotărâse să părăsească Norvegia.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Privea orb la monitorul calculatorului. Sperase nebuneşte până în ultimul moment. „Se pare că minunile nu-s pentru mine” îşi zise el cu ciudă. Simţea că trăieşte într-o lume întoarsă pe dos. N-o înţelegea. Nu ştia cum lucrează şansa. Cum de unii o aveau, iar el nu. Toate realizările lui de până atunci erau rezultatul unui efort imens. Se întreţinea din anul doi de facultate, muncise din greu şi nu o dată, fusese păcălit lucrând fără a-şi primi banii. Dar ţinuse drumul, privind spre visul lui de a ajunge un designer renumit. Gândea într-un timp că ar avea şanse, talentul lui fiind de multe ori confirmat. Acum nu mai ştia ce să creadă.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Prin contrast cu alunecarea lui în disperare, Sonia deschisese aripile larg şi zbura avântat spre înălţimi. După terminarea liceului se angajase la o firmă de shipping, fusese remarcată şi în urmă cu două luni transferată în Oslo. Cu un salariu foarte mare îşi permitea orice, chiar să uite că, oamenii n-au şanse egale. Unii trebuie să forţeze norocul în timp ce alţii îl atrag uşor, nu se ştie cum. Îşi făcuse cu o viteză uluitoare prieteni noi, iar pe el îl împinsese undeva la marginea universului ei, punându-l să aleagă între ea şi visul lui.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Cezar plănuia şi el să plece din ţară, dar nu aşa de curând. Voia să strângă suficienţi bani ca să poată rezista până găsea de lucru. La rugăminţile Soniei lăsase tot în urmă şi venise cu ea. Îşi amintea cu cât entuziasm porniseră la drum. Condusese patru mii de kilometri fără să simtă oboseala. Un drum minunat. Se simţiseră liberi, fericiti, încrezători în marea schimbare. Îşi amintea după-amiaza şi noaptea din Praga, apoi Berlinul unde stătuseră două zile. Îl părăsiseră cu regret. Apoi Norvegia, Oslo. În două luni evoluaseră de la extaz, bucurie, curiozitate, iubire totală, la nemulţumire, dispreţ, blazare, disperare. Şi din punctul de vedere al Soniei, vina era a lui. Trebuia să renunţe la el ca să fie totul ca altădată.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Site-uri, după site-uri, se derulau pe monitorul calculatorului. Cezar conştientiză ce face. Căuta locuri de muncă. Cu un zâmbet amar renunţă. Nu mai era cazul. Trebuia să plece. Luase această hotărâre după ultima discuţie cu Sonia, dar tot trăsese de timp sperând într-o rezolvare. Cu câteva zile în urmă încercase să-şi cumpere bilet de avion, dar ea îl oprise rugându-l să-i ducă maşina în ţară. Nu putea s-o ţină în Norvegia mai mult de trei luni, fără să plătească o taxă foarte mare. Acceptase s-o ajute şi astfel mai tărăgănase puţin plecarea.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Se ridică de la calculator şi începu să se plimbe prin cameră. Sunetul telefonului îl opri din mişcare şi-i dădu un scop pentru moment. Era Sonia,</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Te-ai trezit?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Da, de mult!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu-mi găsesc agenda şi voiam să verifici dacă nu este în maşină. Te rog!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Sigur! Mă duc să văd şi te sun după...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Mulţumesc! spuse ea protocolar.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Hei! Nu-i cazul! Sunt tot Cezar...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Mâhnit că nici măcar nu-l lăsase să-şi termine propoziţia se duse să ia cheia de la maşină, dar constată cu stupoare că nu era la locul ei. O căută prin toată camera, chiar şi în locuri unde nu ar fi putut să fie. N-o găsi. El folosise ultima oară maşina şi-şi amintea că pusese cheia la locul ei. O sună pe Sonia,</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ştii ceva despre cheia de la maşină?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nuu...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- N-o găsesc!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- E clar! Ai închis-o în maşină! Nu mai pot cu tine aşa!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu! Îmi amintesc foarte clar că am pus-o la locul ei!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Dacă o puneai, era acolo!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Cezar încerca să-şi amintească. Era aproape sigur că nu o lăsase în maşină, dar... ”dacă totuşi am uitat-o?„ gândi el.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Daa... Nu ştiu ce să zic! S-ar putea...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- S-ar putea? spuse Sonia nervoasă. Nu are omul nicio bază în tine!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Stai puţin! Hai să găsim soluţii! Ţi se putea întâmpla şi ţie!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Eu chiar dacă sunt stresată am grijă de lucruri. Tu eşti neglijent şi năuc. N-am încredere să-ţi mai dau maşina pe mână! Să-ţi cauţi bilet de avion!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Stupefiat de ieşirea ei, Cezar rămase ţintuit locului câteva secunde. Unde era Sonia lui? Nu mai înţelegea nimic. Un singur lucru îi devenise foarte clar. Nu avea niciun rost să mai prelungească situaţia aceasta. Se aşeză la calculator dorind să-şi rezerve bilet de avion când telefonul sună iar.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Da! răspunse plictisit</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Eu am luat cheia. Ţi-am dat un test! auzi vocea Soniei.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- La naiba cu testele tale! răbufni Cezar.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Trebuia să văd dacă pot avea încredere să-ţi dau maşina.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu eşti zdravănă! Ce se întâmplă? Ţi-a şters cineva creierul? Chiar începusem să cred că am uitat-o... la câte am pe cap...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Câte ai pe cap? Că te duc în spate!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ştii ceva? Nu sunt de încredere! Nu vreau maşina! Îţi aminteşti? Tu voiai să te ajut!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Să-ţi iei bilet de avion! Repede!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Cezar se întoarse la calculator. Da, trebuia să-şi găsească imediat bilet şi să dispară din acea cameră, oraş, ţară, relaţie.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Răspunse nervos la telefonul care sună iar,</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ce mai e?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Marius Popa de la Asen Design. Domnul Pătraşcu Cezar?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Da! Vă rog să mă scuzaţi! Credeam că este...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu-i nimic! V-am sunat pentru că aţi trimis la noi o cerere de angajare.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Da! V-am trimis portofoliul meu.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- L-am primit! De aceea vă sun. Am fost foarte impresionaţi de ceea ce faceţi!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Mulţumesc!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Am vrea să colaborăm. Mai sunteţi disponibil?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Lui Cezar îi venea să urle: „Vă aştept de două luni! De ce v-a luat aşa de mult timp?”</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">Nota cu mâinile tremurânde de emoţie, adresa unde trebuia să se prezinte a doua zi. Lăsă apoi telefonul pe masă şi începu să se învârtă prin cameră agitat. Nu ştia cu cine să împărtăşească vestea. Sonia! Se gândi s-o sune, să-i spună că în sfârşit... Simţi ruptura. Ultima săptămână fusese de ajuns ca să distrugă tot ce construiseră în trei ani. Încet, încet, se calmă şi hotărî următorul pas. Cu cât se rupea mai repede, cu atât era mai bine. Pentru el cel puţin.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Cam într-o oră urma să se întoarcă şi Sonia. Cezar se apucă să-şi strângă lucrurile. Voia să plece imediat ce ajungea ea acasă. Nu ştia încotro, dar nu mai conta. Termină de împachetat repede. Nu-şi adusese multe lucruri cu el. Se aşeză pe un scaun aşteptând sosirea Soniei. Privea liniştit, de jur împrejur, camera. Sorbea crâmpeie de trecut, imagini dintr-un film creat de doi regizori nepricepuţi. Tresări la intrarea Soniei,</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Voiam... spuseră amândoi aproape în acelaşi timp.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Spune tu! o îndemnă Cezar.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Câteva secunde de tăcere, apoi ea începu să vorbească. Cuvinte căutate cu grijă, fraze frânte de pauze lungi, priviri căutând adânc în sufletul lui Cezar confirmarea că nu este prea târziu. Trecuseră câteva minute de când liniştea se aşternuse. Priveau amândoi spre bagajele care stăteau între ei.</p>N-am timptag:lucianblaga-sebes.ning.com,2012-11-14:5421153:BlogPost:1620012012-11-14T18:30:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<p align="left"> Cristina aruncă telefonul pe masă. Ziua de muncă începuse. Nici nu ajunsese la firmă şi telefonul începuse să sune. Se uită la ceas. Era târziu. Trebuia să se grăbească. Avea o întâlnire cu un client la prima oră. Îşi termină cafeaua automat fără să-i mai simtă gustul, îmbrăcă sacoul, luă geanta şi ieşi în viteză pe uşă. Coborî scările blocului recapitulând planul pentru acea zi. Pe <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">hol</span> amestec de mirosuri. Parfumul vecinei de…</p>
<p align="left"> Cristina aruncă telefonul pe masă. Ziua de muncă începuse. Nici nu ajunsese la firmă şi telefonul începuse să sune. Se uită la ceas. Era târziu. Trebuia să se grăbească. Avea o întâlnire cu un client la prima oră. Îşi termină cafeaua automat fără să-i mai simtă gustul, îmbrăcă sacoul, luă geanta şi ieşi în viteză pe uşă. Coborî scările blocului recapitulând planul pentru acea zi. Pe <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">hol</span> amestec de mirosuri. Parfumul vecinei de la patru, probabil trecuse înaintea ei, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">iz de</span> legume fierte, vecina de la doi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">gătea</span> întotdeauna dimineaţa devreme şi, ca să pună capac, miros înecăcios de la pisicile din jurul blocului. Se învăţaseră să-şi facă nevoile pe scară. „Abia aştept să mă mut de aici!” murmură ea. Muncea mult, firma mergea bine şi spera ca într-un an să-şi contruiască o căsuţă undeva la marginea oraşului. Îşi cumpărase terenul cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">trei</span> luni în urmă. Visul<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">căpăta contur</span> şi-şi promisese că, după mutare va începe să se ocupe şi de sufletul ei. Acum nu avea timp.<br/> Ieşi din bloc. Cât pe ce să se împiedice de o doamnă în vârstă. Respirând greu se oprise în mijlocul aleii care ducea la intrarea în bloc. Două sacoşe voluminoase se odihneau lângă ea ocupând drumul. Bătrâna doamnă îşi trăgea sufletul. Cristina păşi peste una dintre sacoşe încercând să-şi vadă de drum, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ascultând distrată scuzele doamnei.</span><br/>- N-am mai putut maică. Le iau numaidecât!<br/>- Gata! Am trecut! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îi zâmbi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">reţinut</span> Cristina <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">depăşind-o.</span><br/>- Maică!<br/>- Da! răspunse <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ea femeii, consultându-şi exasperată ceasul.</span><br/>- N-ai putea mata să mă ajuţi...<br/>- Ah! Îmi pare rău! N-am timp, trebuia să fiu deja la serviciu.<br/>- Bine maică! Înţeleg. E greu în ziua de azi. Ştiu că am şi eu un ficior şi...<br/>- Îmi pare rău, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mă grăbesc</span>! strânse Cristina umerii a neputinţă şi se îndreptă <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">sprintenă</span> spre parcarea de lângă bloc.<br/> Porni maşina şi plecă în viteză. Nici nu ieşi din cartierul ei că, telefonul sună iar. „Domnul Popescu! Ce-o fi păţit?„ se întrebă ea.<br/>- Buna dimineaţa, domnul meu!<br/>- Sărut mâna, doamnă. Ce faceţi?<br/>- Acum, la volan! În drum spre firmă. Cu ce vă pot ajuta?<br/>- Am probleme cu aparatul. Puteţi trimite pe cineva să-l repare?<br/>- Sigur! Îl trimit pe George şi vă rezolvă!<br/><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> După ce</span> aruncă telefonul pe bancheta din dreapta, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Cristina</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">s</span>e uită iar la ceas. Nu stătea prea bine cu timpul, iar drumul era aglomerat ca de fiecare dată dimineaţa. Se strecura printre celelalte maşini încercând să mai câştige câteva minute. Îşi făcea calcule, avea patru intersecţii de trecut. Dacă prindea verde la toate, ajungea la timp. Dacă nu... Se apropie de prima intersecţie. ”Aşa verdee!” se bucură ea. „Poate că cineva acolo sus ţine cu mine!” Cu ochii la drum pipăi şi luă telefonul care suna iar.<br/>- Neaţa Cris!<br/>- Neaţa! Ce faci? recunoscu Cristina vocea prietenul ei Mihai.<br/>- Chiar te interesează? Ai trecut pe lângă mine şi nici nu m-ai văzut! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">s</span>puse Mihai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">necăjit.</span><br/>- Te rog, nu fii rău! Deocamdat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> văd doar asfalt, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">încercă să-l împace Cristina.</span><br/>- Iar eşti în criză de timp?<br/>- Păi cum altfel! Forma care m-a consacrat.<br/>- Mai pune şi tu frână că o iei razna! Acum că înnebuneşti tu nu-i mare lucru, dar îi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">zăpăceşti</span> şi pe cei din jur! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">o tachină</span>Mihai.<br/>- Aa... nu-i drept, nu-i drept! O să <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mă opresc eu</span> la timpul potrivit.<br/>- Ca exerciţiu, pune o frână azi la prânz.<br/>- Nu azi te roog ! Nu am timp! <br/>- De ce nu mă mir? Atunci ne vedem după-amiază.<br/>- Te sun eu când termin!<br/>- Asta nu-mi miroase a bine! Ce-ar fi să te sun eu ca să termini.<br/> Cristina <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">simţi tristeţe dincolo de veselia afişată de Mihai. Ştia că o înţelege, dar intuia şi nevoia lui de a petrece mai mult timp împreună. Încă nu putea, dar îşi</span> pro<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">pusese</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">în viitorul apropiat se se dedice relaţiei, să întemeieze familia mult visată de ei.</span> Telefonul sună iar,<br/>- Bună dimineaţa, Ralu. Ce-i!<br/>- Bună dimineaţa. A venit deja, domnul Vasiliu. Ce-i zic?<br/>- Vin şi eu imediat! Ţine-l de vorbă, fă-i o cafea! Nu ştiu! Găseşti tu ceva!<br/>- Bine, bine, o să-l ţin de vorbă. Numai să nu dureze mult!<br/>- Nuu, ajung în câteva minute. Aa! Era să uit! Trimite-l pe George la domnul Popescu. Are probleme cu aparatul.<br/> Aruncă iar telefonul pe bancheta din dreapta. Se uită la ceas. Târziu, dar mai avea o intersecţie şi ajungea. Privi de departe semaforul încercând să vadă cum stă cu norocul. Era roşu. Cinci, patru, trei, doi, unu, se schimbă în verde când <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mai avea câţiva metri până la el.</span> Făcu o manevră de schimbare a benzii pentru a-şi păstra viteza şi intră în intersecţie. Câteva secunde de bucurie că a prins verde, uimire transformată în groază şi durere provocată de o maşină care venea din dreapta cu viteză. Apoi întuneric.<br/> Timp nemăsurat, spaţiu neclintit, realitate dizolvată în nimic. <br/> Când se trezi îşi simţi toată fiinţa ghemuită în ochi, singurii care mai puteau mişca. Prin fereastră văzu crengile înflorite ale unui cais. Revărsare de alb presărat pe crengi în forma delicată a petalelor, ce se lăsau privite parcă pentru prima <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">oară</span>. Încercă să-şi dea seama unde este. Mătură cu privirea salonul de spital. Îl văzu pe Mihai. Îi vorbea dar nu-l înţelegea. Ochii ei căutară iar fereastra, florile de cais. Albul lor o chema irezistibil, de parcă din el ar fi putul extrage sensul vieţii. O lacrimă se adună în colţul ochilor ca un bob de cristal, vorbind despre neputinţa reîntoarcerii florii de cais la boboc.</p>
<p align="center"><br/>***</p>
<p align="center"></p>
<p> Cristina se trezi brusc din somn. Nu auzise alarma. Se uită la ceas. Era târziu. Trebuia să se grăbească. Avea o întâlnire cu un client la prima oră. Se pregăti repede, îşi bău cafeaua automat fără să-i simtă gustul, îmbrăcă sacoul, luă geanta şi ieşi în viteză pe uşă. Coborî scările blocului recapitulând planul pentru acea zi. Pe <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">hol</span> amestec de mirosuri. Parfumul vecinei de la patru, probabil trecuse înaintea ei, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">iz de</span> legume fierte, vecina de la doi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">gătea</span> întotdeauna dimineaţa devreme şi, ca să pună capac, miros înecăcios de la pisicile din jurul blocului. Se învăţaseră să-şi facă nevoile pe scară. „Abia aştept să mă mut de aici!” murmură ea. Muncea mult, firma mergea bine şi spera ca, într-un an să-şi contruiască o căsuţă undeva la marginea oraşului. Îşi cumpărase terenul cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">trei</span> luni în urmă. Visul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">căpăta contur</span> şi-şi promisese că, după mutare va începe să se ocupe şi de sufletul ei. Acum nu avea timp.<br/> Ieşi din bloc. Cât pe ce să se împiedice de o doamnă în vârstă. Respirând greu, se oprise în mijlocul aleii care ducea la intrarea în bloc. Două sacoşe voluminoase se odihneau lângă ea ocupând drumul. Bătrâna doamnă îşi trăgea sufletul. Cristina păşi peste una dintre sacoşe încercând să-şi vadă de drum, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ascultând distrată scuzele doamnei.</span><br/>- N-am mai putut maică. Le iau numaidecât!<br/>- Gata! Am trecut, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îi zâmbi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">reţinut</span> Cristina <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">depăşind-o.</span><br/>- Maică!<br/>- Da! răspunse <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ea femeii, consultându-şi exasperată ceasul.</span><br/>- N-ai putea mata să mă ajuţi...<br/><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Zorită, vru</span> să se scuze faţă de bătrână, dar ceva o reţinu. Faţa blândă, ochii încă luminoşi, părul alb ca neaua. Acel alb imaculat parcă-i vorbea despre ceva nelămurit. Fără să ştie de ce, luă sacoşele grele în câte o mână şi se îndreptă către intrarea în bloc <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">întrebând:</span><br/>- La ce etaj mergeţi? <br/>- La patru, maică... Să trăieşti! <br/>- Lasă mamaie! Nu-i mare lucru!<br/>- Am şi eu ficior. La el merg. El săracu n-are timp...<br/> Cristina gândi că nici ea nu are. O lăsă pe bătrână în faţa uşii fiului ei şi apoi coborî scările în fugă. Se uită la ceas. „ Nu mai ajung!” gândi şi încetini pasul. O sună pe Ralu, mâna ei dreaptă.<br/>- Ralu! Nu ajung la întâlnire. Cere-i scuze din partea mea domnului Vasiliu şi reprogramează întâlnirea.<br/>- Şi dacă nu vrea?<br/>- Asta este! Am pierdut un client...<br/> Merse agale spre maşină, porni şi se pierdu în mulţimea de oameni grăbiţi să ajungă...</p>Calculatorultag:lucianblaga-sebes.ning.com,2012-07-11:5421153:BlogPost:1516842012-07-11T18:00:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<p align="left" lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Privesc stupefiată ecranul înnegrit după ce, cu un oftat firav calculatorul a amuţit. Este mort. Mă simt trădată. Nici măcar nu mi-a dat un semn că s-a săturat să mă servească. Poate dacă-l vedeam obosit, nemulţumit că-l muncesc zile în şir fără pauză, i-aş fi dat câteva ore liber. Dar el, nu! A tăcut şi a suportat presiunea mea până a cedat. Şiruri de cifre binare s-au destrămat, au evadat din logică, şi nu mai ştiu să alcătuiască decât…</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Privesc stupefiată ecranul înnegrit după ce, cu un oftat firav calculatorul a amuţit. Este mort. Mă simt trădată. Nici măcar nu mi-a dat un semn că s-a săturat să mă servească. Poate dacă-l vedeam obosit, nemulţumit că-l muncesc zile în şir fără pauză, i-aş fi dat câteva ore liber. Dar el, nu! A tăcut şi a suportat presiunea mea până a cedat. Şiruri de cifre binare s-au destrămat, au evadat din logică, şi nu mai ştiu să alcătuiască decât acest ecran negru.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Lucrez de acasă, un motiv în plus să mă simt nedreptăţită. S-a hotărât el aşa deodată să-mi dea o zi concediu fără plată. O zi? Dacă vor fi mai multe? Disperată apăs în mod repetat butonul de pornire gândind că poate renunţă la capricii. Încăpăţânat, nu vrea. Nu mă las. Accept ziua fără plată, sau zilele, ce mai contează, dar îl ameninţ că-l voi duce la doctor şi tot va lucra pentru mine.Vezi? Nu poţi să mă controlezi! Maşină capricioasă!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> O să trec şi peste liniştea din jur. Chiar, ce tăcere nefirească! Până acum câteva minute viaţa inunda încăperea. Nu trebuia decât să stau în faţa calculatorului. Ştiri, informaţii, conversaţii, mail-uri, site-uri, o lume fără graniţe se înghesuia în camera mea. Eram conectată prin mii de fire invizibile cu tot globul. Simţeam în buricele degetelor pulsaţia lumii. Nici nu s-a descoperit bine „particula vieţii” şi eu am aflat despre ea.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Acum, linişte. În camera mea tăcută mă simt izolată şi neputincioasă. Încerc să înduplec această maşină nărăvaşă, apăsând iar butonul de pornire. Nu pare să fie sensibilă la dorinţa mea, fapt care mă enervează. Află că pot exista şi fără tine! îi spun încercând mai mult să mă conving pe mine şi ca dovadă a nepăsării mele, îmi fac un plan pentru această zi. Un pic de curăţenie, lectură, apoi duc calculatorul la doctor şi restul zilei scriu. Acestea fiind hotărâte, mă şi apuc de treabă având sentimenul ca sunt învingătoare în războiul cu maşina infidelă. Mă apuc deci de curăţenie. Dau să deschid apa. Surpriză! Nu curge. Fug repede la calculator să intru pe site-ul R.A.J.A. să aflu motivul şi durata opririi apei. Frânez brusc amintindu-mi de trădarea calculatorului. Bun, nu mai fac curat, aştept să vină apa. Aş putea să citesc până atunci! Cum ideea îmi pare foarte bună mă trezesc în drum către calculator. Cartea începută de mine este salvată în memoria lui, inaccesibilă acum. Nu-i nimic! Mă consolez şi iau la întâmplare o carte din bibliotecă, toate citite. Gândeam că la urma urmei este plăcut să reciteşti un roman bun. Ce mare lucru că nu merge calculatorul! Scufundată în lectură reuşesc să mă detaşez.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Două ore de uitare, apoi dorul începe să mă macine iar. Dacă am primit un mail important? Aşteptam câteva răspunsuri. Telefonul nu mă ajuta pentru că nu fusesem prevăzătoare. Te duc la doctor! hotărăsc eu. Dar cum? Nu am maşină şi nici vreun gând să duc pacientul în braţe. Un taxi! Asta-i soluţia! Realizez însă că nu ştiu numărul de telefon la care să comand taxiul. Mă duc spre calculator. Ah, eşti mort! Găsesc răspunsul la vecina mea. N-am mai vizitat-o de... nu mai ştiu când. Iată că am şi socializat puţin. Chem taxiul, duc bolnavul la medic, mi se spune că este destul de grav şi trebuie spitalizat câteva zile. Oftez... totuşi o să-mi fie dor de el.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Mă întorc acasă, mă aşez la birou, iau pixul, caietul, şi încep să scriu. Cuvintele se aştern strâmbe pe hârtie. Nemulţumită, schimb câteva pixuri. Chiar niciunul nu scrie bine? încep să mă enervez când un gând ghiduş se agaţă de mine: „ N-o fi de la mână?”</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Mi-e dor de tastatură!</p>Ultima datătag:lucianblaga-sebes.ning.com,2012-06-25:5421153:BlogPost:1512212012-06-25T14:00:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p align="left"><font color="#000000"><font face="Times New Roman, serif"><font> <span class="font-size-4">Mihai privea gânditor biletul strecurat de Mara printre acte. ”Te vreau...” scria ea. Ar fi alergat imediat s-o întâlnească. O plăcea foarte mult <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">şi din acest motiv</span> nu putea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">să</span> st…</span></font></font></font></p>
</div>
</div>
</div>
<div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p align="left"><font color="#000000"><font face="Times New Roman, serif"><font> <span class="font-size-4">Mihai privea gânditor biletul strecurat de Mara printre acte. ”Te vreau...” scria ea. Ar fi alergat imediat s-o întâlnească. O plăcea foarte mult <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">şi din acest motiv</span> nu putea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">să</span> st<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ea</span> departe de ea. Nici nu-l lăsa. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">I</span>nventa <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mereu pretexte</span> ca să-l <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">întâlnească</span>. Acest lucru <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îl neliniştea, de un timp.</span> O dorea nespus de mult, dar nu-şi putea închipui că, vreodată în vreun fel, ar fi putut să-şi părăsească nevasta pentru Mara. Biletul primit, î<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">i</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">tulbura liniştea trezind sentimentele contradictorii ce-i sfâşiau viaţa de câteva luni. Oricât ar fi vrut să-şi asculte raţiunea, nu reuşea să reziste chemării sângelui ce-i curgea năvalnic prin vene la amintirea trupului perfect al Marei. Se lăsa furat de pasiune, apoi remuşcările îl măcinau până la disperare.</span></span></font></font></font></p>
<p align="left"><span class="font-size-4"><font color="#000000"><font face="Times New Roman, serif"><font><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Acea bucăţică de hârtie îi ardea degetele. Gândul că</span> actele nu ar fi ajuns direct la el şi biletul ar fi nimerit în alte mâini, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îl dădea frisoane</span> S-ar fi aflat despre legătura lor, întâi colegii, apoi Angela soţia lui, şi... Se cutremură <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">imaginându-şi că</span>, acest simplu bileţel ar fi putut să-i distrugă cariera şi familia.<br/> Sunetul telefonului îl făcu pe Mihai să tresară violent, mototol<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ind</span> biletul în pumn, cuprins de panică.<br/>- General Mancea! Ce faci domnule comandant? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">auzi vocea puţin piţigăiată a şefului său.</span><br/>- Să trăiţi! Ce să fac domnule general, treabă! Multă treabă!<br/>- Haide măi Mihai că ştiu eu ce treabă faceţi voi pe acolo...<br/>- Facem domnule general! Cine v-a informat că nu facem?<br/>- <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Nu trebuie să mă informeze, ştiu! Unde-i maşina mea? E gata?</span><br/>- Este în reparaţie! Abia a venit! Azi dimineaţă...<br/>- <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Vezi?</span> Măi Mihai, am nevoie de ea... Urgent!<br/>- S-a făcut domnule general! Până diseară o aveţi. Promit!<br/> Mihai dădu dispoziţie să se urgenteze lucrul la maşina generalului, apoi se relaxă în scaun. Realiză că, încă strângea în pumn biletul. Îl rupse bucăţele şi-l aruncă la coşul de gunoi. Gândurile lui dezordonate fugeau de la Mara la Angela, şi invers. Pe Angela o iubea. Ştia. Mara...<br/> Se ridică de pe scaun şi gânditor începu să măsoare încăperea. Îi era ciudă pe el. Se lăsase aşa de uşor atras într-o relaţie bolnăviciosă. În prezenţa Marei parcă se topea şi orice urmă de<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">luciditate</span> dispărea lăsând locul nebuniei. Nici măcar n-o cunoştea. De multe ori, în momente de l<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">impezime</span> suspecta că, dincolo de faţa frumoasă, de trupul perfect, de pasiunea ei pentru el, se ascundeau calcule şi gesturi premeditate. Părea că Mara făcea tot posibilul ca Angela să afle despre relaţia lor. Şi nu era foarte departe. Soţia lui începuse să fie bănuitoare. „Nu! Nu mai vreau să trăiesc aşa!” îşi spuse el hotărât. Se aşeză, luă telefonul şi sună la Biroul producţie.<br/>- Vasile, trimite-o pe Mara la mine cu situaţia reparaţiilor pe luna trecută.<br/>- Imediat, domnule comandant.<br/> Nu trecu mult şi Mihai auzi o bataie în uşă, apoi Mara intră. Zveltă, îmbrăcată într-o rochie mulată, veni spre Mihai umplând încăperea cu aerul ei de siguranţă. Parcă ar fi spus la fiecare pas „nimic nu mă împiedică să am tot ce vreau”. Aruncă pe birou actele, îl trase pe Mihai spre ea si lipindu-se de el îi şopti la ureche,<br/>- Sunt a ta... toată...<br/>- Nu! Te rog... încercă Mihai s-o îndepărteze dar ea îi căută buzele şi-l sărută pătimaş.<br/> Îmbătat de parfumul şi formele ei, Mihai se abandonă dorinţei de nestăpânit, iar mâinile lui începură cu înfrigurare să-i ridice rochia. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Un ciocănit în uşa biroului îl trezi din beţia simţurilor.</span>Într-o fracţiune de secundă <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ajunse la locul lui, iar</span> Mara se aşeză zâmbitoare pe un scaun luând la repezeală nişte acte în mână.<br/>- Domnule comandant, am adus mapa cu acte de semnat.<br/>- Bine! Bine! Lasă-le aici că n-am timp acum. Te sun eu când sunt gata!<br/><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> După ce u</span>şa se închise Mihai se <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">topi în</span> scaun ştergându-şi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">fruntea asudată, stupefiat de recţia Marei. Aceasta</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">râdea dezlănţuit</span> exprim<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ându-şi un soi de libertate</span> neînţeles <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">de el</span>.<br/>- Cât pe ce! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">o auzi ca prin ceaţă şi iritat de veselia ei îi răspunse aspru:</span> <br/>- Putea să ne prindă!<br/>- Şi ce dacă! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">spuse ea cu dezinvoltură.</span><br/>- Cum şi ce dacă? Nu-ţi dai seama ce vorbeşti!<br/>- Te scăpam de probleme! De viaţa ta plină de reguli! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">râse Mara răutăcios, apoi parcă regretându-şi cuvintele, zâmbind mieros se ridică de pe scaun.</span><br/>- Extraordinar! Mă uimeşti! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">reacţionă</span> Mihai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">din ce în ce mai</span> iritat. Trebuie să vorbim!<br/>- Hai Mişuu, nu fii supărat! se alintă Mara încercând să se lipească iar de el. Mi-a venit o idee! Hai să fugim undeva câteva zile! Găseşti tu ce să-i spui Angelei. Vrei?<br/>Mihai o evită şi-i spuse cu răceală,<br/>- Trec pe la tine după-amiază. Trebuie să vorbim. Acum du-te! Ne expunem prea mult.<br/> Un sărut ca o promisiune şi Mara se îndepărtă cu mersul ei elegant, o privire încărcată de conştienţa atracţiei pe care o exercita asupra lui şi uşa se închise.<br/> Mihai începu să semneze acte, după acte, fără să vadă nimic. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Panica, precum un vânt nărăvaş, îi sufla gândurile în toate direcţiile.</span> Mara, Angela, cariera, familia. Nu mai ştia cum ajunsese să trăiască nebunia aceasta. Nu se mai recunoştea. Era tot ce detestase să fie. </font></font></font><span>Luă telefonul şi o sună pe Angela, mângâindu-se cu gândul că era ultima</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">oară</span> <span>când o minţea.</span></span></p>
<p align="left"><span class="font-size-4"><font color="#000000"><font face="Times New Roman, serif">- Angi, azi nu vin devreme acasă.<br/>- De ce? Iar stai peste program?<br/>- Da! Mancea are maşina la reparat şi mă presează s-o termin până diseară.<br/>- Şi ce! Doar n-o repari tu!<br/>- Nu! Dar trebuie să stau să-i supraveghez. Să iasă bine! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Ştii că a</span>m nevoie de Mancea!<br/>- <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">D</span>e <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">el</span> sau de altcineva?<br/>- Ce vrei să zici?<br/>- Nu ştiu! Tu să-mi spui!<br/>- Hai Angi, zău! Nu începe iar!<br/>- Da! Sigur! Eu încep mereu. Dar stii ceva? Fă cum vrei! Nici nu mă mai interesează!<br/> Nepăsarea Angelei îl tulbură. Ar fi preferat de o mie de ori mai mult ca Angela să se certe cu el. Replicile ei ţâfnoase de obicei, întrebările tăioase, l-ar fi ajutat să creadă că încă îi pasă de el. Dar nu se întâmplase aşa. Ceva se schimbase. Un fior de frică îl scutură şi-i aduse în minte imaginea Angelei. Delicată, armonioasă, cu un zâmbet frumos gata oricând să înflorească luminându-i faţa. Realiză că de foarte mult timp n-o mai vedea. Îşi aminti de toate încercările ei de a se apropia de el şi de eschivările lui mincinoase. „Sunt nebun!” îşi zise Mihai conştientizând că nu poate trăi fără Angela. Se simţi mai hotărât decât oricând să se despartă de Mara.</font></font></span></p>
<p align="center"><span class="font-size-4"><font color="#000000"><font face="Times New Roman, serif"><br/>***</font></font></span></p>
<p align="left"><span class="font-size-4"><font color="#000000"><font face="Times New Roman, serif"><br/> Mihai se urcă în maşină şi rătăci aiurea pe străzi încercând să tragă de timp. Trebuia să evite<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">momentul din zi când</span> risca să întâlnească vreun cunoscut prin cartierul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Marei</span>. Rătăcite erau şi răspunsurile la întrebările haotice din mintea lui. Se simţea prins într-o capcană. Singur şi-o crease. Se uită la ceas şi hotărî că este timpul. Parcă maşina, prudent, pe o stradă în apropierea casei unde locuia Mara, undeva la marginea oraşului. Merse restul de drum, nu mult, tăind cartierul pe un traseu descoperit de el. Ajunse în faţa uşii. Aceasta se deschise înainte ca el să bată.<br/>- Te-am văzut pe ferestră! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îl întâmpină Mara senină.</span><br/>- <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Ascultă-mă</span>! Vreau să... începu Mihai oprindu-se în holul casei.<br/>- Şş... Vino! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îl trase Mara</span> de cravată spre ea.<br/>- Nu! Stai! încercă Mihai să se împotrivească, observând în acelaşi timp conturul sânilor prin bluza transparentă aruncată peste corpul ei gol.<br/> Pierdut îi simţi buzele calde, trupul parfumat lipit de al lui. Începu să-i caute formele, curbe line perfecte şi se lăsă dus spre dormitor, abia auzindu-şi gândul... ultima dată. Alunecă în uitare, delir de simţuri, parfum şi unduiri provocatoare, strigăt de dorinţă, pulverizare în infinit şi apoi linişte. Minute, peste minute, de tăcere. Vid.<br/> Mintea lui Mihai se trezi încet, încet, din uitare. Frânturi de gânduri reconstruiau raţiunea pierdută iar. Lângă el Mara zâmb<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ea</span> unor imagini văzute numai de ea.<br/>- Mara! şopti Mihai.<br/>- Da! se întoarse ea către el şi-l mângâie uşor peste frunte.<br/>- Trebuie să vorbim.<br/>- Angela?<br/>- Da! Nu mai vreau s-o mint.<br/>- Îi spui despre noi? se învioră Mara.<br/>- Nu! Da! O să-i spun, dar...<br/>- Nu trebuie să te simţi vinovat. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Ne iubim, nu?</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Asta contează! îl dezmierdă ea.</span><br/>- N-ai înţeles! Vreau...<br/>- Ce-i asta? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ţip</span>ă Mara <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">înfricoşată</span> sărind din pat.<br/>- Cutremur! Îmbracă-te repede! Afară! Afară!<br/> Ca<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mera</span> se zdruncina din toate încheieturile cu o forţă necunoscută lor până în acel moment. Ieşiră <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">în grabă</span> pe uşă, auzind în urma lor <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">trosnet</span> de mobilă <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">şi</span> gemetele casei <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">intens scuturată de vibraţiile pământului, devenit deodată, neprietenos.</span> <br/> Mihai o luă la fugă spre poartă, având un singur cuvânt pe buze. Angela.<br/>- Nu plecaa... Mi-e frică! încercă Mara să-l reţină<br/>- Nu pot! Angela! Trebuia să fiu lângă ea! o îndepărtă Mihai şi alergă către maşină.<br/> Porni pe drumul cel mai scurt spre casă. Cutremurul trecuse lăsând în urma lui un dezastru incredibil. Nori uriaşi de praf, oameni speriaţi adunaţi în stradă de frica replicilor, clădiri prăbuşite. Oraşul vuia de sirene. Salvările încercau să ajungă unde era nevoie de ele. Mihai nu mai văzuse aşa ceva. Mintea lui nu putea încă să proceseze ceea ce ochii vedeau. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Parcurgea d</span>rumul mai greu decât îşi imaginase. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Multe s</span>trăzi erau blocate de mormane diforme, rămăşiţe ale clădirilor. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Tenace, purtat de speranţa ce-i tremura plăpând în sufletul aproape îngheţat de frică, Mihai căuta drumurile libere. Vedea ca într-un film de groază,</span> oameni răniţi, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">auzea</span> strigătele celor c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">e-şi</span> căutau <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">apropiaţii</span> sub dărâmături, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">tâmplele îi zvâcneau dureros, capul îi pleznea.</span> Se împotmoli pe o stradă din vecinătatea cartierului unde locuia. Coborî din maşină şi o luă la fugă spre blocul lor. Inima începu să-i bată violent în piept când îl văzu. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Era întreg.</span> Se opri <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">un moment</span>, inspiră adânc <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">de câteva ori</span>, apoi porni mai departe.</font></font></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in; line-height: 100%;" align="left"><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span> </span></span></p>
</div>
</div>
</div>Întâlnireatag:lucianblaga-sebes.ning.com,2012-06-18:5421153:BlogPost:1509542012-06-18T11:30:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p align="left" lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Irina lucra încordată la calculator. Trebuia să termine o situaţie într-o oră. În birou toţi colegii spuneau, voiau sau făceau ceva. Irina nu avea timp să-i audă. Pentru colegi devenise ceva obişnuit s-o vadă lucrând astfel. Chiar glumeau pe seama ei spunând că, este o extensie a calculatorului.<br></br> Să fie nemulţumită, nu avea timp. Să fie mulţumită, nu…</p>
</div>
</div>
</div>
<div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Irina lucra încordată la calculator. Trebuia să termine o situaţie într-o oră. În birou toţi colegii spuneau, voiau sau făceau ceva. Irina nu avea timp să-i audă. Pentru colegi devenise ceva obişnuit s-o vadă lucrând astfel. Chiar glumeau pe seama ei spunând că, este o extensie a calculatorului.<br/> Să fie nemulţumită, nu avea timp. Să fie mulţumită, nu avea motive. Prea mulţi şefi! Îşi amintea că, la început avea doar unul, apoi nu ştia cum ajunsese să aibă mai mulţi şi toţi cereau câte ceva. Întotdeauna urgent. Organizare genială! Pentru ei. Îl abordase odată pe unul dintre sefi, mai sef decât alţii, şi-i dăduse o soluţie pentru optimizarea lucrului la birou în aşa fel încât, să nu se mai stea atât de mult peste program. Acesta, îi răspunsese cu o indiferenţă superioară că, ar fi mai bine să-şi aducă perna şi pijamaua la serviciu ca să nu mai piardă timpul cu drumul dus-întors acasă.<br/>- A mai venit un mail! o auzi Irina pe Ralu, colega ei.<br/>- De la cine?<br/>- De la compartimentul „briliant”!<br/>- Ce mai vor şi ăştia de la IT? Ce n-au?<br/>- Irina! Uite necesarul de materiale. L-a cerut Gabi. Urgent! zise George, gestionarul.<br/>- Lasă-l pe birou, văd eu mai târziu! răspunse Irina fără să-şi desprindă privirea de pe monitor.<br/>- Trebuie trimis urgent! insistă George.<br/>- Biine! Am înţeles! Acum lasă-mă că am treabă. Ce ziceai Ralu că vor brilianţii? întrebă ea lucrând în continuare.<br/> Simţi o prezenţă lângă birou, ridică privirea în fugă şi-l văzu pe Ion, un alt coleg, aşteptând să fie băgat în seamă.<br/>- Ionele, ţie ce-ţi trebuie? întrebă Irina folosind ultimele resurse de calm în timp ce, pe sub birou, piciorul ei bătea frenetic tic-tacul nervilor abia stăpâniţi.<br/>- Contractul ăsta trebuie să ajungă urgent la Bucureşti.<br/>- Lasă-l acolo în tăviţă. Mă ocup imediat de el, îl asigură pe Ion, apoi strigă: Ralu!<br/>- Da! Ce-i? răspunse iritată colega ei.<br/>- Brilianţii! Ce vor? Nu mi-ai spus...<br/>- Păi ce! Am avut loc? Cred că au simţit că nu avem de lucru şi ne-au dat!<br/>- Adică?<br/>- Vor să verificăm dacă s-au transferat bine facturile de chirie. Până la sfârşitul programului<br/>- Cuum? Sunt sute! Ce-s nebuni?<br/>- Nu de azi! Au spus că nu se pleacă acasă până nu terminăm verificarea.<br/>- Şi celelalte situaţii? Cine le face?... Nu!<br/> Oprindu-se din lucru, Irina se destinse în scaun privind pe fereastră crengile castanului prin care vântul foşnea frunzele crude de primăvară. Soarele îi mângâia mâna rămasă inertă pe tastatură. Îl trădase atâta amar de vreme. Luă o coală de hârtie şi începu să scrie. Apoi se ridică, se duse în biroul sefului, lăsă coala scrisă. Se întoarse şi începu să-şi strângă câteva lucruri.<br/>- Ce faci? întrebă Ralu.<br/>- Mi-am dat demisia. Trebuia s-o fac de mult!<br/> Îşi luă sacoul, trecu pe lângă colega ei ce o urmărea perplexă, ieşi din birou spunându-i peste umăr:<br/>- Ne auzim, o să te sun...<br/> Se văzu afară şi pe măsură ce se îndepărta de birou, haina incomodă a stresului cădea de pe ea rămânând în urmă. Se întreba de ce nu făcuse acest pas mai demult. Poate comoditatea, poate speranţa că va fi mai bine, poate colegii care-i erau dragi, poate frica de necunoscut.<br/>Jurase cândva să nu mai lase pe nimeni să-i fure viaţa. Dar urcase într-un carusel şi uitase că este alegerea ei să coboare. Se tot învârtise într-un cerc vicios. Viaţa ei se redusese absurd doar la serviciu şi somn. Scopul iniţial de a folosi resursele furnizate de serviciu pentru a-şi exprima în timpul liber pasiunile fusese distrus prin reducerea la zero a vieţii personale.<br/> Soarele călduţ îi mângâia faţa, ochii se scăldau fericiţi în verdele crud al primăverii, vîntul uşor îi spăla obrazul de griji. Bucurii mărunte vândute. Fără să-şi dea seama. Ajunse la parcul evitat de atâtea ori pentru a scurta drumul. Acum nu se mai grăbea şi nu-şi mai refuză plăcerea de a se lăsa purtată la întâmplare pe aleile lui. Privea în jur. Copacii timizi îmbrăcau haină de frunze şi flori, iarba se trezise din visul iernii, fântâna arteziană era încă adormită, băncile nu-şi mai plângeau singurătatea. Asculta simfonia naturii. Cântec de păsări amestecat cu râs cristalin de copil, cu strigătul dojenitor al unei mame autoritare, cu şoaptele îndrăgostiţilor şi cu lătratul unei căţele, căreia primăvara îi făcuse cadou şase pui. Senzaţia de libertate îi înflori un zâmbet pe faţă şi-i dădu încredere în viitor.<br/> Un bărbat în vârstă îi zâmbi larg, ceea ce o făcu să-l cerceteze atent. Înalt, distins, elegant şi îngrijit, îşi ridică pălăria venind spre ea.<br/>- Sărut mâna, doamna inginer... spuse el privind-o cald, în timp ce-i sărută galant mâna.<br/> Scormonind în trecut, Irina îşi aminti. Ceva se schimbase. Ochii ce o priveau pierduseră sclipirea tăioasă dată de poziţia de comandant, câştigând blândeţea şi înţelepciunea statutului de pensionar.<br/>- Bună ziua, domnule comandant! răspunse ea rezervată.<br/> Observă că acesta întârzia să-i elibereze mâna, privind-o de parcă ar fi vrut să-i spună ceva. Îşi amintea cum o chinuise acest domn în urmă cu şapte ani. Lucra pe atunci în unitatea unde el era comandant. Nu o plăcuse niciodată şi obişnuia să-i inventeze greşeli. O umilea în faţa colegilor şi nu o dată vărsase lacrimi de neputinţă din cauza persecuţiei lui. Până într-o zi...</p>
<p lang="ro-RO" align="center" xml:lang="ro-RO"><br/>***</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><br/> Irina intră în birou, simţi privirile curioase ale colegilor, ajunse la locul ei şi se ascunse în spatele hârtiilor. Aurel se întoarse către ea şi o întrebă,<br/>- Comandantul?<br/>- Da, confirmă Irina bufnind în plâns.<br/>- Lasă fată! Trece şi asta! Oricum n-ai ce face! spuse Nicu trezit din moţăială. Era fiul unui om influent, tolerat în birou chiar dacă nu făcea nimic.<br/>- Ce vrea iar? se interesă Aurel<br/>- Ei, s-a legat de mine că iar nu merge instalaţia de la Comandament. Spune că eu sunt de vină, că n-am fost în stare să fac un proiect bun.<br/>- Proiectul n-are nimic! Este foarte bun! interveni Camelia.<br/>- Eu ştiu! Dar cum să-l conving pe el. Nici măcar nu este de specialitate ca să înţeleagă.<br/>- Ştiu eu care-i problema! comentă iar Aurel. Ăştia vor să facă din rahat bici... Folosesc materiale recuperate şi când cedează se miră. Dă-i încolo! Nu mai pune la suflet!<br/>- Zici tu! Cum să nu pun când mă pândeşte peste tot! Mi-e şi frică să mai ies din birou!<br/>- Irina! spuse Vali cea mai în vârstă colegă. Tu îi dai prea multă atenţie. Lasă-l încolo! Fă-te că nu-l auzi!<br/>-Aş vrea eu să nu-l aud! Nu înţeleg! Dacă nu sunt vinovată de ce să tac şi să înghit?<br/>- Pentru că el este comandant şi tu nu! explică Vali<br/>- Adică să mă înebunească doar pentru că poate, nu?<br/>- Dacă vrei să rămâi aici... conchise Nicu<br/>- Nu! Nu mai vreau să stau aşa! izbucni Irina şi ridicându-se de la birou porni hotărâtă către uşă.<br/>- Ce faci? încercă Aurel s-o reţină.<br/>- Mă duc la el.<br/> Lăsă în urmă sfaturile colegilor. Nu putea să accepte că frica era singura soluţie. Ajunse în faţa uşii pe care scria „Comandat”. Îşi stăpâni tremurulul corpului, inspiră adânc, bătu şi intră când auzi invitaţia comandantului. Văzu cum se sterse zâmbetul de pe faţa acestuia, lăsând loc unei expresii reci şi distante.<br/>- Doamna inginer... vă ascult! zise acesta ocolindu-i privirea, lăsând-o să stea în picioare în timp ce el se lăfăia într-un scaun confortabil.<br/>- Domnule comandant... ezită Irina câteva secunde, apoi spuse dintr-o suflare: Am venit să vă întreb cu ce v-am greşit. De ce vă putaţi aşa cu mine? <br/>- Nu mă tragi dumneata la răspundere pentru ce fac!<br/>- N-am venit să vă trag la raspundere. Voiam doar să înţeleg.<br/>- Dumneata să înţelegi că trebuie să-ţi faci datoria!<br/>- Îmi fac datoria. De unde aţi tras concluzia că nu mi-o fac?<br/>- Mai ai şi tupeu! Cine te crezi? strigă comandantul înroşindu-se de furie.<br/>- Domnule comandant, cu tot respectul. Sunt angajatul unităţii, nu al dumneavoastră! Îmi fac treaba foarte bine şi nu vă înţeleg atitudinea, replică Irina din ce în ce mai calmă.<br/>- Îţi faci treaba? Îmi crapă obrazul de ruşine de fiecare dată când sună de la Comandament şi-mi spun că iar nu merge instalaţia poiectată de dumneata! Asta-i treaba pe care o faci? Zi mersi că nu te dau afară!<br/>- Nu este vina mea!<br/>- Ba da! Nu eşti în stare să faci un proiect, dar ai tupeu să-mi ceri socoteală.<br/>- Proiectul este bun. Instalaţia se strică din cauza materialelor. Nu putem refolosi orice material.<br/>- Nu! Proiectul este prost!<br/>- Pot să vă demonstrez că este bun.<br/>- Mă rog, cum? <br/>- Refac toată lucrarea cu materiale cumpărate de mine. Dacă funcţionează cum susţin eu, dumneavoastră îmi restituiţi banii şi nu mă mai trataţi în felul în care o faceţi acum.<br/> Faţa comandantului împietri preţ de câteva secunde, iar în birou se aşternu o tăcere care nu prevestea nimic bun. Apoi acesta începu să urle,<br/>- Ieşi afarăă! Nimeni nu-şi permite să fie obraznic cu mine!<br/>- Dar...<br/>- Nimic! Ieşi! Să pleci din unitatea mea! Acum! Să pleci!<br/>- Cu tot respectul. Nu plec nicăieri. Daţi-mă afară dacă puteţi sau plecaţi dumneavoastră dacă nu vă convine, îi răspunse Irina netulburată, mirându-se în sinea ei că rostise acele cuvinte.</p>
<p lang="ro-RO" align="center" xml:lang="ro-RO"><br/>***</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><br/> Irina îşi amintea că după acea confruntare domnul comandant încetase s-o mai şicaneze. Parcă ceva din hotărârea ei îl pusese pe gânduri.<br/> Acum îl avea în faţa ochilor şi-i simţea remuşcările. Irina intuia că amândoi priveau înapoi către aceeaşi amintire. Avea iarăşi sentimentul că viaţa este plină de surprize. Îşi amintea că domnul comandant plecase din unitate înaintea ei, fiind nevoit să se pensioneze. De asemenea, îşi amintea că i se păruse inutil să-l mai întrebe la despărţire „Ei, domnule comandant, cine a plecat primul?” aşa cum visa în momentele de tulburare să-i plătească pentru lipsa de bunăvoinţă.<br/> Cum domnul comandant întârzia să-i elibereze mâna, Irina îi spuse,</p>
<p>- Ştiu ce vreţi!<br/>- Ştiţi? Îmi pare nespus de rău...<br/>- Mda, aveţi şi motive!<br/>- Da! V-am făcut să suferiţi...<br/>- Aşa este. Nejustificat! Dar... aş putea să vă iert!<br/>- Ce uşurare! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">oftă domnul din faţa ei şi după ce-i mai sărută încă o dată mâna, îşi reluă plimbarea.</span><br/><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> P</span>reţ de câteva secunde, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Irina îl urmări</span> pe acest bărbat impunător îndepărtându-se, păşind mai departe în viaţa lui mai uşor cu un regret. Plecă şi ea pe drumul ei eliberată de îndoieli. Această întâlnire îi amintise că, nemulţumirea în afara acţiunii este risipă de energie şi înseamnă pierderea visului.</p>
<p></p>
</div>
</div>
</div>Nouăzeci la sutătag:lucianblaga-sebes.ning.com,2012-06-11:5421153:BlogPost:1504202012-06-11T12:30:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p align="left" lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Duminică. Zi lungă şi plictisitoare pentru Adina. În general o încurcau zilele libere.</p>
<p align="left" lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Ieri reuşise să-şi ocupe timpul la serviciu, găsise câteva probleme de rezolvat. Adusese din timpul liber şi vreo câţiva angajaţi ca să nu fie singură. Nu fuseseră ei foarte fericiţi când îi chemase, dar nu-i păsase. De aceea…</p>
</div>
</div>
</div>
<div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Duminică. Zi lungă şi plictisitoare pentru Adina. În general o încurcau zilele libere.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">Ieri reuşise să-şi ocupe timpul la serviciu, găsise câteva probleme de rezolvat. Adusese din timpul liber şi vreo câţiva angajaţi ca să nu fie singură. Nu fuseseră ei foarte fericiţi când îi chemase, dar nu-i păsase. De aceea era sefă ca să fie ascultată. N-aveau decât să vorbească pe la colţuri.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Azi însă... Sunase câteva cunoştinţe dorindu-şi să iasă în compania cuiva, dar o refuzaseră toţi. Ba că au treabă, ba că au deja planuri, ba că nu se simt bine...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Nu-şi găsea locul în casă. Dădu drumul la televizor, zapă un timp căutând ceva interesant. Nimic. Aruncă plictisită telecomanda. Prin pereţii subţiri auzea plânsul copilului din apartamentul alăturat, aspiratorul vecinei de sus, vocile studenţilor de sub ea. Atâta zgomot şi totuşi liniştea îi spărgea timpanele.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Afară, toamna picta frunzele copacilor în culori pastelate, flutura ultimele adieri de vânt cald şi îmbrăţişa natura cu razele îmblânzite ale soarelui. „Pot trăi şi aşa!” răspunse Adina unui regret ce se strecură perfid în sufletul ei.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Îşi luă o jachetă, coborî scările în viteză şi plină de elan traversă strada. Apoi se opri contrariată. Unde să meargă. Să bată străzile? Pierdere de timp! Ar fi vrut să se întoarcă, dar îşi aminti apăsarea pereţilor. Hotărî să se piardă prin mulţime, plimbându-se prin parcul de lângă casa ei. Lăsă paşii s-o ducă la întâmplare pe alei, printre oameni. Evita să-i privească. Ajunse lângă biserica de lemn, văzu o bancă liberă şi se aşeză la soare. Puţin mai încolo pe o altă bancă stăteau doi tineri îndrăgostiţi. Îmbrăţişaţi, vorbeau, râdeau şi se sărutau. Adina simţi ceva tresărind în sufletul ei. Întoarse capul iritată. Pe alee un băieţel, exersând primii paşi, sâcâia un câine încercând să-i bage degetul în nas. Adina îl urmări un timp zâmbind. Apoi privi spre biserică. În faţa ei o pereche de bătrânei se despărţeau cu afecţiune. Ea intră în biserică, iar el porni agale pe alee oprindu-se în dreptul Adinei, parcă obosit deodată.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Sărut mâna, doamnă! Pot să stau ?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Adina ridică din umeri a nepăsare fără să rostească vreun cuvânt, gândind: „De ce pe banca mea? Sunt atâtea libere!”</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Este frumos azi! Daţi-mi voie să mă prezint. Sunt Radu Vasilescu, tânăr pensionar! râse el.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> „Foarte bună gluma, da!” îşi spuse Adina în timp ce ridică privirea pregătită să-i răspundă aspru musafirului nepoftit. La vederea celor doi ochi negri, calzi şi luminoşi, replica îi îngheţă pe buze, şoptind în schimb:</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Sunt Adina.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Este plăcut să vezi oameni bucurându-se...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- O fi! Pe mine nu mă interesează! redeveni Adina arţăgoasă.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- De ce? Oamenii sunt minunaţi! I-am ajutat toată viaţa şi nu-mi pare rău.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Cum adică? Ce aţi lucrat?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Medic, domnişoară. Patruzeci de ani de satisfacţii. Dumneata ce lucrezi?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Publicitate. Sunt manager la o firmă de publicitate.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Aaa... dumneata păcăleşti oamenii! râse domnul Radu.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu-i păcălesc! Munca mea este foarte importantă... dar, credeţi ce vreţi!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Glumeam, domnişoară...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ca să fiu sinceră, nu prea am chef de glume. Cât despre viaţă, eu o iau în serios! îl săgetă ea cu privirea.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Care viaţă? întrebă el surâzând blajin.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Viaţa! Cum care? Vă bateţi joc de mine?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu! Nu! Dar dumneata pari a fi în afara vieţii. Uite! De jur împrejurul nostru lumea trăieşte, dar dumneata eşti pe margine.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Râzând nervos Adina se întrebă dacă să-şi mai piardă timpul cu acest moş sau să plece pur şi simplu. Nu se mişcă. O forţă de neînţeles o ţinea lipită de bancă.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Dumneavoastră nu ştiţi ce vorbiţi! Trăiesc mai mult decât toţi oamenii aceştia care se risipesc în fel de fel de nimicuri, replică Adina trufaş.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Atunci, de ce stai singură pe banca asta?... de vorbă cu un pensionar?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Întrebarea este valabilă şi pentru dumneavoastră, sau... este mai uşor să daţi lecţii de viaţă!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Corect! Dar eu am un răspuns. Aştept să iasă băbuţa mea de la biserică. O iubesc de-o viaţă cu toate că, era o pacoste când am cunoscut-o.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Foarte frumos! Poate am şi eu un răspuns!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Lasă-mă să ghicesc. Ai o funcţie, dar vrei mai sus, ai bani, dar vrei mai mulţi, ai putere, dar vrei să controlezi tot. Nu ai timp pentru prostii cum ar fi, plimbări, conversaţii, prieteni, iubire, familie, copii...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Uimită, privi preţ de câteva secunde în ochii senini ai bătrânului, apoi iritată îi spuse:</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nici nu ştiu de ce stau de vorbă cu dumneavoastră! Cine credeţi că sunteţi? Aveţi aşa deodată pretenţia că mă cunoaşteţi?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Văd, domnişoară! Mai mult decât vrei dumneata să vezi. N-ai prieteni...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- N-am! Şi ce-i cu asta? Nu sunt eu prima şi nici ultima!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Un boboc nu poate deveni floare dacă refuză să se deschidă. Potenţial de culoare, parfum şi catifelare rămâne închis în sepale, oftă domnul Radu.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Mă simt bine aşa! Oamenii sunt mincinoşi, răi, egoişti, superficiali, făţarnici...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Toţi suntem urâţi dar şi frumoşi. Minţim, spunem adevărul, suntem răi, suntem buni, profunzi, superficiali, iubitori sau indiferenţi.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Eu nu! aproape strigă Adina.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Dumneata doar nu vrei să vezi. Te ascunzi!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu-i adevărat!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ba da, domnişoară şi din cauza asta ai murit. Ca medic îţi spun, eşti moartă nouăzeci la sută.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Spunând acestea domnul Radu plecă oferindu-i o ultimă privire caldă, grăbindu-se spre bătrânica lui care tocmai ieşise din biserică. Adina dădu să-l oprească, dar se stăpâni realizând absurditatea dorinţei ei de a-l reţine. Îi urmări cu privirea până se topiră în parcul plin de viaţă, tot încercând să vadă chipul bătrânei, nouăzeci la sută viaţă.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Adina simţi prăpastia, punctul de discontinuitate. Între ea şi viaţă, era un baraj înălţat de frica de a nu fi dezamăgită. Se ridică de pe bancă dorind să fugă, să se ascundă undeva de forfota vie din jur în contrast cu uscăciunea ei.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Văzu biserica pentru prima oară cu toate că, trecuse de atâtea ori pe lângă ea. Abia acum îi observă frumuseţea. Construită din lemn, linie zveltă, siluetă neagră proiectată pe fundalul parcului ce îmbrăţişa ochiul limpede al lacului Tabăcărie. Cenuşiu şi culoare, parcă-i vorbeau despre echilibrul dintre viaţă şi moarte, dintre suflet şi materie.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Păşind alene ajunse în faţa bisericii simţind o dorinţă irezistibilă de a intra. Nu pe Dumnezeu îl căuta, ci pe sine. Aerul rece din interior o făcu să se strângă undeva în centrul fiinţei, lumina difuză o îndemnă să păşească pe vârfuri până găsi un loc unde se aşeză, lăsându-se îmbătată de linişte. Pace, tăcere, echilibru.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> „Toţi suntem urâţi dar şi frumoşi” îşi aminti Adina cuvintele domnului Radu. Ca o piatră aruncată peste luciul apei, aceste vorbe generau unde în sufletul ei. De niciunde, din colţuri ascunse ale minţii ei, se iviră momente când fusese rea, egoistă, mincinoasă, superficială. Se văzu real şi dureros aşa cum era. Ca toată lumea.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Scuturată de fiorul evidenţei Adina ieşi în grabă din biserică. Părăsi şi parcul dorind să se vadă cât mai repede în casă. Ajunse pe trotuar şi tot măsurând nerăbdătoare distanţa rămasă până la blocul unde locuia, traversă strada. Un scrâşnet de roţi şi Adina simţi o maşină lipită de piciorul ei, iar alta ocolind-o în ultima secundă. Paralizată de frică realiză că nu era pe trecerea de pietoni. Privea rătăcită agitaţia din jur.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Cucoană, ai înebunit? striga la ea unul dintre şoferi.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> În chipul transfigurat de furie se recunoscu pe ea, cea de ieri. Nu mai putu să răspundă cum ar fi făcut-o altădată.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Domnule! Stai puţin! Hai să ne calmăm! spuse bărbatul care oprise maşina lângă piciorul ei.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Tânăr şi energic, încerca să-l îndepărteze pe şoferul isteric din preajma Adinei. De jur împrejur o mulţime de gură-cască îşi hrănea curiozitatea.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Vă simţiţi bine domnişoară? întrebă tânărul</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Da! murmură Adina evitând să privească în ochii negri, calzi şi luminoşi ai bărbatului.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Vreţi să vă ajut? Să vă duc până acasă?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu, nu! Stau la blocurile de peste drum. Mulţumesc!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Uitaţi, vă las cartea mea de vizită... dacă aveţi vreo problemă cu piciorul...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Mulţumesc! Eu sunt de vină. Îmi pare rău!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Adina grăbită să iasă din acea situţie îşi ceru încă o dată scuze şi se îndreptă spre blocul ei. Urcă scările, intră în casă şi răsuflă uşurată.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> „ Ce zi!” gândi ea citind absentă ce scria pe cartea de vizită. Radu Vasilescu, medic, specialist în ortopedie.</p>
</div>
</div>
</div>Concepttag:lucianblaga-sebes.ning.com,2012-05-10:5421153:BlogPost:1482002012-05-10T16:30:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p align="left"> Alin <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">apăsă butonul send şi răsuflă uşurat. În sfârşit terminase conceptul de design pentru Edy. Il trimisese şi nu avea decât să aştepte răspunsul acestuia. Era aproape sigur că o să-i placă. Colaborau deja de un an. Edy avea o fabrică în China unde producea echipamente electrice al căror design îl făcea Alin. Tot Edy îl recomandase şi altor producători,…</span></p>
</div>
</div>
</div>
<div class="discussion"><div class="description"><div class="xg_user_generated"><p align="left"> Alin <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">apăsă butonul send şi răsuflă uşurat. În sfârşit terminase conceptul de design pentru Edy. Il trimisese şi nu avea decât să aştepte răspunsul acestuia. Era aproape sigur că o să-i placă. Colaborau deja de un an. Edy avea o fabrică în China unde producea echipamente electrice al căror design îl făcea Alin. Tot Edy îl recomandase şi altor producători, astfel încât nu se putea plânge că nu are de lucru. Dinpotrivă, timpul nu-i ajungea, orele trecând nenumărate fără ca el să se ridice de la calculator. Pasionat de design visa să devină faimos într-o zi. Având o imaginaţie sclipitoare, începuse să fie cunoscut şi căutat pentru proiecte. Astfel nu-şi permitea prea multe pauze sau ieşiri cu prietenii. O relaţie, nici vorbă! Mai ales după ce o pierduse pe Mihaela, nici nu ştia cum. Încă mai simţea undeva în adâncul sufletului o durere pe care încerca s-o înăbuşe muncind până la epuizare.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Nehotărât, Alin deschidea şi închidea ferestre pe monitor. Avea mai multe proiecte în derulare şi obişnuia să le lucreze în paralel. Crea o oarecare diversitate, încercând, într-un fel, să păcălească rutina zilelor ce picurau în viaţa lui, una după alta, încadrate în acelaşi tipar.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Plictisit, el se ridică de la calculator, se duse la fereastră de unde privi dorit strada. Copacii din faţa geamului foşneau în adierea proaspătă de primăvară, oamenii eliberaţi de frig foiau pe străzi, din curtea şcolii de lângă blocul lui se auzeau ţipete şi râsete cristaline. Oprise muzica tocmai ca să audă zumzetul oraşului gândind amuzat că, măcar aşa rămâne conectat la realitatea de dincolo de apartament.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> După un timp întoarse spatele ferestrei privind în jurul lui, tot indecis. Camera era cam răvăşită, biroul plin de notiţe, schiţe şi mult praf. Patul făcut aproximativ, pe măsuţa dintre fotolii, reviste de design în dezordine, cărţi de arhitectură şi romanul pe care-l citea. Dostoievski, Demonii. Luă cartea, renunţând la ideea de a face curăţenie sâmbăta seara. Se aşeză confortabil în fotoliu şi începu să citească. Lectura îl ajuta să se relaxeze. Cât despre Dostoievski, făcuse o pasiune pentru acest scriitor.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Sunetul telefonului îl smulse din atmosfera cărţii. Era prietenul lui Horia,</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ce faci bătrâne? îl întrebă acesta.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Citesc!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Înfricoşător! râse Horia, apoi continuă: Hai în club!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- N-am chef!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Nu te-am întrebat dacă ai chef! La ce mai faci bani dacă nu ştii să trăieşti!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- La naiba! Ai şi tu dreptate. Vin şi eu!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Nu era tocmai locul unde ar fi vrut să meargă, dar Horia avea dreptate. Muncea mult, câştiga bine şi cam atât. În rest ce era viaţa lui? Îşi anestezia mintea gândind că, adună bani pentru masterul din Milano, că nu are timp, deocamdată, să investească într-o relaţie, că-şi va permite la un moment dat să se risipească în nimicuri. De undeva din adânc o sclipire de luciditate se încăpăţâna să-i spună că nu-i aşa, dar el se făcea sistematic că nu înţelege.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Se îmbrăcă şi plecă să se întâlnească cu Horia, soţia acestuia, Ana, şi încă vreo câţiva prieteni. Apoi la club unde voia să se dezbrace de griji, planuri, calcule şi să se lase cuprins cu totul de atmosferă.</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"></p>
<p lang="ro-RO" align="center" xml:lang="ro-RO">***</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Alin coborî din taxi mai mult împins şi până să-şi găsească echilibrul pe picioarele care nu-l ascultau, maşina dispăru. Nici nu ştia cine îl adusese acasă. Stătea în mijlocul trotuarului cu ochii la intrarea în bloc. Nu-i venea să se mişte pentru că nu înţelegea de ce aleea nu stătea locului. „Sunt beat!” îşi spuse el râzând zgmotos în liniştea nopţii. Auzindu-se, cercetă îngrijorat ferestrele blocului şi răsuflă uşurat că nu trezise vreun vecin. Aleea juca în continuare în faţa lui. „ Mă descurcam mai bine cu demonii lui Dostoievski!” şopti el. Până la urmă făcu un pas, dar se dezechilibră şi se trezi doi metri înapoi. „Ce bine îmi iese chestia asta cu mersul înapoi!” râse el înfundat. Inspiră adânc aerul rece al nopţii şi-şi spuse „Trebuie să mă concentrez!” Se uită fix la intrarea în bloc, calculă traiectoria şi se avântă. Ajuns la intrare se sprijini de perete ca să calculeze următoarea mişcare. Trase cu putere de uşă, dar degeaba. Aceasta se încăpăţâna să rămână închisă. Alin se sprijini de ea şi gândi „Sunt praf!” Totuşi îşi amintea ce făcuseră în acea noapte. Băuseră, cam mult şi amestecat, zbieraseră unii la alţii toată noaptea încercând să converseze, dansaseră dacă bâţâiala aceea se putea numi dans. Ştia tot. Dar acum mâinile şi picioarele nu-l ascultau deloc. Nu-şi amintea însă, cum ajunsese singur pe trotuarul din faţa blocului. „Singur! Şi uşa asta nenorocită nu se deschide!” Măcar dacă-l lăsa Ana în pace. Îşi amintea că, la un moment dat învăluia cu vorbe de duh o fată din club şi era foarte aproape s-o convingă, când Ana îl trăsese de mânecă şi-i spusese: ” Nu te mai da la asta!” „De ce ?” întrebase el. „Este urâtă! Las-o!” spusese Ana. ”Aaa! Da?” bâlbâise el şi renunţase. „Ce dacă era urâtă!” gândi Alin trăgând iar de uşă fără succes. „Poate ştia cum să deschidă uşa şi în loc să stau aici ca prostul, eram în cameră cu ea!”</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">Rezemat de perete, Alin îşi pipăi buzunarele până ce găsi telefonul şi-l sună pe Horia,</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Frrate! Ccuum... ccuum se deschide... uuşa de la bloc?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Ai cheile?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Dda!</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Vezi că pe inelul de la chei este o chestie mică din plastic. Ai găsit-o?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Îhi...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Trece plasticul ăla prin faţa cutiei de pe peretele din stânga, până auzi un ţâc. Apoi poţi intra în bloc. Ai reuşit?</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO">- Vorbim mmâine... Ggata am intrat...</p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"> Împleticindu-se pe scări, Alin ajunse în faţa apartamentului unde locuia. „Asta a fost mai uşor!” îşi spuse el când nimeri din prima gaura cheii. Intră în casă şi se trânti pe pat. În sfârşit ajunsese într-un loc prietenos. Nu mai trebuia să facă nimic. Totuşi scânteia de luciditate pe care obişnuia s-o neglijeze nu-i dădea pace. Căţărată peste mintea lui îmbibată cu alcool îl sâcâia cu o întrebare. Ce făcea cu viaţa lui? Se ridică cu greu, se duse la birou şi notă pe o foaie de hârtie „de revizuit conceptul de viaţă”. Apoi se prăbuşi pe pat şi adormi.</p>
</div>
</div>
</div>Sarbatori fericite!tag:lucianblaga-sebes.ning.com,2012-04-12:5421153:BlogPost:1459652012-04-12T09:28:59.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<p>Pentru toti , cu mult drag, SARBATORI FERICITE!…</p>
<p></p>
<p></p>
<p>Pentru toti , cu mult drag, SARBATORI FERICITE!</p>
<p></p>
<p><span class="rg_ctlv"><a style="width: 271px; height: 186px;" href="http://www.google.ro/imgres?q=fotografii+de+pasti&hl=ro&sa=X&biw=1272&bih=540&tbm=isch&prmd=imvns&tbnid=yDWOOyEJpIvCjM:&imgrefurl=http://www.petresti.md/noutati&docid=tcSDGyqnwoPf-M&imgurl=http://media.roportal.ro/upload/Image/pastele-1.jpg&w=996&h=682&ei=6JyGT6HvDIrjtQbgkI35Bg&zoom=1&iact=hc&vpx=909&vpy=227&dur=904&hovh=186&hovw=271&tx=134&ty=107&sig=110258283467019365349&page=1&tbnh=167&tbnw=206&start=0&ndsp=10&ved=1t:429,r:9,s:0,i:82" class="rg_hl" id="rg_hl" name="rg_hl"><img style="width: 271px; height: 186px;" class="rg_hi" id="rg_hi" alt="" width="271" height="186"/></a></span></p>Maiatag:lucianblaga-sebes.ning.com,2012-01-25:5421153:BlogPost:1390782012-01-25T13:30:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<p><span class="font-size-3"> Maia <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îşi privea chipul în oglindă. O faţă frumoasă, luminoasă, dar străină, o studia cu ochi aprinşi. Analiza acea imagine, căutând să recunoască detalii familiare ei, odată. Din cioburi de fiinţă încerca să se recompună, însă un crâmpei lipsă făcea întregul să-şi piardă armonia. Ar fi vrut să se simtă împlinită. Să fie şi ea unul dintre acei oameni care păreau că ştiu de ce trăiesc. Se strâmbă la imaginea…</span></span></p>
<p><span class="font-size-3"> Maia <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îşi privea chipul în oglindă. O faţă frumoasă, luminoasă, dar străină, o studia cu ochi aprinşi. Analiza acea imagine, căutând să recunoască detalii familiare ei, odată. Din cioburi de fiinţă încerca să se recompună, însă un crâmpei lipsă făcea întregul să-şi piardă armonia. Ar fi vrut să se simtă împlinită. Să fie şi ea unul dintre acei oameni care păreau că ştiu de ce trăiesc. Se strâmbă la imaginea ei.</span></span></p>
<p><span class="font-size-3"><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Tu de ce-ţi pui atâtea întrebări ?</span> <span lang="en-US" xml:lang="en-US">Nu te</span><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">-ai săturat să tot cauţi ceva ce nu poţi găsi?</span></span></p>
<p><span class="font-size-3">- ...</span></p>
<p><span class="font-size-3">- Degeaba aştept un răspuns de la tine. Ştiu ce caut! Misterul, dincolo de limitele cunoaşterii prin minte.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> Încercând parcă să-şi descopere misterul, Maia îşi scufundă privirea în abisul ochilor ei reflectaţi în oglindă. „Eşti particulă divină înfăşurată în materie...” ”<span lang="en-US" xml:lang="en-US">Acum aud</span> şi voci... din ce în ce mai bine! Trebuie să mă adun puţin! ” îşi spuse ea întorcând spatele oglinzii.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> Ieşi din casă, îndreptându-se spre mare, dorindu-şi să privească întinderea nesfârşită de apă. Se aşeză direct pe nisipul mătăsos, ascultând zbuciumul înfundat al valurilor povestind, parcă, despre căutările ei, dar şi despre singurătate. Cum ajunsese singură nici nu mai ştia. Era o păpuşă în mâna unui păpuşar capricios sau mintea ei devenise neâncăpătoare pentru dorul de necunoscut.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> Fără îndoială îl iubea enorm pe Ian şi totuşi nu putuse să spună da. Nu încă. Undeva în adâncul ei o nelinişte nu-i dădea pace.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Maia, îi spusese Ian cu o seară înainte, m-am gândit mult şii...</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Sii? întrebase ea văzând că, el îşi căuta prea mult cuvintele.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Şii... Vreau să ne căsătorim! rostise Ian dintr-o suflare.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Off, Ian, îl dezmierdase ea mieros. Dar nu ne simţim bine aşa?</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Ne simţim şi tocmai de aceea vreau să fii soţia mea.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Să fiu soţia ta... da! Şi după aceea ce? întrebase Maia cu oarecare iritare în glas.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Cum adică, ce!</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Da! Ce urmează? Uitare măsurată în ani, zile, ore?...</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Nu te înţeleg! Ce se întâmplă cu tine?</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Nimic! Nu ştiu, caut ceva! Am trăit până acum crezând că este important să am bani, casă, relaţie... Nu spun că e rău să le ai, dar oare asta este tot? Îţi aminteşti, acum două săptămâni când am fost pe munte şi am rămas noaptea blocaţi în vagăunile acelea?</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Cum să uit! Era să iasă foarte rău. Nici acum nu-mi dau seama unde ne-a fost capul. Mare noroc am avut că ne-au găsit!</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Da, am avut. N-am trăit niciodată în viaţa mea aşa sentiment de groază. Nu pot să uit. Intunericul parcă mă strângea. Simţeam fiecare zgomot, trosnitură sau fâşâit ca pe o durere fizică. Fantasmele minţii mele dansau nebuneşte în jurul meu şi în acea spaimă uriaşă, m-am simţit foarte mică şi neînsemnată. Cine eram eu? Unde era siguranţa Omului, fiinţă evoluată care crede că deţine controlul vieţii. Mă vedeam, o gâză pe spinarea universului, speriată de neputinţa ei. La un moment dat, am avut senzaţia că, frica explodează în mine şi-mi sparge fiinţa în mii de frânturi-simţăminte, ce-şi făceau de cap. Apoi, linişte. Cumva, nu ştiu cum, am ajuns să mă scald în lumină. Vedeam de undeva dinafară cum stăteam cuibăriţi unul în altul aşteptând o minune. Era linişte şi pace infinită. ”Nu sunteţi singuri” am auzit o şoaptă ca o mângâiere. Grijile, temerile, incertitudinile s-au topit lăsând loc unei stări de bine de nedescris. Apoi am văzut luminile lanternelor. Echipa de salvare venise. Nu pot să uit sentimentul trăit atunci. Vreau să mă întorc acolo.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Maia, Maia, îţi trebuie puţin timp ca să uiţi.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Nuu! Nu vreau să uit, vreau să-mi amintesc. M-am pierdut... sau m-am regăsit, nu mai ştiu! Până acum am fost oarbă, am bâjbâit ca să pot cunoaşte. Vreau să deschid ochii! Să văd dincolo de ceea ce pot atinge.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Ce ne împiedică să facem asta împreună?</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Dacă mă întrebai înainte aş fi spus: ” Nimic!” dar acum...</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Bine, bine! Nu vreau să mergem mai departe cu discuţia. Te las să te limpezeşti. Ştii unde să mă găseşti...</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> Marea îşi cânta simfonia mângâind cu palme spumoase malul. Maia se întinse pe nisipul fin şi se abandonă soarelui călduţ de primăvară, eliberând gândurile. Ca nişte baloane de săpun acestea se topiră în nimicul de unde veniseră. Era una cu nisipul cu marea şi cu cerul. Pace în tăcerea minţii.</span></p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Nu eşti singură... îi şopti o voce caldă.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> Instantaneu, mintea ei se trezi spărgând cu săgeţi de gânduri pacea ce o cuprinsese, iar fiorul de nelinişte se întoarse.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Nu, nu... întoarce spatele minţii şi deschide-ţi inima, doar aşa poţi vedea, insistă vocea.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Deci nu-i doar o părere... cine eşti?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Sunt tu în alte sfere. M-ai căutat şi am venit!</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- În alte sfere... de ce-ai apărut acum şi nu în alt moment?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Eu am fost aici tot timpul! Pe când tu, ai fost pierdută în lumea ta.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Pierdută zici? Sunt om şi cred în drumul meu. Credeam, până acum! Atunci când ne-am rătăcit în munţi, tot tu ai fost?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Atunci şi întotdeauna, la fiecare pas lângă tine.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Deci ai putea să-mi explici. Ce-a fost? Ce am simţit?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Te-am luat acolo sus ca să înţelegi că, frica doar mintea din neştiinţă o creează. Când socoteşti că eşti doar carne, când măsori lumea cu simţuri şchioape, când găseşti că viaţa înseamnă exclusiv să ai, ajungi o zi în care din om semeţ nimic nu mai rămâi. Când de griji, nevoi, bucuria n-o mai vezi, când crezi că totu-i întâmplare, soarta în faţă amară îţi va fi.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Mi-e teamă că nu te înţeleg. Simt că ceva lipseşte, dar... Cine suntem noi, cine sunteţi voi?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Suntem toţi unul şi unul este în toţi.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Tot nu înţeleg.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Cum ai putea cuprinde nemărginirea cu mintea ta îngustă!</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Atunci?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Atunci deschide-ţi sufletul şi ascultă-mă cu el. Când totul era unu</span><font color="#000000"><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">,</span></font> <font color="#000000"><font><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">când pacea veşnică domnea, când bun şi rău, zi şi noapte, naştere şi moarte nu se cunoşteau, când totul era nimic şi nimicul era totul, necuprinsul a simţit un dor de ducă. S-a spart atunci, în scântei nenumărate împrăştiindu-se până departe. S-a recreat apoi, formând lumi şi universuri conduse de armonioase legi cereşti, formând planete populate cu fiinţe care vieţi de-a rândul au evoluat.</span></font></font></span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Îmi spui poveşti şi te aştepţi să cred...</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Priveşte în sufletul tău şi ai să găseşti răspunsuri. Ce simţi?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Simt că nu mai înţeleg nimic! Spui că în tot ce mă încojoară este acea scânteie. Atunci de ce este lumea aşa de nedreaptă? De ce oameni buni mor, iar cei răi trăiesc bine, de ce copii nevinovaţi suferă de boli grele, de ce sunt oameni înfometaţi, de ce sunt războaie ? Ce reguli aşa de armonioase guvernează toate acestea?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- „<font>Dar vezi, nu poţi să preţuieşti </font></span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> A binelui plăcere </span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> De n-ai prilej să te loveşti </span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> Cândva de vreo durere. „</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Eminescu...</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Da, el ştia. Totul este perfect. Nimic nu este întâmplător. Viaţa acolo este o picătura într-un ocean. Voi, preţ de o secundă jucaţi un rol. Vi l-aţi ales şi pregătit cu grijă.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Şi voi? Ne priviţi din sfere înalte!</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Noi, vă ducem în braţe când vă este greu. Vă ajutăm să vă descoperiţi scânteia...</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Dacă acolo este aşa cum am simţit când eram pierdută în munţi, vreau să plec de aici! Vreau să simt din nou acea pace infinită.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Nu te grăbi! Mai ai multe de făcut unde eşti şi crede-mă n-o să-ţi pară rău. Acel sentiment după care tânjeşti poate fi trăit şi acolo. Invers nu.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Cum?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Mai întâi de toate uită frica, nimic din ce-i neales nu te poate atinge. Deschide-ţi inima şi lasă-mă să-ţi fiu de ajutor. Alungă îndoiala urmând ce sufletul îţi spune. Culege bucuria clipei, n-o scăpa preocupată fiind de trecut sau viitor. Iubeşte viaţa şi aprinde în toţi scânteia. De-o vezi sclipind în ochii ce-i priveşti, te recunoşti pe tine întreagă.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3">- Tu? O să pleci? Adică, o să te mai aud?</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"><font color="#000000"><font><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Te voi urma oriunde vei merge</span></font></font><font color="#422817"><font><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"><b>,</b></span></font></font> <font color="#000000"><font><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">sunt scânteia ta.</span></font></font></span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> Din depărtare zbuciumul înfundat al mării reveni. Maia deschise ochii şi privi senină întinderea de apă care, cu milioane de degete albe apăsa clapele unui pian imaginar. Se ridică şi atrasă irezistibil de mare, se descălţă şi intră cu picioarele în ea. Simţi atunci că, prin acel fluid universul revarsă asupra ei un sentiment de pace infinită. Se abandonă armoniei un timp, apoi părăsi plaja şi zâmbind vieţii se lăsă dusă de paşii ei pe străzi, printre oameni, până când se trezi în faţa blocului unde locuia Ian. Urcă în grabă scările, deodată foarte nerăbdătoare să-l întâlnească. Sună la uşa.</span></p>
<p lang="ro-RO" align="left" xml:lang="ro-RO"><span class="font-size-3"> Când Ian apăru în prag, Maia îl privi intens în ochi căutând scânteia. Era acolo şi o aştepta.<br/></span></p>Străinultag:lucianblaga-sebes.ning.com,2012-01-06:5421153:BlogPost:1358912012-01-06T14:00:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<p style="margin-bottom: 0in; line-height: 100%;">A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit. În vremuri de demult, într-o ţară de foarte, foarte departe, trăiau nişte oameni care nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cunoşteau</span> decât de ţinutul lor frumos, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">unde</span> toţi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">munceau</span> pentru unul şi unul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">muncea</span> pentru toţi. Viaţa în acel…</p>
<p style="margin-bottom: 0in; line-height: 100%;">A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit. În vremuri de demult, într-o ţară de foarte, foarte departe, trăiau nişte oameni care nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cunoşteau</span> decât de ţinutul lor frumos, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">unde</span> toţi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">munceau</span> pentru unul şi unul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">muncea</span> pentru toţi. Viaţa în acel <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">loc</span> se desfăşura într-o dulce armonie şi nimic nu tulbura liniştea şi pacea oamenilor c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">e</span> trăiau acolo. <br/>Într-o zi însă, în ţinutul lor veni un străin istovit de câtă cale bătuse până la ei. Oamenii locului l-au primit în casele lor, l-au hrănit, i-au oferit un pat să se odihnească şi l-au înconjurat cu căldura lor. Străinul părea să fi trecut prin multe greutăţi pe drumul său. Era aşa de slăbit încât nici nu-şi putea spune povestea. Aşa că, locuitorii aşezării l-au omenit fără să ştie cine este, de unde vine, de ce este aşa de obosit, ce a văzut dincolo de aşezarea lor. Îl ajutau cu drag să-şi revină din oboseala grea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ce-l cuprinsese.</span><br/>Astfel pe zi ce trecea, străinul nostru se întrema, îşi recăpăta puterile din ce în ce mai mult şi după un timp începu să cutreiere aşezarea, să cunoască locurile şi oamenii. Trecuse atât de multă vreme de la sosirea lui, încât <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">nimeni nu mai era curios să-i afle povestea.</span> Însă străinul, începu să le şoptească la ureche tot felul de lucruri, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">nemaiauzite de ei</span> până atunci. Şi trecură astfel, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">săptămâni</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">luni,</span> până când într-o zi, se întâmplă ceva ce nu se mai întâmplase în acel loc. Doi oameni ai aşezării porniră să se certe din nimic şi mult le-a trebuit celorlalţi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ca</span> să-i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">potolească</span>. Până la urmă cei doi ruşinaţi de cearta lor, s-au împăcat, iar <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">liniştea</span> şi<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">-a</span> regăsi<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">t</span> locul în ţinut. După un alt timp, iarăşi se întâmpl<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> ceva nemaipomenit în acel loc. Undeva în acel ţinut, unui locuitor i-a venit ideea, nu se ştie de unde, să se folosească de munca altor <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">oameni</span>. Astfel, el n-a mai vrut să-şi ajute semenii decât dacă aceştia se obligau să muncească pentru el. Nu prea înţelegeau cei în nevoie ce se întâmpla, dar au acceptat să muncească pentru cel de care aveau nevoie. Şi au muncit, şi au muncit, sperând să obţină ajutorul d<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">orit</span>, dar pe zi ce trecea, primeau tot mai puţin. Încet, încet şi alţi oameni ai locului au început să înrobească pe cei care aveau nevoie de ajutor.<br/>În acest fel se pierdură în negura uitării, obiceiurile oamenilor din acel loc, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">unde</span> demult odată, toţi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">munceau</span> pentru unul şi unul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">muncea</span> pentru toţi. Astfel acea aşezare se transformă într-un loc unde oamenii se iscodeau <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">şi</span> se furau unul pe altul. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Majoritatea</span> populaţiei <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">era înrobită</span>, oamenii se certau pentru nimic, cei c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">e</span> se foloseau de munca <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">semenilor</span> leneveau şi dispreţuiau pe cei ce munceau, înrobiţi<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">i</span> urau înrobitori<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">i</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">iar</span> iubirea fusese dată uitării. Nu mai aveau ochi să se vadă unul pe altul, răbdare să se înţeleagă unul pe altul, erau într-o cursă fără sfârşit de a avea cât mai mult şi frica de a nu pierde ce aveau, îi domina. Nu mai aveau timp să vadă cerul, florile, pădurile, râurile, nu mai auzeau cântul păsărilor, susurul izvoarelor, nu mai simţeau parfumul serilor de vară, prospeţimea fulgilor de nea, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">nu mai găseau bucurie în nimic.</span> În toată lumea lor nu mai rămăsese decât dorinţa de a avea mai mult pentru ei, de a lua mai mult de la alţii, de a se folosi mai mult de alţii. Nici n-au observat în goana lor dup<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> putere şi bogăţie că, aşezarea lor <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">se transformase.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Odată mângâiată de un cer blând şi luminos, străbatută de râuri limpezi ce dansau zglobii peste tot locul tăind câmpiile pline de flori frumos colorate, vibrând de cântul păsărilor şi foşnetul codrilor mătăsoşi, plină de căsuţe curate strălucind în soare şi de oameni zâmbitori oricând gata să spună</span> o vorbă bună, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">acum era de nerecunoscut</span>. <br/><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">C</span>er<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ul</span> mereu întunecat, vânăt de nori grei, apele tulburi şi învolburate care câteodată chiar se revărsau supărate peste aşezările lor, soarele trimitea, când îşi mai arăta faţa, săgeţi pârjolitoare către ei şi de multe ori le ardea pădurile, vânturile furioase măturau tot în calea lor, ploi grele le putrezeau recoltele, case mici şi sărăcăcioase se vedau peste tot locul şi printre ele ici colo câte un palat sfid<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ând</span> prin bogăţia lui, pe străzi se vedeau acum copii trişti, cerşetori implor<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ând</span> un ban sau hrană, oameni întunecaţi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">şi însinguraţi</span>. <br/>Astfel o nouă ordine se instaură în acea aşezare şi părea că nimeni nu v<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">oia</span> să afle calea înapoi la ce fusese acolo. Mulţi nici nu-şi mai aminteau că odată în acel loc se trăise altfel. Trecură zile după zile. Cerul se întuneca din ce în ce mai mult deasupra lor, pădurile se uscau, florile se ofileau, apele erau din ce în ce mai tulburi şi nervoase, oamenii mai nefericiţi. Nu mai era bucurie nici în bogăţie, nici în sărăcie, nici în tinereţe, nici în batrâneţe, nici în muncă, nici în odihnă. Trăiau de la o zi la alta duşi de un val necunoscut, neînţeles de ei. <br/>Într-o zi, cerul se întunecă atât de mult, încât peste aşezare se aşternu o pătură <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">neagră</span> apăsăto<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">are</span> şi din acel întuneric tâşni un fulger orbitor de lumină, însoţit de un tunet care aruncă peste toată aşezarea o întrebare: ”de ce ?” Acolo unde căzu fulgerul, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">un tânăr muncea pe câmp.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">L</span>ovit de tunetul întrebării, lăsă lucrul şi plecă să afle răspunsul de la alţi oameni. <br/>Astfel întrebarea a făcut ocolul întregii aşezări. Nimeni nu ştia “de ce”, dar din ce în ce mai mulţi oameni voiau să afle răspunsul. Şi când toţi oamenii aşezării au vrut să afle “de ce”, s-a întâmplat că, din cer a coborât iarăşi un fulger orbitor <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">şi</span> ca o săgeată căzu peste cel mai preţios şi măreţ palat din toată aşezarea. Oamenii ca treziţi din somn s-au dus cu mic cu mare spre acel palat. Şi ce să vedeţi… în acel palat, cel mai preţios şi cel mai măreţ, trăia conducătorul lor, străinul, care odată ostenit de drum, fusese primit şi îngrijit cu căldură de oamenii aşezării. <br/>Atunci au înţeles “de ce” şi toată vraja străinului, care le şoptise dulce şi viclean la ureche despre invidie, dispreţ, ură, duşmănie, răzbunare şi multe, multe altele, se rupse ca prin farmec. Şi deodată cerul se limpezi, soarele blând începu să strălucească iar, pădurile înverziră ca prin farmec, râurile se limpeziră şi jucăuşe începură să alunece în vaduri unduioase, florile crescură şi se desfăcură în mii şi mii de culori, de pe oameni căzu haina grea a nefericirii şi toată aşezarea reveni ca prin farmec la felul cum era înainte de venirea străinului. Şi de atunci, oamenii aşezării trăiesc fericiţi în pace şi armonie.<br/>O să mă întrebaţi ce s-a întâmplat cu străinul. Ei bine, el nu a fost alungat de către oamenii aşezării, dar a primit pedeapsa grea de a învăţa ce este iubirea de semeni.</p>Magietag:lucianblaga-sebes.ning.com,2011-12-23:5421153:BlogPost:1339322011-12-23T19:23:18.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<p>Moş Crăciun împreună cu ucenicul său stau pe o margine de nor. Îşi mângâie bărbile gânditori privind cu interes spre pământ.<br></br> -Mai avem de aşteptat? întrebă ucenicul, care abia îşi stăpânea nerăbdarea .<br></br> -Mai aveeeem,răbdare,răbdare, tinere!<br></br>
-Ba eu cred că-i timpul să plecăm! Am văzut că au început să dea la televizor reclama cu colebilul.O ştii? Aia cu „pune la lucru bila leneşă!”Adică mâncare,colebil ,mâncare...zise râzând ucenicul.<br></br>
Moşul se încruntă spre ucenic care îşi…</p>
<p>Moş Crăciun împreună cu ucenicul său stau pe o margine de nor. Îşi mângâie bărbile gânditori privind cu interes spre pământ.<br/> -Mai avem de aşteptat? întrebă ucenicul, care abia îşi stăpânea nerăbdarea .<br/>
-Mai aveeeem,răbdare,răbdare, tinere!<br/>
-Ba eu cred că-i timpul să plecăm! Am văzut că au început să dea la televizor reclama cu colebilul.O ştii? Aia cu „pune la lucru bila leneşă!”Adică mâncare,colebil ,mâncare...zise râzând ucenicul.<br/>
Moşul se încruntă spre ucenic care îşi înghiţi râsul şi spuse repede.<br/>
-Asta înseamnă că este timpul.<br/>
-Nuuu,nici nu s-a împodobit oraşul .Vezi tu vreo luminiţă acolo jos?<br/>
-Aaaaaa,păi.....nici n-o să vezi.<br/>
-Adică?<br/>
-Nu te încrunta la mine! Sunt chestii politice ,nu sunt bani şi din câte ştiu eu primarul de supărare a plecat la Rio.<br/>
-Înşelătoare semne! O să mă uit în cartea noastră veche.<br/>
Cercetă cartea veche şi văzu că ar trebui să înceapă pregătirile.Se întoarse către ucenic şi-i zise,<br/>
-Hai fugi şi încarcă sania!<br/>
Ucenicul dădu să fugă dar un mare semn de întrebare înflori pe faţa lui şi-l ţintui.<br/>
-Dar, cu ce o încarc? N-am primit decât câteva mail-uri cu cereri.Atunci ? Ce le ducem?<br/>
Moş Crăciun mângâindu-şi barba rămase preţ de câteva secunde în tăcere.Apoi luminându-se la faţă îi spuse ucenicului,<br/>
-Ştiu de ce au nevoie!<br/>
-Ce? Ce? întrebă ucenicul nerăbdător.<br/>
Moşul nu răspunse imediat. Spre disperarea ucenicului curios,privea cu scântei de ochi spre pământ.<br/>
-Magie! Ha,ha,ha....Asta o să le dau!</p>
<p>...............<br/> Vă urez din suflet "SĂRBĂTORI MAGICE!"</p>Moşultag:lucianblaga-sebes.ning.com,2011-12-21:5421153:BlogPost:1335252011-12-21T18:00:00.000ZMilitaru Corinahttp://lucianblaga-sebes.ning.com/profile/MilitaruCorina
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Î</span>ntunericul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a şters iar orice urmă de lumină, dar undeva în liniştea nopţii se coace o nouă zi.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">P</span>rivesc cerul plin de stele, ca-n fiecare sear<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> de fapt. Este momentul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">când îmi dau întâlnire</span> cu mine <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i …</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Î</span>ntunericul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a şters iar orice urmă de lumină, dar undeva în liniştea nopţii se coace o nouă zi.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">P</span>rivesc cerul plin de stele, ca-n fiecare sear<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> de fapt. Este momentul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">când îmi dau întâlnire</span> cu mine <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ncerc s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> aflu ce mi-a adus ziua <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">abia</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">stinsă. Fie că-mi place sau nu, acel ceva este chiar în faţa mea.</span></p>
<p> Ma uit <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n jur. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Nimic</span> schimbat. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Aceeaşi</span> curte undeva <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n apropierea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mării</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aceeaşi</span> cas<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> veche. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Îi simt</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">încărcătura</span> de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">viaţă</span><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">furişându-se pe la spate încercând să fie parte din drumul meu.</span></p>
<p> Acum zece luni <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">când</span> am <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">rămas</span> singur<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n camera abia <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>nchiria<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">tă</span> de la Doina, m-a trecut un fior de spaim<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>. Totul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">părea</span><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aşa</span> de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">străin,</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aşa</span> de rece. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Parcă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">simţeam</span> energiile domnului Matei, ale doamnei doctor, ale <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ţ</span>iganului, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">toţi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">foşti</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">chiriaşi,</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">e</span><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">rând pe rând,</span> ocupaser<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> camera <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n care acum <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">stăteam</span> eu. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Doar</span> asigurarea proprietarei, c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">toţi</span> cei c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">e</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">locuiseră</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n aceast<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>camer<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> plecaser<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> la mai bine, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îmi prevestea un viitor bun</span>. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">S</span>una <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ncurajator. Era cam <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">puţin,</span> dar putea fi un punct de plecare pentru un optimist. A trecut <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">atâta</span> timp <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i lucrurile nu s-au schimbat. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">P</span>rovizoratul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">câteodată</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ţ</span>ine mai mult <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">decât</span> am vrea.</p>
<p lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Îmi adun gândurile scăpate în coşul de gunoi al vieţii mele şi întorc faţa către ziua de mâine.</p>
<p align="center">***</p>
<p align="left"></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Î</span>mi beau cafeaua <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i privesc prin fumul de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ţ</span>igare la Daniel. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Învaţă</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> fac<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> primii <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">paşi.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Zâmbesc văzându-l cum</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">găseşte</span>imediat calea cea mai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">uşoară</span>, mersul de-a <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">buşilea. Doina</span> se aude pe <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">lângă</span> el.</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Aşa</span> mam<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă!</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">B</span>ravo, bravo! Soarele lui <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mămica</span>, bravo!</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Încurajat astfel,</span> Dani vine tot numai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">râs</span> spre ea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i o <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îmbrăţişează</span> cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mânuţele</span> lui mici. Doina, asistent maternal, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>l<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">creşte</span> din mil<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> pe acest micu<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ţ</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">părăsit</span> de mam<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă imediat după</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">naştere</span>. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">L</span>-a luat <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">din spital</span> aproape rahitic, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">i</span>ar acum, la un an<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i trei luni, Daniel <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">râde</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">în soare</span> cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">faţa</span> lui <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">bucălată</span>.</p>
<p> Se aud <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">paşi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">uşor</span> nesiguri. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Moşul</span> vine cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ceaşca</span> de cafea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i se <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aşează</span> ceva mai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ncolo la umbr<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>.</p>
<p>- Mi-a mirosit de la dumnea<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ta</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i mi-am <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">făcut</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i eu una, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îmi zice.</span></p>
<p>- E a doua! precizeaz<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> repede Doina, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">soţia</span> lui</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Lătratul</span> lui Lack<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">y</span> m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">anunţă</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> va <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">apărea</span> foarte <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">curând</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i doamna Cucu. Doina <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>mparte de ani de zile casa <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i curtea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cu această doamnă în vârstă, distinsă şi blândă.</span></p>
<p>- Buna ziua, ce faci Vasile? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">C</span>um te <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">simţi? întreabă doamna Cucu aşezându-se lângă noi.</span></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- H</span>mm, bine! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">I</span>au pastile, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>mi trec durerile cam o <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">oră,</span> dup<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> aia iar iau pastile…</p>
<p>- Dar e mai bine acas<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">decât</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n spital, nu?</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Nici nu vreau să mai aud de spital… ăştia</span> sunt <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">nişte</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">nenorociţi!</span> Te duci acolo pentru c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> nu te <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">simţi</span> bine, iar ei te trateaz<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> ca pe un nimic. Nu te bag<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> nimeni <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n seam<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> dac<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> nu dai banul. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">N</span>ici medici, nici asistente. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">N</span>imeni! Nu-<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ţ</span>i schimb<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aşternuturile,</span> nu au paturi destule… Eu am dormit o noapte <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n scaun <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i alta pe o targ<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">N</span>oroc c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> dup<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> aceea a plecat unu<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">'</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i am putut s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> dorm <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n pat.</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Doamne iarta-mă! Cum</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">dormi în scaun</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">când</span> ai durerile aste<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a! se revoltă doamna Cucu.</span></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Cui îi pasă!</span> Am avut dureri <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mari... le-am cerut medicamente. Mi-au spus să mă descurc că ei n-au.</span> Nu puteam eu s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>-mi iau doctoriile de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">acasă?</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Dar cine să se gândească! Spitale! Doamne fereşte să ai nevoie că, ăştia te lasă să mori!</span></p>
<p> Dani veni <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">strigând ceva într-o limbă cunoscută doar de el</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i se <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">atârnă</span> de picioarele <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">moşului</span>. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Înseninat, Vasile</span> lu<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> copilul<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i-l puse pe genunchi.</p>
<p>- I-a fost dor de tine, zise doamna Cucu. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Î</span>mi spunea Doina c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> se uita la <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">uşă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i spunea mereu “Ta-ta-ta, Ta-ta-ta”</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Păi</span> cine se joac<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> cel mai mult cu el? Nu eu?</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Întorcându-se</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">către</span> copil, privi la acesta cu un amestec de drag, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mândrie</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">neputinţă. Fascinată îi observam. E</span>rau<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">deosebit de</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">frumoşi.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">D</span>ou<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> capete de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">viaţă</span> aduse <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">împreună.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Î</span>nceputul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">sfârşitul,</span> unul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">lângă</span> altul, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">atingându-se</span> prin <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">iubire. Moşul</span> bolnav incurabil la o <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">distanţă</span> de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">câteva</span> luni de moarte <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i Dani la o <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">distanţă</span> de un an <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i trei luni de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">naşterea</span> lui. Unul pornea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">viaţă,</span> altul pleca. Unul nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>tia nimic despre ce-i va rezerva <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">viitorul,</span> iar <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">celălalt</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">uşor</span> nedumerit c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă,</span> aceast<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>secund<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> se <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">s</span>cursese pentru el. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Început şi sfârşit, între ele viaţă, în afara lor mister.</span></p>
<p align="justify"><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Venim, nu mai ştim de unde, apoi plecăm înspăimântaţi de ceea ce ne aşteaptă.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Nu înţelegem cum să integrăm misterul în viaţa noastră şi nici viaţa în mister.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">În schimb i-am dat un nume. Dumnezeu. Îl invocăm des şi avem aşteptări mari de la el.</span></p>
<p align="justify">- Crezi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n Dumnezeu? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ntreba zilele trecute Claudia, fata Doinei.</p>
<p align="justify"><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Nu, nu ştiu, d</span>a… <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n felul meu!</p>
<p align="justify"><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Cum adică?</span> Te duci la <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">biserică, nu ?</span></p>
<p align="justify">- Nu, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">de ce-aş merge ? Obişnuiam într-un timp...</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">A</span>cum nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mai</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">găsesc</span> niciun <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">înţeles</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n regulile bisericii.</p>
<p align="justify">- Eu m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> duc, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aşa</span> am apucat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">T</span>rebuie! Dar <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">sărbătorile</span> le <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ţ</span>i<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">i</span> ?</p>
<p align="justify">- Nu. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">De ce m-aş închide într-o cutie cu reguli. Nu le înţeleg şi nu le vreau. Ţie ţi se</span> pare <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n ordine s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> te duci la biseric<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i plin de evlavie s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">asculţi</span> slujba, s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> te <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>nchini <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">la icoane</span>, s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">respecţi</span> toate ritualurile <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i imediat ce ai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ieşit de acolo</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>njuri, furi,<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">loveşti</span> cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">intoleranţa</span> ta pe cei <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">din jur? Nu mai vorbesc despre preoţi... despre har.</span></p>
<p align="justify">- Da... <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aşa</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">gândesc</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i eu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">câteodată, dar n</span>u pot <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">să n</span>u m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> duc. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Te vorbesc oamenii de rău dacă nu faci ca ei. Am cunoştinţe care mă evită pentru că le-am povestit despre îndoielile mele. Până la urmă, ce-i rău</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">în a merge la biserică?</span></p>
<p align="justify"><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Nimic! Dacă tu crezi că-ţi face bine, mergi! Eu n</span>u cred <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n biseric<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Nu ştiu de ce ar avea nevoie</span> Dumnezeu ca noi s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> ne<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">rugăm</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ntr-un anume loc, cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">anumite cuvinte şi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n posturi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cel puţin ciudate.</span> Poate dac<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">predicile m-ar învălui în</span> acel aer curat dup<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">care tânjim</span> cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">toţii</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">până</span> la urm<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă,</span> poate atunci a<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">găsi</span> un rost bisericii. Dar <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">până</span> una alta, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">văd</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">nişte</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">preoţi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">lipsiţi de har. Mi se pare nefiresc faptul că,</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n loc s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> elibereze oameni<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">i</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">încătuşează</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n spaim<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă. Ei ne prezintă</span> un <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">D</span>umnezeu nevrotic<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ahtiat să pedepsească. La ce i-ar servi? Când El poate şi are tot ce vrea. Este atotcuprinzător.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">De ce ar</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ţine morţiş</span> ca noi s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> ne<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">rugăm</span> doar <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n biserici<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">,</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> nu muncim de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">sărbători</span>, s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">dăm</span> prosop preotului la <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">înmormântare</span> sau botez <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">şi aşa mai departe. Mai mult, amuzant este că,</span> dup<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> ce te <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">pedepseşte</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">i</span> se face mil<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> de tine <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">şi-ţi dă şansa să fii iertat dacă te rogi. Apoi ciclul se reia. Greşeşti, te rogi, te</span> iart<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i tot <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aşa. Nu</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">văd</span> rostul. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Cum evoluăm noi î</span>n toat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> povestea asta? Cred c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> m-am pornit…</p>
<p align="justify">- Nu, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">nu! S</span>incer, ce spui tu mi se pare corect. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">E</span> ceva c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">e</span> nu se leag<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>, dar dac<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> toat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> lumea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">se supune dogmelor, cum pot</span> eu s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>fac <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">altfel? Trăiesc</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">printre</span> ei…</p>
<p></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Moşul</span> se ridic<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ncet, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ncet, se retrase <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n camera <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">lui î</span>ntunecat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă. Acolo</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îş</span>i petrecea din ce <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n ce mai mult <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">timpul. Parcă</span><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ruşinat</span> de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">transformările fizice suferite din cauza bolii</span> prefer<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">se ascundă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n acea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cameră.</span></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Scăldându-mă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n lumina cald<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> a acelei zi<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">le</span> superbe, auzeam absent<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">plânsul</span> Doinei <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">declanşat</span> ca la comand<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> dup<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>plecarea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">moşului.</span></p>
<p>- Nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>tiu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">măi</span> doamna Cucu ce o s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> faac... Vasile era baza <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mea. Nu</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>tiu, nu mai poot, nu mai poot… ce nenorociree... <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">D</span>e ce,<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">măi</span> doamna Cucu? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">D</span>e ce <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">m</span>i-l ia <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">D</span>umnezeu… <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">C</span>e m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> faac?</p>
<p>- Nu mai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">plânge</span> Doina, c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> te aude <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i-<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">i</span> faci <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">rău. Gândeşte</span>-te c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> ai dou<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă fete.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">O</span>r s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> te ajute <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ele</span>! Trebuie s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> fii tare pentru c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> ai multe de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">făcut. Ş</span>tiu de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">când</span> a murit saracu’<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">bărbatu’meu</span>…</p>
<p> Ca-n <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ceaţă</span> cuvintele lor se topeau, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">în mintea mea rămânând clară doar întrebarea Doinei, „de ce mi-l ia Dumnezeu?” Oare Dumnezeu este cel ce dă şi ia?</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">G</span>andul meu alunec<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">atras de amintirea unei întâmplări.</span></p>
<p> Eram prin <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">piaţă</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>nceput de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">vară, printre</span> oameni parc<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n trans<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă,</span> foindu-se printre tarabe cu ochii dup<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> legume, fructe,<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cântărind</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">preţuri,</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">căutându</span>-l pe cel mai bun.</p>
<p>- Uite <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cireşee! l-am tras eu de mânecă pe Sorin, soţul meu.</span></p>
<p>- Vrei s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">luăm? m-a</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ntreb<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">at</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">el.</span></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Am încuviinţat şi ne-am aşezat la coadă.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Î</span>n <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">faţa</span> nostr<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cumpăra</span> o <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">persoană. Lângă</span> tarab<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a apărut</span> un <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">bătrân</span> cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">faţa</span>armonioas<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă în vădit contrast cu hainele ponosite de pe el.</span></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">- Daţi</span>-mi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i mie o <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mână</span> de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cireşe</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a</span> ceru<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">t</span> umil.</p>
<p>- Hai, hai, car<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>-te de aici! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">s-a răstit</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">vânzătoarea la el.</span></p>
<p>- Pleac<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> dom’le de aici! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a</span> lu<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">at</span> atitudine <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i clientul din <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">faţa</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">noastră. Nu</span> ne mai omor<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">atâta! Nu</span> mai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">poţi</span> de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cerşetorii</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aştia</span>!<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Sunt</span> peste tot. N-auzi m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă? P</span>leac<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> dracului de aici <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i las<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>-ne!</p>
<p> M<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> uitam la ei, la el... <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Aşteptam</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>-mi vin<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">rândul hotărâtă să-i ofer omului cele câteva cireşe cerute.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Puţin pentru mine, mult pentru el.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Bărbatul</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">tăcut, stătea</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n continuare <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">lângă</span> tarab<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> parc<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> surd la revolta <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">creştinească</span> ce-i cuprinsese pe cei doi<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">. În</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">sfârşit</span> am <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cumpărat</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cireşele</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i m-am <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ntors <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">către</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cerşetor</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">l</span>e <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">împart cu el</span>. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Nu mai era acolo</span>. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">P</span>arc<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> intrase <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">pământ. Împreună</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cu</span> Sorin <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">l-</span>am <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">căutat</span> prin toat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">piaţa</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">stârniţi</span> de bizarul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">situaţiei. Nimic! Dispăruse.</span> Nu aveam nicio<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">explicaţie</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ci doar certitudinea că</span> fusese acolo. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Stupefiaţi am mai întârziat câteva secunde în mijlocul pieţei.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Scrutam încordată mulţimea când deoadată larma din jur se stinse lăsând</span> loc unei <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>oapte, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">“gândul</span> este tot ceea ce <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">contează”. Câteva momente, apoi</span> zumzetul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">reveni</span> mai real ca <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">niciodată. Cumva am înţeles</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cerşetorul î</span>mi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>optise a<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cele cuvinte</span>.</p>
<p>- Ai auzit? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">l-am întrebat pe Sorin.</span></p>
<p>- Nu, ce? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mi-a răspuns el nedumerit.</span></p>
<p></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Un zgomot puternic</span> m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ntoarse <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n curtea Doinei.</p>
<p>- Vai, doamna Cucu… <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">V</span>asile, a <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">căzut</span> Vasile! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i au fugit <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">amândouă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n cas<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>-l ajute pe <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">moş. Picioarele îl ascultau din ce în ce mai puţin.</span></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Gândul meu se întoarse</span> la <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>oapt<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cerşetorului. După</span> acea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">întâmplare,</span> real<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> sau nu, nici nu mai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">conta, am cercetat</span> cu<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">atenţie</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">influenţa</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">gândurilor</span> asupra <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">realităţii. Chiar</span> dac<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> nu am ajuns la o concluzie <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">clară n-am</span> putut s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> nu observ c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă,</span> exist<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>o <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">legătură</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">strânsă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ntre ceea ce <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">gândim</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i ceea ce ni se <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">întâmplă. Pare că,</span> toate scenariile ce se <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">desfăşoară</span> la nivel mental se transpun <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">viaţă.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Tot</span> bagajul de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">credinţe</span> cuprinse <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">gânduri</span> se <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">descarcă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">traiul</span> de zi cu zi <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aducându</span>-ne <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">experienţe. Când suntem</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">surprinşi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">neplăcut</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">de viaţă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aruncăm vina pe soartă sau pe Dumnezeu. Lipsiţi de înţelegere</span> ne <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">întrebăm</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ntruna “de ce?”. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Răspunsul ar putea să fie în noi. Poate că Dumnezeu ne-a făcut cadou gândul.</span></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Folosind aceeaşi perspectivă</span> observ<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">asem şi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">evoluţia moşului având ca reper ceea ce fusese doar cu o lună în urmă. Un om puternic şi plin de viaţă. Ca orice gospodar muncise întruna prin curte. C</span>u <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mâna</span> lui <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">zugrăvise</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">toţi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">pereţii casei la exterior după ce, căţărat pe scară îi reparase,</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">făcând</span> totul cu un tonus <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">de invidiat. S</span>p<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ărsese</span> lemnele pentru iarn<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>, le <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aşezase</span> frumos la locul lor, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">apoi</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">săpase</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">grădina. Toate acestea până într-o zi când, sâcâit fiind de o tuse rebelă se dusese la un control medical. Pe negândite ajusese internat pentru investigaţii. În</span> spital, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">vrând-nevrând</span> asculta<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">se</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">poveştile</span> colegilor de camer<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă,</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">toţi</span> bolnavi de cancer la <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">plămâni. Aceştia îl lămuriseră cum se poate ajunge de la o tuse la</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">capătul</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">drumului. Se întorsese</span> din spital alt om. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Î</span>ncepuse s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> cread<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> este bolnav <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i din acel moment s-a <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">prăbuşit.</span></p>
<p> Am aflat <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">despre îmbolnăvirea subită a moşului a doua zi după revenirea lui din spital.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">A</span>bia m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> trezisem <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i cum fereastra mea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">dădea</span> spre curte, auzi<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">nd-o</span> pe Doina care <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ieşise</span> cu Dani <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">la soare, am scos capul pe fereastră să-i salut.</span></p>
<p>- <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Neaţaa!</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">C</span>e face <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">copilaşul</span> nostru azi? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">am întrebat.</span></p>
<p>- <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">L</span>-am scos la aer. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">N</span>u m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> mai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">înţeleg</span> cu el <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">casă. S-a</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">învăţat</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ţ</span>ip<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> vrea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">uţa</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">uţa</span>…</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">-</span> E bine, abia stai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i tu la <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aer! Nu-i păcat de vremea asta frumoasă?</span></p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Î</span>ntre timp Doina, cu Dani <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">agăţat</span> de fustele ei, se apropiase de fereastra mea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i pe <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">neaşteptate</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">faţa</span> ei se schimonosi a <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">plâns</span>.</p>
<p>- Vai, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Monica,</span> nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>tiu ce s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> fa<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ac...</span> Vasile este <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">rău</span> bolnav, sunt disperat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ăă</span>…</p>
<p>- Dar cum? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Aşa</span> deodat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">am întrebat eu uluită.</span></p>
<p>- Doctorii au zis c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> nu mai are mult de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">trăit</span>, nici nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>tiu cum s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> port. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">C</span>red c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">săracu</span>’ simte ceva... ce m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> faac…</p>
<p>- <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Nu are cum să fie aşa!</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Doar</span> l-am <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">văzut</span> cum a <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">trebăluit</span> pe aici! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">P</span>oate au <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">greşit</span> medicii. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Se mai întâmplă!</span></p>
<p>- Nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>tiu, el se simte din ce <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n ce mai <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">rău… De</span> ce <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">D</span>oamnee <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>mi faci una ca asta? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">C</span>u ce am <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">greşit</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aşa</span> de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">rău?</span></p>
<p>- Doina, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ascultă-mă! Orice</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">problemă</span> are <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">soluţie. O să-ţi sune ciudat... cum să-ţi spun? A</span>m citit <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n multe <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">cărţi</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă,</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">hotărâtoare sunt gândurile</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">credinţele</span> pe care un om <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">le</span> are la un moment dat. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Am cercetat pe mine afirmaţia asta şi am găsit-o adevărată. Aşa</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă,</span> te rog <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ncearc<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă-ţi păstrezi cumpătul.</span> F<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>-<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">i</span> tratamentul lui Vasile <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">acelaşi</span> timp <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">îndeamnă-l</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> cread<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">se poate însănătoşi</span>. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Ajută-l să-şi recapete încrederea. Corpul nostru este perfect şi ştie să-şi regleze toate funcţiile dacă nu este bruiat de minte.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">A</span>sta <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ar</span> p<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">utea</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">să-l</span> ajute s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">învingă</span> boala <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i nu cere <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">bani</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ci</span> doar un efort de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">atenţie</span> la <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">gânduri.</span></p>
<p>- Off, off, nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>tiu ce o s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">faac...</span></p>
<p>- Nu ai ce pierde! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Mulţi</span> oameni s-au vindecat de boli <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">incurabile crezând</span> cu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">încăpăţânare</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n puterea corpului de a se reface. Merit<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">să-l</span> convingi s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ncerce <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i calea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aceasta</span>. Nu ai ce pierde! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">D</span>e <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">câştigat</span> poate, dar de pierdut sigur nu.</p>
<p>- Medicamentele nu-l mai ajut<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>, durerile sunt <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">maari...</span> ce o s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> fac eu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">fără</span> el? <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">L</span>e <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">făcea</span> pe toate! <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Fără</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">bărbat</span> cum s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>descurc? Nici bani nu sunt, se duc pe medicamente… m<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> doare sufletul!</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Nu mă auzea.</span> Eram <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n dou<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> planuri paralele. Uneori oamenii sunt <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">atât</span> de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">scufundaţi în</span> drama <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">lor</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">încât</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">resping, aproape inconştient, orice nu se înscrie în tiparul obişnuit. O priveam neputincioasă. Era surdă la tot ce-i spuneam.</span> Nu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>tiu dac<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> ar fi<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">reuşit</span>, dar nici nu avea s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> afle pentru c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> n<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">u voia să</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ncerc<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">e</span>.</p>
<p></p>
<p lang="ro-RO" align="center" xml:lang="ro-RO">***</p>
<p><span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO"> Î</span>ntunericul <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">a şters iar orice urmă de lumină, dar undeva în liniştea nopţii se coace o noua zi.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">P</span>rivesc cerul plin de stele, ca-n fiecare sear<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> de fapt. M<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> uit <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n jur. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">T</span>otul pare neschimbat. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Aceeaşi</span> curte undeva <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n apropierea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mării</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aceeaşi</span> cas<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>veche. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">totuşi</span>, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">nimic nu mai este cum era. Moşul</span> s-a dus, Doina a <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">vândut</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">locul</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i s-a certat cu fetele ei pentru bani, doamna Cucu urmeaz<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> se mute undeva la marginea judetului, iar eu, trebuie s-o iau de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">capăt</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n alt<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> cas<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>, alt proprietar. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">Tabloul</span>c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">e</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">părea</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">înţepenit pentru foarte multă vreme</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n forma pe care am cunoscut-o, s-a <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">destrămat</span> deodat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă,</span> parc<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">vrând</span> s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> ne demonstreze c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">viaţa</span> nu are nimic de<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">-</span>a face cu planurile noastre de a ne <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">înrăma</span> mereu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i mereu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n primul tipar <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">găsit. În</span>mod curios <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">părea</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">moşul</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">fusese</span> un nod <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ntr-o structur<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> c<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">e</span> aducea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>mpreun<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> destinele tuturor celor din curtea aceea. Un nod spre care convergeau firele de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">viaţă</span> ale Doinei, fetelor lui, ale doamnei Cucu <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">caţelului ei</span> Lucky, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i chiar al <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">meu. Plecând</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">moşul</span>, toate aceste fire, cu voie sau <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">fără</span> voie, au <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">scăpat</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i bezmetice <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i-au <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">căutat</span> alt <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">făgaş,</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">lăsând</span> casa veche din apropierea <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mării</span> cu toat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">mărturia</span> ei de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">viaţă,</span> altor oameni gata s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> scrie pagini noi de istorie.</p>
<p> Ce a <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>nsemnat pentru mine aceast<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">etapă</span>? De ce m-am aflat acolo <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n acele timpuri? Doar pentru ceea ce numim noi, lucruri simple. <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">O vreme</span> am <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>nchis cercul iubirii <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">necondiţionate.</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">A</span>m fost pod <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>ntre <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">sfârşit</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>nceput. Am primit iubire curat<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>de la <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">D</span>ani, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ataşat</span> profund de mine, <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">tr-o perioadă</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">când</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">aveam nevoie,</span> iar eu am <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">dăruit</span>-o <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">î</span>n clipele grele de trecere dincolo de <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">viaţă, moşului, când</span> <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">fără</span> ca <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">toţi</span> ce-i din jurul lui s<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ă</span>-<span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i dea seama, era singur <span lang="ro-RO" xml:lang="ro-RO">ş</span>i neajutorat.</p>